KorAP: Find »[drukola/base=vindecător & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...53 >

1,320 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

Dacă le-a venit În minte altceva? Dacă s-au gândit la ceva... femeiesc, așa, numai ca să-i dea peste nas lui Moru al tău. Că de la Ceața Adâncă a pus el la cale toată povestea asta și, de atunci, Vindecătorii de toate neamurile tot așteaptă un semn de la el... - Vorbești de Moru, sau de Tatăl? - Înțelege ce vrei, Îmi zâmbi ea În felul neamului ei, priceput să te facă să te Îndoiești, mai ales. Eu una, am să aștept să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
am să aștept să văd cine izbândește, și o să văd după aceea ce fac cu femeile mele. Crede-mă că nu-mi pasă ce o să se Întâmple cu cuvintele astea: dacă vom vorbi cu toții, dacă vom rămâne muți, sau dacă Vindecătorii de pe urmele tale au pus la cale altceva - ce-o fi, o fi. Neamul meu tot o să aducă prunci pe lume, iar oamenii tot la noi o să vină ca să se ostoiască, chiar și cei mai răi dintre ei. Cu vorbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
eu mai mult ca să câștig timp, lucru pentru care cuvintele sunt croite dinadins. Am câștigat timp, dar am Început să mă Îndoiesc. Și dacă Enkim... Dacă Enkim era unul dintre cei ce-mi luaseră urma? Dacă era trimis de ceilalți Vindecători doar ca să mă aibă sub ochi până ce grosul lor mă prindea din urmă? Am gândit toate astea În surdină, cu cuvinte cât mai grele, astfel Încât Enkim să nu bănuiască nimic. Of, of, În ce belea m-ai băgat Moru! De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aici, i-am strigat lui Enkim și am luat-o la fugă spre crâng. - Moru trebuia să-ți zică să iei cu tine măcar bâtă. - Sunt toiagul și bâta Tatălui, am rostit În minte cu vorbele cele grele meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb, rostogolindu-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cum aveau vânătorii În toată firea, trăgând cu sulițele lor mici Într-un trunchi de copac doborât. Doi bătrâni se plimbau printre ei, fără să-i scape din ochi, certându-i ori de câte ori sulițele mici nu nimereau trunchiul. - Arc, Îmi spuse Vindecătorul lor. Arc și săgeți. Îți spun numele lor, deși nu mai ai nevoie de cuvinte. Nici de ochi. Nici de gură și nici de găurile de jos. - Pfuuh, o să mă dai Umbrei, m-am sumețit eu. El clătină capul, semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de ei, gândindu-mă cu frică la rana preietenului meu. Nu văzusem decât prea rar răni care să nu se Împută și să nu putrezească. Măcar apă să-i dați, le-am zis. Dădură din cap, semn că da, dar Vindecătorul spuse: - Niciodată. Apoi, Îl lăsă pe unul dintre ai lui la intrarea În peșteră și ieși. L-am urmărit cu privirea și, abia atunci, am zărit În depărtare, printre norii deși de ploaie, Înălțimile unor munți. Nu erau ca cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
munți... Of, of, numai pe muntele lui o să moară Krog atunci când i-o veni sorocul, iar Siloa, oricui Îi va fi făcut ea prunc, o să-i răspândească cenușa În vânturile aspre ce bat dinspre Răsărit. Așa va fi, iar Moru, Vindecătorul oamenilor-lupi, va veghea să fie așa. M-am uitat la cel ce mă păzea și i-am arătat degetele. - Unu, doi, trei, patru, cinci, am Început să-l Învăț, dar el a clătinat din cap, semn că nu, numai că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
el: - Da. M-a pufnit râsul când mi-am dat seama că făceau alte semne decât noi pentru da și nu. Am Întins spre el mâna rășchirată, În semn de bunăvoință. El făcu semn că da, dar Îmi spuse: - Nu. Vindecătorul spune că ești un porc de câine. Îmi arătă pumnul strâns, ca să-mi arate că refuza mâna mea rășchirată. - Aceasta este o mână, i-am spus, rămânând cu mâna Întinsă spre el. Este mâna lui Krog. El făcu semn că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pace. Cu ele pornești la drum. Cu ele alegi. - Vezi de ce-am plecat În călătorie? - l-am Întrebat atunci. De ce să nu vorbim cu toții la fel, astfel Încât să știm oricând ce dorește unul sau altul? - Nu din cauza asta vrea Vindecătorul nostru să te dea Umbrei. - Atunci, de ce? - Pentru că tu spui că Tatăl poftește să vorbim cu toții la fel. Numai că, dacă Tatăl dorește ceva, așa va fi, orice ar face Krog. - Așa o fi, dar eu vin În Întâmpinarea dorințelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
așa cum te rogi și tu. - O să te rogi și când o să te Îngropăm sub bolovani? Până și femeile și copiii vor azvârli cu pietre În tine, să vadă și ei ce pățesc cei ce se cred Tatăl. - Dar de unde știe Vindecătorul tău așa de bine ce dorește Tatăl? Poate că Tatăl se bucură de mine. Poate că-i place să tragă cu ochiul la călătoria mea. - Călătorie?! I-am spus ce e aia o călătorie. El m-a Întrebat ce rost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aveam de-ale gurii. Pe vremea aia eram puțini și căutam pământuri mănoase, cu multă apă și vânat. Era Ceața Adâncă și nu ne ajungea mâncarea, oricât de puțini am fi fost. - De unde știi că așa a fost? - Așa spune Vindecătorul. - Ah, Vindecătorul. Și dacă el știe așa de bine ce vrea Tatăl, de ce n-aș putea s-o știu și eu? - i-am Întins eu, În sfârșit, capcana din vorbe. Crezi că Vindecătorul tău are mai multă putere decât Krog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ale gurii. Pe vremea aia eram puțini și căutam pământuri mănoase, cu multă apă și vânat. Era Ceața Adâncă și nu ne ajungea mâncarea, oricât de puțini am fi fost. - De unde știi că așa a fost? - Așa spune Vindecătorul. - Ah, Vindecătorul. Și dacă el știe așa de bine ce vrea Tatăl, de ce n-aș putea s-o știu și eu? - i-am Întins eu, În sfârșit, capcana din vorbe. Crezi că Vindecătorul tău are mai multă putere decât Krog? Și dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
știi că așa a fost? - Așa spune Vindecătorul. - Ah, Vindecătorul. Și dacă el știe așa de bine ce vrea Tatăl, de ce n-aș putea s-o știu și eu? - i-am Întins eu, În sfârșit, capcana din vorbe. Crezi că Vindecătorul tău are mai multă putere decât Krog? Și dacă are, de ce nu poate să vorbească precum Tatăl, așa cum fac eu? Bietul păzitor Își tot dregea glasul. La un moment dat, dădu un fel de guițat, așa de tare se căznea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
o zi, aveau să mă ducă pe limba de nisip unde mă dădusem prins, ca să mă ucidă cu pietre. Eram sfârșit de oboseală căci nu-mi dădeau decât o fiertură de ierburi, cât să nu mor Înainte de sorocul hotărât de Vindecătorul lor. Mi-era mereu sete, iar munții pe care Îi zăream erau prea Îndepărtați. Înțepenisem, chircit cum eram, prins de bulumacul ăla cu mâinile și cu pășitorii. M-am trântit pe o parte și am dat să Închid ochii când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lui. - Tatăl știe să pună foc și pe cer senin, le-am mai zis. - Marș! Câine de pripas! Îmi spuse unul dintre ei și, intrând În peșteră, se repezi la mine și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și mă izbi cu piciorul. - Mare noroc ai că Vindecătorul tău te-a Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
stk, stk, stk - săgețile! - de mă Întrebam cât de mult poate să dureze un chin. Câțiva uriași se avântară În apă În timp ce alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de Vinas și de Vindecătorul care dorise să mă dea Umbrei. - Blestemată fii, Runa! auzirăm glasul ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
iar Runa prinse să se uite pe maluri după un loc unde să tragem fără să lăsăm urme. Zări mai multe stânci, tocmai bune pentru așa ceva, dar trecurăm de ele, căci Vinas știa prea bine ce-i poate pielea Runei. Vindecătoarea aia blestemată avea să-i bănuiască tertipurile și vicleniile, așa că Runa trebuia să aleagă un loc pe care Vinas să nu-l dibuiască nicicum. - Acolo, spuse Runa deodată și ne arătă o stâncă găunoasă și mare, pe care abia dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cât o să ne fie ușor, dacă-i zice Krog Tatălui cele de trebuință. Am Îndreptat lucrul acela fără de nume spre stâncă și, când apa ne-a izbit de ea, am crezut că pe Tatăl Îl ajunseseră și alte rugi: ale Vindecătorului care dorise să mă dea Umbrei și ale lui Vinas. Pe de altă parte, poate că până și Tatăl se săturase de fițele lui Krog și de amărâții ăia de tovarăși ai lui. Era cât pe ce să alunecăm În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
care fusesem cât pe ce să le cred făcute de vânt sau de ploaie. Numai că acestea din urmă erau atât de... perfecte, după cum se va spune odată, Încât am știut imediat că intrasem pe pământul unui neam puternic. Pe Vindecătorul lor Îl chema Minos și aveam să-l Întâlnim a doua zi. 16. - E prima oară când aud că mai multe neamuri Își dau mâna ca să ia urma unor fugari, Îmi zise Minos. Unul dintre fugari, Însă, Își țuguie el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
și urmăritorii tăi. Cine știe ce-o să-i mai bage și ei În cap. - Tare aș vrea să aflu ce-au pus la cale. Nu știu În ce fel vor să-mi zădărnicească călătoria. L-am rugat pe un alt Vindecător să-mi dea de știre ce doresc urmăritorii, dar el, nimic! Mai că-mi vine să-i las aici, la tine, pe Enkim și pe Runa și să mă Întâlnesc cu ei după ce o să-i iscodească pe urmăritori. Dacă află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
poposeam ne dădeau vești despre cei ce ne luaseră urma - erau din ce În ce mai mulți, de parcă urmăritorii Înșiși se apucaseră să-și facă un neam al lor. Dar iată că Într-o bună zi, Înainte să apucăm să zicem cine suntem, un Vindecător ne spuse de-a fir a păr chiar povestea noastră. Începuse să se lase frigul, iar noi trăseserăm În peștera unui neam de vânători slabi și iuți, ce trăiau de pe urma unor animale fioroase ce le Împânzeau pădurile. Acele animale semănau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
era totuna cu cea pe care o lăsasem În urmă: era rece și rea și o străbăteau coame mari de apă Înspumată. - E un om care merge dintr-o parte În alta pe pământ, așa ca tine, Își Începuse acel Vindecător povestea cu vorbe rostite În minte. Krog Îi spune. E mai mare decât orice alt om care a mers pe pământ și Îl Însoțesc pâlcuri-pâlcuri de femei și de bărbați, care Îl apără și Îi ridică sate oriunde se Întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
peste un pod de pământ ce se Întinde spre Apus. Mă privi cu luare aminte. Dar tu unde mergi așa, haihui? Mi-am luat inima În dinți și i-am spus că Îl Însoțeam pe Krog. Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tu unde mergi așa, haihui? Mi-am luat inima În dinți și i-am spus că Îl Însoțeam pe Krog. Că eram În căutarea Vindecătorilor care nu auziseră Încă de vestea lui. - Ah, de-aia ești și tu mut, zise Vindecătorul, făcându-mi cu ochiul. - Muma care a născut-o pe muma mumei lui Krog, a născut-o și pe muma mumei mele, i-am spus. Rămase pe gânduri. Aruncă un vreasc pe foc și se uită la vânătorii lui care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]