10,890 matches
-
puțin radio, ceasul de argint cu inscripție agățat pe perete, mesele neapetisante, rutina, făcutul patului, peticul urît de grădină văzut pe fereastră, cînd și cînd lumina aurie (Claude) sus pe cer. Vizitele părinților, retragerea promptă în cochilie, banalitățile, pozele, indiferența, vinovăția lipsei de recunoștință. Fuga de viață, de realitate, de responsabilitate, ca o broască în ghiveciul ei de lîngă un trotuar circulat. Ca o albină încremenită în celula ei din fagure. Învelit în ceară, tăcut, indiferent, prăbușit în disperare, în sine
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
deturnare de fonduri), Corpul de control ai primului - ministru, ca organ cu atribuții de control, a sesizat organele de urmărire penală competente, urmând ca acestea sau, după caz, instanțele de judecată să hotărască asupra existenței sau inexistenței infracțiunilor și asupra vinovăției", se arată în raportul Corpul de control al primului-ministru. Nota de informare privind concluziile verificărilor efectuate la autorități ale administrației publice locale în legătură cu implementarea proiectelor finanțate, în perioada 2009 -2012, în cadrul Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea
Guvernul acuză nereguli la Ministerul Mediului din perioada Udrea by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33367_a_34692]
-
de protagonistul lui Constantin Țoiu se dovedește a fi calea regăsirii identității de sine: „Verificarea devenise axul obsesiei în jurul căruia se rotea totul“. Arbitrara hotărâre a comisiei declanșează în spațiul interior al personajului un adevărat proces de conștiință; prezumția de vinovăție, de la care pleacă cei care îl exclud pe Chiril din partid, intră în contradicție cu verdictul dat de propria sa conștiință: se creează astfel un raport tensional între instanța interioară și aceea exterioară: „Rezistența materialelor calculând valoarea eforturilor interioare în funcție de
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
cântă), precum și a unei serii de povestiri cu temă africană. Nici formula narativă, nici exotismul inerent nu amintesc cu nimic de clocotitorul urbanism din cărțile lui Braine, Sillitoe ori Storey. Experiența ei scriitoricească se recunoștea, mai degrabă, în complexele de vinovăție ale unei întregi literaturi a Sudului american - dar, deocamdată, fără tenta experimentalistă a lui William Faulkner sau Erskine Caldwell și fără visceralitatea romanelor lui Flannery O’Connor. Primele ei cărți erau transcrieri ale amintirilor vag filtrate ale unei adolescențe trăite
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
nou cu nerușinare când spune că am susținut trecerea STS în subordinea Ministerului de Interne. Nu am cerut niciodată acest lucru. Afirmația mincinoasă este parte din campania de intoxicare pe care Ponta o dezvoltă cu disperare pentru a-și masca vinovăția în cazul gestionării catastrofale a accidentului aviatic din Munții Apuseni. Ponta fuge în continuare de responsabilitate în stilu-i binecunoscut: mințind precum respiră", a declarat Vasile Blaga, scrie Mediafax. Premierul a declarat luni, după ce Blaga a avertizat că PDL va ataca
Blaga: Ponta, disperat să-și mascheze vinovăția, minte cu nerușinare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32640_a_33965]
-
Ramona Mănescu. "Nu sunt suficiente broșa, eșarfa sau părul strâns în coc ca să reprezinți cu succes interesele României!", a scris politiciana Boagiu, pe blogul personal. Ea s-a referit la verificările din ROMATSA: "doamna ministru Mănescu, sub pretextul controlului asupra vinovăției ROMATSA la accident, a cerut dosarele tuturor angajaților la verificare, fie ei portari, șoferi sau orice angajat care nu a avut legătură cu tragicul eveniment. Vă dați seama ce urmează, nu? Epurare politică mai ceva ca pe vremea comuniștilor. Cine
Boagiu o atacă pe Mănescu: Urmează epurarea politică la ROMATSA by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32839_a_34164]
-
Principesa Irina s-a prezentat, miercuri, în fața unei instanțe din SUA, aceasta recunoscându-și vina. Este vorba despre o parte din delictele legate de luptele ilegale de cocoși, pentru care urma să fie judecată în statul american Oregon. În schimbul recunoașterii vinovăției, fiica regelui Mihai și soțul său vor primi doar condamnări cu suspendare, potrivit unui acord încheiat cu procurorii. Sentința va fi pronunțată, oficial, la 22 octombrie. Soțul său, fostul ajutor de șerif John Walker, și-a recunoscut și el vinovăția
Principesa Irina, fica Regelui Mihai, și-a recunoscut vina. Ce condamnare va primi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/29796_a_31121]
-
vinovăției, fiica regelui Mihai și soțul său vor primi doar condamnări cu suspendare, potrivit unui acord încheiat cu procurorii. Sentința va fi pronunțată, oficial, la 22 octombrie. Soțul său, fostul ajutor de șerif John Walker, și-a recunoscut și el vinovăția pentru același delict. Procurorii au renunțat, în schimb, la celelalte acuzații: lupte ilegale de cocoși și încălcarea legii de protecție a animalelor. Presa americană prevedea o înțelegere între acuzați și parchet, deși principesa nu a dorit să dea declarații. În
Principesa Irina, fica Regelui Mihai, și-a recunoscut vina. Ce condamnare va primi by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/29796_a_31121]
-
Nu fi excesiv în supraveghere ! • Nu face exces de cuvinte ! • Nu îl răsfăța ! • Nu abdica de la cerințele constante privind regulile ! • Nu cere respectarea unor reguli inadecvate vârstei ! • Nu insista să obții o supunere oarbă ! • Nu utiliza metode moralizatoare ce induc vinovăția ! • Nu da ordine pe care nu le iei în serios ! Bîrjoianu Alin
Școala și familia parteneri în instruirea și educarea copilului. In: Alabala by Bîrjoianu Alin () [Corola-journal/Imaginative/573_a_715]
-
America; pe cînd Dumnezeu + zero în om = 7.200 de morți. Această ecuație exprimă criza unei lumi prăbușite într-o veritabilă "epidemie antioccidentală", o criză creată de adepții unei ideologii ce proclamă superioritatea morală a suferinței și a sacrificiului, precum și vinovăția plăcerii și a bucuriei (vezi Traian Ungureanu în revista 22). Noi provocări Evenimentele de la 11 septembrie 2001 reclamă disponibilitatea noastră, a tuturor, pentru inițierea unei analize profunde și lipsite de complezență a resorturilor care animă societatea umană contemporană. Incapacitatea noastră
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
observând, pe bună dreptate, că mai propriu lui Creangă îi este umorul și încă într-o formă pură. Glosele lui sunt și pe această temă de ținut minte. Humuleșteanul râdea de semeni, cum râdea de sine. El nu credea în vinovăția oamenilor. Râsul lui nu pedepsește, e "petrecere pe seama limitelor naturii omenești, care sunt în primul rând limite proprii." Umorul lui Creangă înseamnă voie bună, e gratuit. În micromonografia Ion Creangă, partea de analiză a operei are o altă pondere decât
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
Rebreán Oliver, sublocotenent bine cotat profesional și cu o perspectivă de carieră militară onorabilă, demisionează din armata austro-ungară, în urma unor nereguli financiare în manevrarea banilor popotei. Acest episod biografic, niciodată pe deplin elucidat, îl va urmări toată viața, ca o vinovăție obscură, imposibil de înlăturat. Tânărul ofițer scrisese pe ascuns proză inspirată din viața cazonă și-și hrănise în secret visul de a deveni scriitor: evident, scriitor maghiar - după cum o dovedește volumul pe care îl pregătea, Szamárlétra, adică Scara măgarilor; trimiterea
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
toată viața. Într-un mod cât se poate de clar, Liviu Rebreanu vrea să se despartă definitiv de trecutul său, pe care îl consideră împovărător și detestabil, încărcat cu multe situații nebuloase greu de mărturisit. Din trecut îi vin numai vinovății sau amintirea stăruitoare a acestor vinovății. Mama îi reamintește obsedant, periodic, datoria neonorată față de ai săi. Conștiința acestor culpabilități multiple este fondul psihologic și moral din care se va naște prozatorul. Nu-i deloc întâmplător că în crezul său artistic
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
se poate de clar, Liviu Rebreanu vrea să se despartă definitiv de trecutul său, pe care îl consideră împovărător și detestabil, încărcat cu multe situații nebuloase greu de mărturisit. Din trecut îi vin numai vinovății sau amintirea stăruitoare a acestor vinovății. Mama îi reamintește obsedant, periodic, datoria neonorată față de ai săi. Conștiința acestor culpabilități multiple este fondul psihologic și moral din care se va naște prozatorul. Nu-i deloc întâmplător că în crezul său artistic din Amalgam va recunoaște că se
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
său artistic din Amalgam va recunoaște că se sfiiește să scrie la persoana întâi. e un simptom. Liviu Rebreanu avea o nevoie disperată să devină un mare scriitor, pentru a vedea astfel înfrânte și îngropate, prin prestigiul unei opere, impedimentele (vinovățiile obscure, complexele), care lucrau insidios împotriva lui. Gloria, care a înfrânt toate susceptibilitățile, a venit destul de târziu, abia în 1920, odată cu apariția romanului Ion. Până atunci, prozatorul făcuse destule tentative de afirmare, prin critica de teatru, prin publicistica politică, prin
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
în fond, falsă, neadevărată), pentru a-și asigura credibilitatea realistă de reprezentant al ei. Pentru a autentifica viziunea romanescă din Ion sau Răscoala, Rebreanu, fiu de învățător, se pretindea țăran. Era o identificare vinovată sau, mai bine zis, compensația unei vinovății. În Pădurea spânzuraților ispășirea vinei față de fratele său, Emil, pe care nu l-a ajutat (sau nu l-a putut ajuta) să nu fie trimis pe front, este determinantă. O spune el însuși: , Subiectul Pădurii spânzuraților, o construcție cerebrală la
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
de cel vinovat. Scriitorul are nevoie de aceste disculpări, dar fenomenul moral compensatoriu se petrece sub masca extrem de sofisticată a unei disimulări. Nu chiar atât de sofisticată însă încât să nu poată fi deconspirată. Opera rebreniană se naște din conștiința vinovăției. E nota de plată a unei răscumpărări. Esteticul e compensația unei moralități suspecte din biografia scriitorului, pusă mereu sub semnul întrebării. Opera, ca rezultat, și chinul creației rebreniene, ca efort dureros, sunt forme de autoflagelare, de autocondamnare și de ispășire
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
impune, după caz, (...) pentru apărarea ordinii, a sănătății ori a moralei publice". Curtea Constituțională a considerat însă drept o excedare a Constituției excluderea de la viața publică a persoanelor care au făcut parte din vechile structuri comuniste, în lipsa unei individualizări a vinovăției și a gradului de implicare în acțiuni de natură să lezeze drepturile și libertățile omului, emițând, după cum s-a arătat, două decizii de neconstituționalitate a măsurilor de lustrație. Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie întreprinse măsuri punctuale de către autoritățile
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
minor, nu rămâne deocamdată un autor uitat într-un raft prăfuit de bibliotecă. Hilda oferă perspectiva analitică feminină asupra geloziei, reluarea aceluiași caz al relației casnice alterate dintre Ludwig și Hilda, înfățișat din perspectivă masculină în romanul anterior Subiect banal. Vinovățiile, sondările interioare, strategiile sentimentale, ruminația complexelor și maladiile psihice trec interesant dintr-o parte în alta a cuplului problematic. Pretextul narativ din Hilda, detașat într-un preambul, emană dintr-un pact autenticist cu cititorul. Scriitorul însuși, aflat într-o călătorie
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
din urmă îi va ceda într-un hotel, într-un moment de debusolare totală, distrusă psihic de suspiciunile soțului. Cinci ani de căsătorie se spulberă într-o clipă. Crezând că mai poate repara greșeala prin sinceritate, îi mărturisește lui Ludwig vinovăția. Acesta nu rezistă eșecului și înnebunește, într-o criză patologică, izbucnită în final ca o turbare: bărbatul are ochii înroșiți, mușcă, își atacă violent partenera cu gândul de a o ucide (p. 249). Romanul Hildei exploatează cele mai cunoscute locuri
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
pensionar (ce și-a continuat cariera pînă în iulie '90, "la cadre") doarme liniștit în gospodăria lui din Văleni, se îngrijește la "policlinica noastră" din Ploiești, unde se întîlnește cu alți "rezerviști" asemeni lui și crede că n-are nici o vinovăție și nici o răspundere. Ca și în cartea în care își comentează dosarul de urmărire, Bujor Nedelcovici se ridică deasupra cazului său, dîndu-i semnificații de memento: "Pentru a evita concluziile, dar nu problema esențială, putem spune că Răul nu este banal
În numele tatălui by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11198_a_12523]
-
mare atenție la ea, în acest mod veți descoperi două personaje a căror legătură clarifică în mare măsură misterul. Însă și acest avertisment prezintă o problemă, dat fiind faptul că e greu să realizezi care este ultima scenă). Și totuși vinovăția e examinată clinic și aici, devenind prin extrapolare reprezentativă național. Despre cea din urmă nu se explică prea multe în lungmetraj, așa că vă voi furniza contextul: 1961, Algeria se află încă sub conducere colonială franceză. La Paris, algerienii manifestă pașnic
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
le privesc. Și rîd, și plîng pentru că viața este, la urma urmelor, un dar. Depinde cum știi să-l primești. Sîntem cu toții pe scenă. În bucătăria-sufragerie a lui Zsuzsa, gazda gospodină. Aici se împart bucate și nostalgii, aici se rostesc vinovății, aici tînăra generație amendează, acuză complicitățile, tăcerile, lașitățile față de regimul comunist. Simt un gol în stomac. "U la la la..." Și umbrele pleacă, ușor. Coboară în sală, acolo unde stăm, de obicei, noi, spectatorii. Și se pierd în ficțiunea din
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
context liberal, se află o nepotrivire de caracter și o confuzie de termeni: ,kadișť pentru Fadeev, pentru Razgromť, kadișť pentru Maiakovski, pentru revoluționarii care au murit nesupuși unor ordine criminale. Am simțit că trebuie să-mi trag sufletul, obosit de vinovăția misticismului meu irațional. Nici vorbă; din nu știu ce ședință, îmi răsări expresia unuia care luase apărarea unui turnător: comisese o simplă mârșăvieť. Cum să interzici simplele mârșăviiť într-o revoluție care vrea să schimbe lumea? și cum ar arăta lumea nouă
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
de drept comun, dar cu toții revoluționari și oameni de bine", care s-au înșurubat temeinic în Scaune, ,sărind opăriți numai cînd li se amintește că în "originala" lor democrație folosesc aceleași practici bine cunoscute". Firește, impostorii au recurs la conceptul vinovăției colective care nu e decît un vector al gîndirii totalitare, deprinsă a desconsidera individul, subsumîndu-l categoriei: ,Toți sîntem vinovați de comunism și nici nu ne dăm seama. Asta este boala noastră și trebuie să ne lecuim. Ei se lecuiseră de
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]