11,417 matches
-
Macedon spre ținuturile sarmaților, când se pare că o tentativă de idee înflori în capul italianului. Tentativa se coagulă în gând colțuros, deveni bulgăre, acesta fu călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie! Thailandezele muriseră la naștere. Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi transferate, peste timpul acestei clipe, ființelor ce-și așteptau ivirea și începerea luptei crâncene pentru nemurire. Uriașul simț al absurdului îl făcu pe Povestitor să râdă și odată cu el întreaga Eră a Pleistocenului. Putea șterge într-o clipă alegoria virtuală, putea inventa o alta. Putea. Dar ceea ce îl uimi peste măsura ființei lui, care cunoștea totul, fu neprevăzutul. Și astfel descoperi ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și începu să citească, înainte de a fi scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de brăileni, vreo zece căței care se făceau că scanează, în realitate pândeau resturile de la masa dulăilor, și doi sau trei draci excluși din Iad, din varii motive, precum și un extraterestru care își pierduse telecomanda pentru a se reîntoarce în virtual. Grâul nu s-a mișcat un centimetru nici înainte, nici înapoi. O ciudățenie tulbură viziunile paranormalilor angajați. Dedublările lor nu se mai întorceau, trupul spionilor minții căutându-și identitatea pe străzi, prin hrube, în abatoare și chiar printre actorii teatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e ziuă și cineva scrie răspunsul. CAPITOLUL III SEARA C hiar în clipa în care Povestitorul aflat în Pleistocen lovea cu furie tavanul trecutului pentru ca cei din viitor să-și modeleze sunetele stațiilor de amplificare cu beldia smulsă din lupta virtuală a Mioarei Alimentară în turnirul organizat împotriva Mamei simți o amețeală ciudată, fie din cauza beției cunoașterii, transmisă de primii oameni aflați în ascensiune pe scara evoluției, fie de influența nefastă a Astrului nopții, care taman atunci se postase pe orbita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceste trei silabe care întruchipau esența existenței ei în raport cu tot ce lăsase în urmă: jurnalul, Autorul confident, Mama, efecte ale unui vis delirant. Imaginile lor se diluau pe fundalul unui perete alb în care apăreau tridimensional ca într-un joc virtual, apoi ca niște desene animate sau statice. Îi era teamă ca nu cumva și Mitică să fie o iluzie și, ajungând acasă, răsfoi albumul în care poza lui era la loc de cinste. Ce vise frumoase! Ceilalți nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toboganul pentru role, toate deasupra unui salon cu biliard, poker mecanic și bowling. Bine, dar Biblioteca... îndrăzni un consilier, dar acesta dispăru precum un ninja, despre care Președintele Consiliul Județean află după o săptămână că se află exilat în spațiul virtual al unui opus muzical. Prezența Dunării cam pe la 11:15 constitui un expozeu luminos, picanteresc, prin învolburarea cu care își făcu mendrele în partitură. Grotesc este părul lui Gustav, tăcerea pescarilor surprinsă în melos, dar Hugo îl domină cu explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mici decât florile alb-roze, farfurioare În care roua Își lăsa prinosul de răcoare, când de o tufănică de troscot verde și suculent. Rupea câte o floare, o mirosea Îndelung, mulțumindu-se adesea cu satisfacția prospețimii ei și a unui parfum virtual. Urma un adevărat ritual, În care punea multă delicatețe, de rupere a florii În zeci de fragmente verzi, minunându-se Îndelung. Abia târziu, când o nevoie organică frigea Într-o anumită zonă, Va scotea un strigăt scurt și concludent, rostind
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și apoi experiența diplomatică de peste un deceniu, făcută ca secretar al republicii florentine și diplomat al ei în Franța, Elveția, Germania: Niciodată nu s-a putut spune că Machiavelli a fost un politician. Dar poate fi recunoscut cel puțin unul virtual în profilul cerebralului, teoretician strălucitor prin inteligență și cultură, nedezmințit în disciplina ideilor și devotamentul pentru adevăr, cheltuite la fel de generos în funcția publică și în cărți. Acest pasionat iubitor al Italiei sale, pe care o voia unită și puternică, a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un dublu ideal. De ce nu i s-ar fi îngăduit lui Machiavelli să spună: Principele aș putea să fiu eu! cum li s-a îngăduit altor scriitori să spună despre personajele lor preferate, în care au proiectat ceva din șinele virtual. Pronunțate de oricine, propozițiile optative "dacă aș fi fost eu în locul papei", "dacă aș fi fost regele Spaniei", pot fi cotate drept clișee, dar ieșite de sub pana lui Machiavelli, ele pot fi interpretate altfel. Dacă vorbim de starea de spirit
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și o limitare. Individul tinde în permanență să evadeze, să nu se supună legilor, să nu plătească impozite, să nu meargă la război. Puțini sînt aceia eroi sau sfinți care-și sacrifică propriul eu pe altarul statului; toți ceilalți sînt, virtual, împotriva statului. Revoluțiile din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au încercat să rezolve acest conflict care stă la baza oricărei organizări sociale publice, prezentînd puterea drept o emanație a voinței libere a poporului. Nu este decît o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
actualizată a plăților anuale pentru pensie este într-adevăr garantată. Drepturile fiecărui asigurat sunt astfel calculate pe baza cotizațiilor acumulate de-a lungul întregii sale vieți într-un cont individual. Acest cont, noțional sau fictiv, nu reprezintă decât un capital virtual, cotizațiile nefiind investite în active financiare, dar servind la plata pensiilor prezente (logică a repartiției). În ziua ieșirii la pensie, sumele plătite an de an sunt calculate ținând seama de speranța de viață a asiguratului, aceasta fiind în funcție de vârsta sa
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ale Întrețeserii grafemelor În cuvinte vii, care să mi poată vorbi mie și mai cu seamă altora. Fiindcă iată, În timp ce scriu, ordinatorul mi se adresează și mă confirmă printr-o voce sintetică, iar cu omul obișnuit, văzător, comunică prin tușul virtual al ecranului. Aceluiași cititor Îi transmite el mesajul odată cu fila ițindu-se Înnegrită din imprimantă, pe mine lăsîndu-mă undeva În urmă, În locul mește șugarului de care marfa, odată croită, se Îndepărtează - spre nostalgia lui și spre confortul altora. Nu e mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui 1906, iar ea, care se măritase cu trei ani În urmă, la șaisprezece ani, trebuie că Împlinea nouăsprezece În anul În care a coborît pe țărmul ostrovului cu Femeia. Iar dacă am găsit-o pe mama Floare În lumea virtuală, ca dovadă că s-a zbătut să atingă capătul lumii și-n cea reală, m-am gîndit că ar fi la fel de potrivit să caut În America numele de Ruba. E un nume rar, nu l-am Întîlnit decît În satul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce a sălășluit În carcasa de carne, oase, nervi și sînge?... De un lucru sînt sigur: că ochiul meu stîng eviscerat În urmă cu mai bine de o jumătate de secol Își va recăpăta funcțiunea și de ase menea imaginea virtuală. A fost Înlocuit atunci cu unul de sticlă, albastru În aparență, care a rezistat și el puțin peste jumătate de veac. La Începutul lui august 2013, cînd scriam Încet, dar cu Încredere la această carte, am hotărît cu Nicole să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atunci am văzut că în jurul nostru erau deja mai mulți oameni. Milică nu cânta; se juca pur și simplu cu arcușul pe strune. Aveai impresia că-l aruncă, îl prinde iar, îl mângâie, îl trimite din nou pe un portativ virtual, îl recheamă pentru îmbrățișări, îl povățuiește și-i mulțumește în același timp... Când i-am simțit privirea, ca unui dirijor înnăscut, știam ce va urma... Am intrat pe prima lui pauză și i-am dat replica, reluând ultima sa linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prostești la vreo petrecere, ești apostrofat prompt cu "arrête de faire le roumain")? "Cel înțălept va înțălege", făcea cu ochiul, viclean și complice, autorul primei epopei în limba română, crezându-se, bineînțeles, mai mintos chiar decât cel mai înzestrat dintre virtualii săi cititori. Dar să nu mă las sedus de farmecul parantezelor, fiindcă vreau să vă arăt mai îndeaproape cum stau lucrurile în insulele de la capătul lumii. În 1945, imediat după instalarea trupelor de ocupație americane, conduse de Douglas MacArthur, japonezii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
romanul de sorginte gotică pare că se disipează instantaneu, chiar în clipa descompunerii accelerate a cadavrelor resuscitate pe ecran. Cele mai multe dintre producțiile subsumate genului horror sunt lamentabile partituri cacofonice, subminate, pe de o parte, de gama extrem de limitată de trame virtuale și, pe de altă parte, de lipsa de consistență a personajelor. Se pot identifica totuși excepții notabile, care devin cu atât mai torturante cu cât reușesc să amplifice calitativ, nu cantitativ parametrii terorii. Primul dintre aceste cazuri rare este Night
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
publice. Dacă lucrurile ar sta astfel, ar însemna că suntem în permanent pericol de a ne cufunda în mlaștina care a nutrit atâtea trestii gânditoare... Japonezii sunt, și la acest capitol, campioni. Există, în arhipelagul nipon, atât de multe mărturisiri virtuale, încât cei care aleg să NU se exprime prin intermediul calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din relativ celebrele jurnale online apărute în 1994, blogurile de astăzi nu se reduc la confesiuni textuale (citate culese anapoda din tratate zen, haiku-uri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
călătorie, rețete de supe); există numeroase audiobloguri, fotobloguri, sketchbloguri și chiar videobloguri (numite, nu râdeți, vloguri). Grație ușurinței cu care se poate crea un astfel de blog, aproape oricine este tentat să încerce măcar o dată, în același mod în care virtual orice adolescent, frustrat și, vai, neînțeles de filistinii părinți, vrea să tragă dintr-o țigară cu hașiș sau cu marijuana ori să declare, în fața colegilor dați pe spate, că și-a pierdut de ani buni virginitatea. Personal, consider că blogul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
literalmente în picioare în locurile publice. Astfel, carnea se retrage, parcă, la comandă, oasele se micșorează, umerii se adâncesc în ei înșiși, până când omul reușește cumva să-și facă loc prin sufocantul vierme colectiv din mijloacele de transport aglomerate (expresie virtual pleonastică în context). Adăugați la toate acestea principiile legate de frugalitate și de austeritate, informate de dubla tradiție a confucianismului și a budismului zen, și veți avea, sunt încredințat, mai vii în minte atât rețeta etnică a trupului filiform, cât
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mortem, legile divine fiind substituite de imperative etice care vizează realizarea binelui colectiv de pe premisele prosperității materiale a fiecărui individ. Urmărirea Graal-ului sau a stării de satori nu mai este decât o căutare a profitului rapid, prima poruncă a Bibliei virtuale îmbrățișate de acei gold diggers ai Vestului american. Scopul suprem, atingerea extazului paradiziac sau reintegrarea în armonia universală, a fost înlocuit cu obsesia fericirii imediate, a realizării tuturor dorințelor hic et nunc, un soi de hedonism democratizat, devenit dictatorial prin
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și numai sub forma unui exercițiu imaginar al puterilor subiectivității organice și astfel să realizeze esența subiectivității înseși. Dacă spunem despre o fațadă barocă că este vie, este în măsura exactă în care ea suscită în corpul spectatorului trezirea mișcărilor virtuale care co-constituie corporeitatea sa originară și o definesc. Jocul pe această fațadă, potrivit orizontalei și verticalei, al forțelor care se adaugă una alteia sau se combat, energiile nebune izvorâte din pământ, canalizate de pilaștri și care se înalță către cer
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
În acest fel, "plusul" ca "plus de sine" spre care tinde orice activitate, pentru că el se realizează deja pe planul vieții numite materiale, adică producătoare de bunuri materiale, o determină pe aceasta asemenea unui "progres", a unei transformări cel puțin virtuale cu titlu de auto-transformare făcând din ea, cu alte cuvinte, o cultură. Totuși, dacă acest plus se înfăptuiește sau nu, dacă este vorba despre o cultură propriu-zisă sau despre o fază de regres este o lege generală a oricărei societăți
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
prompt. Nu, mai avea încă destule obiecții. De exemplu, în ceea ce privea filtrele de cuvinte, care mai mult încurcau decât erau de folos forumiștilor de bună credință, dornici să-și încrucișeze floretele spiritului pro și contra, dar cinstit, în spațiul virtual. Printr-un efect pervers, filtrele limitau libertatea de exprimare și în plus de asta nu prea reușeau să pună o piedică serioasă în calea utilizării abuzive a forumului. Așadar și prin urmare, îmi pun și eu, ca tot omul, întrebarea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de vorbă și să nu-i reproșeze cândva, mai târziu, că îi înșelase încrederea și așteptările... Sporadic, prin minte îi mai trecuse și altă idee, pe care însă o găsea absurdă: că această femeie nu era de fapt, dincolo de spațiul virtual, ceea ce părea, ci o entitate oarecare și că el era, din cine știe ce motive, victima unei tenebroase conspirații. Spațiul acesta virtual, cucerit, nu-i așa, cu puterea minții unora ca Bill Gates, pentru fericirea umanității dornice de progres, era și el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]