2,276 matches
-
recurgeau toți când terminau ce aveau de zis și trebuiau să părăsească rapid scena. Mă întrebam dacă învățau asta special la școală. Odată ajunși în culise, se opreau brusc. De pe scenă, se auzeau vocile lui Oberon și a lui Puck. Violet, care ieși ultima, stătea la pândă, cu un picior în aer, ca o căprioară hăituită. Se uita în jur cu îngrijorare. — Sophie? zise ea, cu o voce pierdută, agitată. Sophie! Sophie alerga deja spre ea. — Vi! Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar fi logic să se fi întâlnit cu el, continuă Hazel. Semăna foarte mult cu Violet. Atunci mi-a picat fisa. Mi-am adus aminte că Margery spusese că fotografia lui Shirley îi amintea de cineva; trebuie să fi fost Violet. E clar că lui Philip Cantley îi plăcea un tip anume de femei. — Și se îmbrăca destul de elegant, comentă Hazel. Deși nu ca Vi. Vi arată întotdeauna ca o vedetă de cinema. Spusese toate astea cu o urmă de malițiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mărturisit. Dar nu știu cum, te simți de parcă totuși ai avea, știți? Îți vine să le spui și de batoanele de Mars pe care le-ai șutit când aveai paișpe ani. Cred că toată lumea se simte așa, zise Hazel. De aceea era Violet așa de încordată. Trebuie să treacă și ea pe acolo după ce ne dă MM notele. — Ce te-au întrebat la poliție? zisei eu către Ben. A, chestii de rutină. Adică, nimic surprinzător. Se sprijini de perete, vârându-și mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cablul Tabithei. Cu alte cuvinte, nu o vedeam pe Violet murdărindu-și mâinile. În plus, era greu de înțeles ce motiv ar fi avut; doar ieșise victorioasă din micile hârjoneli cu Tabitha. După care, mi-a venit altă idee. Dacă Violet aflase că Tabitha fusese în spatele acelui mesaj de pe robotul telefonic, pentru ca după aceea să-i pună acesteia din urmă antihistaminice în cafea? Dacă se hotărâse să se răzbune, odată pentru totdeauna? În urmă cu ceva vreme mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mijlocul meu. Am simțit un nod atât de mare în gât încât a trebui să las cartea deoparte și să sting lumina. Într-un fel, mi se părea că pe întuneric aveam voie să fiu sentimentală. *** —Săraca de ea, zise Violet, compătimind-o. Luam un prânz târziu în Islington cu Hugo și Violet. În seara aceea urma să fie reprezentația pentru presă și ambii erau puțin cam încordați. Totuși, discuția despre necazul Tabithei îi mai înveselise. Nici că există o modalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că după incidentul ăla pe mine nu mă mai bagă nimeni în nici un ham, cât oi trăi. Oricum n-aveam eu încredere în drăciile alea, dar acum am un motiv cât se poate de solid să refuz. E, acum, zise Violet fără să dramatizeze. Era o șansă la un milion. Chestiile astea se întâmplă foarte rar. —Ce mai șansă, Vi, zise Hugo, tăios. Sau poate vrei să zici că e foarte puțin probabil să nu-i placă cuiva de tine într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nici nu mi-a trecut prin cap așa ceva! —E posibil, nu? Mai plauzibil decât doi farsori care bântuie pe aici, fiecare cu treaba lui. Nu prea-ți vine a crede. — Am crezut că s-a terminat cu povestea aia, zise Violet, supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a crede. — Am crezut că s-a terminat cu povestea aia, zise Violet, supărată. Chelnerița ne aduse mâncarea, la care ea îi răspunse automat cu un zâmbet orbitor și cu un „mulțumesc“ murmurat, pe tonul ei cel mai cald. Când Violet își punea farmecul în acțiune, făcea ravagii; chelnerița s-a dat un pic în spate, vizibil uimită. Hugo se năpusti cu voluptate asupra fripturii. Violet se uita în gol la farfuria din față, încă abătută. —Ei, hai Vi, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo, care trase o dușcă zdravănă de vin ca să alunece mai ușor bucata de friptură pe care o înghițise. Comandasem o sticlă, în ideea că eu aveam să beau cea mai mare parte. („Vinul conține o groază de calorii, spusese Violet, cu regret. În plus, nu vrem să ne amețim la prânz. Sau, mai bine zis, vrem, dar nu putem.“) Îi spuse lui Violet, pe un ton malițios: —Geloasă pe faptul că farsorul și-a pierdut interesul pentru tine, dragă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ton malițios: —Geloasă pe faptul că farsorul și-a pierdut interesul pentru tine, dragă. E ca și cum hărțuitorul tău de serviciu se hotărăște dintr-odată să-și schimbe ținta și urmărească pe cineva din East Enders 1. Flatant, ce să zic. Violet își ținu în frâu emoțiile. Nu cred că am de ce să fiu geloasă pe Tabitha, zise ea pe un ton ferm. Da, ar trebui mai degrabă să fie invers, zise Hugo, pus pe gânduri. Violet, care-și reintrase în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
1. Flatant, ce să zic. Violet își ținu în frâu emoțiile. Nu cred că am de ce să fiu geloasă pe Tabitha, zise ea pe un ton ferm. Da, ar trebui mai degrabă să fie invers, zise Hugo, pus pe gânduri. Violet, care-și reintrase în formă, se apucă de mâncat. Eram la Café Flo pe Upper Street, unul dintre locurile preferate ale lui Hugo; de obicei, când trebuia să meargă la teatru seara, mânca un prânz zdravăn pe la ora două. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise Violet cu jale. — Stai să vezi când or începe să-ți ia interviuri pentru programele de seara târziu, în care se fac recenzii, îmi zise Hugo. O să vii fuguța la noi rugându-te să-ți vindem ponturi pentru slăbit. Violet își recăpătă energia. Să știi că injecțiile cu insulină chiar funcționează, zise ea. Bag mâna în foc pentru ele. Ceea ce nu înțeleg eu, zisei, e că ar trebui să descompună carbohidrații, nu? — Și zaharurile. — Dar tu abia dacă mănânci carbohidrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
corect pentru ceva care a fost împărțit în trei? Întrețit? —Hugo, zisei eu, taci din gură. Bați câmpii. Da, dragă. Se lăsă pe spate, pe scaun, și-și rășchiră degetele, contemplându-și inelele. Când a trebuit să dau declarația, zise Violet, pe o voce mai joasă, pentru un efect mai puternic, polițiștii m-au întrebat câte seringi-creion i-am dat lui Philip. Și n-am fost prea sigură, dar știam că erau cel puțin cinci-șase. Și? zise Hugo. —Păi, când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-și mai amintească cum vorbea de obicei, cu cuvintele-cheie accentuate și cu intonație nobilă. Îmi plăcea mai mult când era așa. — Vrei să zici, spusei eu încet, că probabil mai există încă în circulație două-trei seringi? —Cel puțin, zise Violet. —De ajuns pentru a omorî pe cineva, spusei eu. Așa că dacă Philip nu s-a sinucis, criminalul s-a asigurat că are rezerve în caz că vrea să repete figura. Violet încuviința printr-o mișcare a capului. L-am privit pe Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
strict interzis, zise Hugo cu tărie. Dar nu-ți face griji, avem antidotul. —Dragii mei! Violet descinse printre noi, cu o sticlă de șampanie într-o mână și un mănunchi de pahare în cealaltă. Frumoasă, ca întotdeauna, în seara aceea, Violet era atât de bine aranjată încât părea la fel de ireală ca un fotomodel: avea un machiaj excelent, părul prins la spate în inele lucioase, asemenea unei zeițe grecești de pe o friză, iar cerceii cu diamante îi luceau la cea mai ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
excelent, părul prins la spate în inele lucioase, asemenea unei zeițe grecești de pe o friză, iar cerceii cu diamante îi luceau la cea mai ușoară mișcare a capului. —Vai, nu beți! Uite! Ne împărți paharele și le umplu rapid. —Sfânta Violet de la Izvorul nesecat, zisei eu, dând peste cap paharul. Mulțumesc. —Așa e, Vi, dacă te ții de acțiuni din astea caritabile poate că n-o să bage nimeni de seamă că ai venit îmbrăcată în desuuri, zise Hugo. —Hugo! Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu, dând peste cap paharul. Mulțumesc. —Așa e, Vi, dacă te ții de acțiuni din astea caritabile poate că n-o să bage nimeni de seamă că ai venit îmbrăcată în desuuri, zise Hugo. —Hugo! Dar e o Dolce & Gabbana! zise Violet, chicotind. Rochia era compusă dintr-o palmă de material negru, cu cupe asortate și bretele tivite cu dantelă, nu foarte diferită de cea a Tabithei. Numai că Violet purta originalul, iar Tabitha o copie ieftină. Nu era greu de observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îmbrăcată în desuuri, zise Hugo. —Hugo! Dar e o Dolce & Gabbana! zise Violet, chicotind. Rochia era compusă dintr-o palmă de material negru, cu cupe asortate și bretele tivite cu dantelă, nu foarte diferită de cea a Tabithei. Numai că Violet purta originalul, iar Tabitha o copie ieftină. Nu era greu de observat diferența. — Am făcut pe modelul pentru ziarul Mail săptămâna trecută și cei de la Dolce au spus că pot s-o păstrez, zise ea cu mulțumire de sine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mașinilor în trecere. — Când se publică articolul? zise Janey, pe care o cam suspectam că o place pe Violet. Janey se înviorase în mod vizibil și nu puneam lucrul acesta pe seama șampaniei. Ea nu bea decât vin roșu. —Mâine, zise Violet. Perfect pentru piesă. —Despre ce e, Vi, viață, amor și frumusețe? întrebă Hugo. —În principal, spuse Violet. Bineînțeles, au încercat să mă facă să vorbesc despre Philip, dar după toate chestiile alea de scandal de săptămâna trecută mi-am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe Violet. Janey se înviorase în mod vizibil și nu puneam lucrul acesta pe seama șampaniei. Ea nu bea decât vin roșu. —Mâine, zise Violet. Perfect pentru piesă. —Despre ce e, Vi, viață, amor și frumusețe? întrebă Hugo. —În principal, spuse Violet. Bineînțeles, au încercat să mă facă să vorbesc despre Philip, dar după toate chestiile alea de scandal de săptămâna trecută mi-am promis că nu mai răspund la întrebări despre el. Tabloidele tot anunțau cu surle și trâmbițe moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
picioarele desfăcute și o mână vârâtă pe jumătate în decolteu. Aveam îndoielile mele. O să începem repetițiile pentru Casa păpușilor în curând, zise ea. Hugo ridică din sprâncene: — Da’ mult o să mai țină repetițiile. —Dragă, e o piesă foarte complexă, zise Violet, pe un ton afectat. Și după toate tulburările astea, ne-am gândit că ar fi mai bine să ne apucăm imediat de treabă. Pentru moment numai eu și Jeremy. Acesta era actorul care-l juca pe Torvald. —Ben e regizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Christina, nu? Janey știa foarte bine lucrul acesta. Mă întrebam dacă vrea să pună paie pe foc. Cearta voastră din seara asta a ieșit foarte bine. —O, Doamne! Ai auzit că aproape că i-am scos ochiul lui Hazel? exclamă Violet. Da, sunt sigură că ți-a spus Helen, adăugă ea, cu o urmă de malițiozitate. Hazel nu mi-a purtat deloc pică, din fericire, deși, serios, era cât pe-aici să se întâmple nenorocirea. Mă bucur tare mult că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai fi scufundat în ei. Păi, zise ea, are nevoie de o tipă... Făcu o pauză. Fie căuta cuvântul potrivit, fie încerca, în mod voit, să sporească efectul insultei care urma. Mă așteptam la ce e mai rău. —...isteață, zise Violet în cele din urmă. Cineva care poate să țină pasul cu el. Adică, nici eu nu-s o proastă, dar el e foarte inteligent. Are, după cum se spune, un cadru de referință foarte vast. Iar tu înțelegi întotdeauna despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la Violet cu gura căscată. Nu numai că avea perfectă dreptate când îl analiza pe Hugo, dar îmi făcea și un compliment foarte elegant. Cine și-ar fi închipui așa ceva. Fie Hugo nu spusese decât adevărul - anume că el și Violet erau vechi prieteni care acum, după ani de zile de la idila lor din timpul facultății, se iubeau ca frații - fie ea era într-adevăr intrigantă nemaivăzută. Și, norocul tău, zise Violet, aruncându-mi un zâmbet șugubăț. Era absolut fantastic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo nu spusese decât adevărul - anume că el și Violet erau vechi prieteni care acum, după ani de zile de la idila lor din timpul facultății, se iubeau ca frații - fie ea era într-adevăr intrigantă nemaivăzută. Și, norocul tău, zise Violet, aruncându-mi un zâmbet șugubăț. Era absolut fantastic în pat acum câțiva ani și pun pariu că a devenit și mai bun cu timpul. Spre surprinderea mea și mai mare, atunci s-a produc declicul. Am izbucnit în râs, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]