1,302 matches
-
un sentiment de încântare, iar realul înseamnă întâlnirea cu natura, percepută ca primitoare generoasă a idealului. Prin urmare, acest real este condiționat de ideal, încât aspirația noastră numai acum are suportul unei existențe care s-a desprins de banal, de viețuirea anostă. 24 M-am întrebat și altădată, mă întreb și acum dacă încă mai putem crede că lumea noastră de azi, nebună de legat, mai are șanse să redevină lumea plină de iubire și dreptate. Te copleșește gândul că viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
au pierit în groaznicele închisori sovieto-comuniste din țară". 97 M-am hotărît să mă întorc în Europa. Am plecat de la New York, în august 1955, pe un vapor olandez și am debarcat la Le Havre. Ochiul meu, după nouă ani de viețuire pe continentul american, era învățat a vedea totul "mare". Le Havre mi s-a părut un sat, iar cînd am ajuns la Paris, străzile strîmte, casele mărunte, m-au impresionat destul. Eram, însă, mai aproape de țară, unde nu a mai
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a japonezilor pare o enigmă greu de descifrat.Sunt reguli care domnesc într-o familie pe care un om obișnuit nu le înțelege.Mie mi-a devenit clar pe ce se bazează întemeierea unui cumplu și care sunt principiile de viețuire într-o familie. Consider oportun a vă vorbi despre... Familia japoneză Odată cu deschiderea porților spre lume, deși conservatori, japonezii au adoptat, din occident, ceea ce le-a plăcut... Ei sunt adepții „shintoismului”, dar și ai budismului, sărbătorind Valentine’s day, dar
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
stat și se retrăsese, el acolo, soția la o mănăstire de maici. Trebuie să fi intervenit ceva în viața lor, altfel nu se poate să treci la un trai plin de restricții, la o vârstă înaintată. Amândoi erau mulțumiți de viețuirea acolo. Se arăta dornic de vorbă, am discutat mult cu el, fiindcă starețul căruia trebuia să-i înmânez scrisoarea de recomandare, lipsea. Într- un târziu apăru un călugăr cu niște însemne deosebite, căruia i-am arătat scrisoarea. Înainte de a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mai sunt înțeleși, lucrează doar pentru un cerc de inițiați și refulați cu vibrații doar în teorie. În realitate nu emoționează pe nimeni, iar în afară emoției nu voi obosi să o repet poezia nu există. Societatea de azi permite viețuirea întru emoție, dar numai teoretic. În realitate cei ce vâslesc cu asemenea lopeți sunt păsări rare, dar tocmai de aceea mai prețioase. Sunt cei care echilibrează barcă. Mai cred în rolul lor, în forță mesajului lor. Încă mai cred. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este aspră și, nu rareori, inexorabilă. Ea lovește cu degetu-i de fier În „butoiul vieții” și dacă el sună a gol... nu e vina nimănui! Dar nici nu este vina acelui „deget” care uneori sfârtecă norii unei calme Înaintări sau viețuiri și apasă asupra unui suflet, asupra unei conștiințe, sau ne indică un „detaliu”, o „pată” pe lângă care privirea noastră a trecut de sute de ori și care, deodată, prinde semnficații neașteptate. De ce ne este nouă frică de moarte?... Numai pentru că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
întrevedea „fundul lacului”. Dar el a urmat destinul blestemat, mai ales al poeziei românești, acela de a nu „îndeplini o mare, exorbitantă promisiune” - sau, mai știi, e o boală a oricărei națiuni, culturi „tinere”, europene, care, după secole lungi de „viețuire” în penumbra literei scrise și a individualității creatoare, irumpe în „prezentul istoric și cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ești în primejdie, căci poate să înceapă a sufla vântul cel tare În crucile nopții = miezul nopții. Știma nopții alburie trecând peste hârtoape, ape și lanuri. În genele zilei (r.t.) S-au săvârșit și s-au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria) Albert (Polonia) Timp și bucurii: Caii se hrănesc cu orz. Mămăliga se face din malaiu mărunțel Plosca la drum. Meii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dator nu-s, că nimeni nu-mi dă pe datorie Vorba rea merge ca săgeata A lăsat toate în pământ Umblă cu vorba (boierii) Dealul poticnea într-o vale. (r.t.) S-a săvârșit și s-a mutat întru veșnica viețuire. 1471 50 1421 14 Sept. 1472. Maria din Mangop Ioanichie dela Rădăuți Laiotă Mihai Vrânceanu a îmbrăcat Birtoc (cuscru) ( ) straiul de Spătar Bodea, vornic Varlaam dela Zografi Duma dela Hotin hram Sf. Gheorghe Mârza dela Cetatea Albă (r.t.) Luca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neguțitorești îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului. Acești oameni - se preciza în raport - odinioară s-au aflat viețuitori ca și alți locuitori din sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei, spre înlesnire viețuirii lor, cu plata ce eu de la proprietarii viilor”. Cămănarii (căminarii) erau slujitorii însărcinați cu perceperea unor dări (la început, numai pe vânzarea cerii) sau zeciuiala domnească din ceară. La 3 mai 1621, Alexandru Iliaș a poruncit cămănarilor din târgul Huși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
majoritate din Ungaria și din alte părți, ca urmare a interdicțiilor religioase. În Moldova medievală, toleranța religioasă a creat cadrul potrivit pentru stabilirea lor aici și pentru integrarea lor socială și economică, păstrându-și opțiunea și practica religioasă. Despre stabilirea, viețuirea și practicarea religiei lor în spațiul hușean s-au păstrat numeroase informații în documente dintre cele mai variate. Amintim, de pildă, Codex Bandinus, Raportul din 1693, sau descrierea doctorului sas, Andreas Wolf, sibian stabilit 17 ani în Moldova, cel care
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului”. Ispravnicul relata, în continuare, că acești oameni s-au aflat mai demult „viețuitori ca și alți lăcuitori din sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei spre înlesnire viețuirii lor”. Situația strămutărilor în sau din ținutul Fălciu a fost studiată de Gh. Platon: De obicei, țăranii cereau: reducerea obligațiilor de muncă, mergând până la desființarea boierescului și obținerea unui lot de pământ suficient. În perioada regulamentară, ca mijloace de constrângere
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
patriarhale și mai primitoare din Iași, se compunea din o mamă văduvă, patru fete și doi băieți, care trăiau în strânsă legătură de dragoste unii cu alții, fără lux, dar în huzur, căci nu le lipseau mijloacele de o îndemânatică viețuire. La masa lor puteai veni oricând, chiar nepoftit, deoarece pe atunci nu se numărau încă bucățile în farfurie. Acolo, intrând în casă, trebuia să-ți lași necazurile la ușă, pentru că înăuntru nu întâlneai decât voie bună, frunți senine și surâsuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poluarea era pe atunci, la puțin timp după apariția fotosintezei (acum măcar două miliarde de ani), datorată unei substanțe noi, inițial nocive chiar dacă folositoare astăzi, oxigenul. La rândul ei, fotosinteza a fost răspunsul evoluției la o altă problemă: poluarea consecutivă viețuirii până atunci a unui singur fel de organisme: heterotrofele (bacterii) ce consumau, fără a pune nimic În loc, substanța reducătoare rămasă din epoca prebiotică a planetei. Nu era vorba doar de epuizarea hranei, dar știm că heterotrofele au capacitatea de a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pentru că sunt Înzestrați cu o creștere continuă și independentă față de pseudorădăcina inițială. Putându-se aproviziona cu apă din atmosferă, ei abandonează părțile vechi ale lor, trăind În continuare, să spunem așa, prin vârf. În acest mod, mediul reducător rezultat prin viețuirea lor nu-i poate inhiba el, mediul, rămânând mereu În urmă, În materialul abandonat. Cu alte cuvinte, mușchii pot trăi à la longue chiar fără o biocenoză. Și astfel, nelimitați de nimic, mușchii au o viteză de creștere de invidiat
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Îndeplinească acest rol, sunt moarte... Așa că mediul devine impropriu și heterotrofelor, fiind În consecință abandonat, aceste organisme mutându-se și ele, mai sus, odată cu mușchii Înșiși. Am putea spune chiar că, spre deosebire de o biocenoză propriu-zisă, unde există o simultaneitate În viețuirea tuturor organismelor componente, În cazul de față este vorba de o succesiune a acelorași organisme: producătorul, adică mușchii, apoi consumatorii și la urmă descompunătorii. În urma lor rămâne un mediu, un strat subțire de sol, dar oxidativ, adică, pentru substratul solid
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Terra, proaspăt ieșită din geneza geologică, a constituit feuda heterotrofelor primitive. Ca oriunde nu există și opoziție, adică Într’un regim dictatorial, au apărut premisele răsturnării regimului. Atunci, acestea s’au chemat degradarea, prin oxidare, a mediului, efectul firesc al viețuirii exclusive a heterotrofelor. Regimul a Încercat atunci un amendament, adică apariția eucariotelor, adică a organismelor − tot unicelulare − dar cu nucleu, adică cu o dublă protecție, membrana celulară și cea nucleară, a informației genetice. Dar nici această dublare a aparatului milițienesc
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
spus, prin condiții reducătoare din punct de vedere redox, adică exact ceea ce au nevoie deversele organisme heterotrofe. Că n’au la dispoziție decât hrana, ori mai bine zis biomasa adusă de ape din jur, e o altă poveste dar, În urma viețuirii acestor Încă rare organisme, apa Începe a se oxida, creând condiții optime pentru autotrofe, adică plante, În special alge; din acest moment se poate vorbi de o biocenoză și de un lanț trofic independent. Dar, pentru a produce o cantitate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
dintr’odată ci eșalonat: Întâi micile plante ierboase, ghiocei, viorele, brebenei, iarba Însăși, apoi arbuștii și la urmă abia arborii. De ce, voi Încerca acum să lămuresc. Plantele care, spuneam mai demult, au ațipit mai mult din cauza acțiunii excesive induse de viețuirea lor În sol, deci unei inhibiții, decât scăderii temperaturii din toamnă, au nevoie pentru trezire de un sol oxidant. Treaba asta, oxidarea, o fac heterotrofele, majoritatea microscopice, din sol, În timpul iernii, când plantele, dormind, nici nu simt aceasta. Doar că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la ce mănâncă alte popoare... Ei bine, menținerea purității caracterului de monocultură a agroecosistemului Înseamnă un aport informațional din partea omului, dar și un efort energetic menit a menține o stare de tranziție, mai mult, dăunătoare naturii. Să nu uităm că viețuirea unei plante induce un efect reductiv asupra solului, cu atât mai mare cu cât sunt cultivate monocotiledonate, precum cerealele. Repetarea aceleiași culturi Înseamnă accentuarea efectului și, prin urmare, oboseala solului. Din neștiință, ori de nevoie, omul practică totuși monocultura. Și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
astral este "corpul" sufletesc, sau, altfel spus sînt forțele psihice pulsiuni, dorințe, pasiuni ascunse pînă la pubertate, dar manifestîndu-se acum, împreună cu capacitatea de a judeca. Corpul astral se conturează în jurul vîrstei de 14 ani. Eul este considerat ca unitate a viețuirii trupului și sufletului, întrucît eul trăiește în trup și suflet, în Eu trăiește spiritul, mai precis o parte a spiritului. Acesta, spiritul, plăsmuiește Eul dinăuntru în afară. Ceea ce din spirit se cuprinde în Eu este veșnic și este supus legilor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
examene niște masculi deficitari, unul, crede R.T., e virgin, altul, din două beri cade sub masă. Ei nu sunt golani veritabili și compromit însăși ideea generoasă de golănie. Sunt o rușine pentru adevărații golani. Stau pe hol, atârnă. Așa zic. Viețuirea înțeleasă ca vegetare. Stă aici în bucătărie și fumează cu degetele lui galbene, înnegrite, ca niște cârnăciori afumați. Babic, cârnați de oaie. Ceva de genul ăsta. Nici măcar o panoramă în fața ochilor nu are. Peretele altui bloc se vede doar. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană. știu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca pe un apostol al vremilor îmbelșugate ce va să vină, ținând sus de tot cu palmele desfăcute pâinea proaspătă, aburindă și bine mirositoare, ca pe pruncul născut într-o iesle amărâtă, simbol al victoriei vieții asupra morții, al eternei viețuiri omenești pe Terra. ... Iar când va fi să se audă în sat, peste liniștea înfiorată a livezilor tulburată de zborul nocturn al păsărilor călătoare, clopotul bisericii vestind cu indiferență păgână plecarea "celui mai păcătos dintre pământeni" pe drumul fără întoarcere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scrâșnit Și am luptat Și-am izbăvit, Sub steagul tău, Partid, conduși de tine.“ („Cântec“, în Cântece și Descântece de piatră, Editura Cartea Românească, 1972) „Gorunul lui Horia. Gorunul lui Avram Iancu. Gorunul lui Nicolae Ceaușescu. Trei simboluri vii ale viețuirii noastre pe aceste meleaguri carpatine, cel mai tânăr vestind izbânzile noastre de azi, trei nestinse focuri de strajă, trei vestitori, trei tulnice care cuvântă a binecuvântare pentru viteaza Țară a Moților, trei sceptre ale adevărului românesc.“ („Sanctuarul de la Țebea“, România
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]