1,128 matches
-
perioadă de două guverne aflate în compețiție interenă pentru autoritatea asupra țării - cel de la Ankara al naționaliștilor și cel de la Constantinopol al sultanului. Atitudinile celor două executive față de punerea sub acuzație a diferiților responsabili a diferit în mare măsură. Marele vizir Damad Ferid Pașa (4 martie - 2 octombrie 1919 și 5 aprilie - 21 octombrie 1920) a sprijinit punerea sub acuzație a guvernului marelui vizir Ahmed Riza Pașa (2 octombrie 1919 - 2 martie 1920), dar a nu a pus în discuție situația
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
Atitudinile celor două executive față de punerea sub acuzație a diferiților responsabili a diferit în mare măsură. Marele vizir Damad Ferid Pașa (4 martie - 2 octombrie 1919 și 5 aprilie - 21 octombrie 1920) a sprijinit punerea sub acuzație a guvernului marelui vizir Ahmed Riza Pașa (2 octombrie 1919 - 2 martie 1920), dar a nu a pus în discuție situația criminalilor de război decât în mod superficial. Punerea sub acuzație a diferiților înalți responsabili otomani a fost folosită din plin de reprezentanții Uniunii
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
aflat 8 turci, (printre ei președintele Cihangirzade Ibrahim Bey, doi greci și un rus. Pe 21 septembrie 1919, 12 personalități marcante ale celei de-a doua perioade constituționale au fost la rândul lor exilate. Printre exilați s-au aflat marele vizir Said Halim Pașa, fratele lui Abbas Halim Pașa și ideologul și scriitorul Ziya Gökalp. Cele 145 de persoane arestate și exilate proveneu din diferite medii și se dorea punerea lor sub acuzare pentru motive foarte diferite. Unele dintre ordinele de
Exilații otomani din timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/327053_a_328382]
-
artă . s-a născut la Saragosa în jurul anului 1106. Studiază și se remarcă în domenii precum metrică, muzică, filologie, medicină . Studiază filosofie la Saragosa . În lucrările sale abordează teme din domenii variate: logică, psihologie, filosofie, antropologie, medicină. A fost numit vizir de către noul guvernator al orașului după ce Saragosa a fost cucerită de Almoravizi . După ce orașul a fost cucerit de creștini, prin 1116, pleacă la Almeria, Sevilla și Granada, în Andaluzia pentru a practica medicina . S-a stabilit la Fez, în Maroc
Ibn Bajja () [Corola-website/Science/330885_a_332214]
-
la Istanbul. Tatăl său și-a pierdut viața în războiul ruso-turc din 1829, devenind astfel un martir. Mama sa l-a crescut cu ajutorul apropiaților familiei preocupați să-i acorde o bună educație. S-a bucurat mai ales de protecția marelui vizir Mustafa Reșit Pașa cunoscut și sub numele de Büyük Reșit Pașa, care era un susținător al ideii de modernizare și apropiere de Occident și datorită cui va fi trimis să-și consolideze cunoștințele la Paris. Acolo a urmat studii de
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
de care dispunea în lupta sa pentru evoluția țării. A luptat în favoarea reformelor ca o metodă eficientă de a-l aduce mai aproape de țelul său; și anume transformarea imperiului. A fost un critic recunoscut al regimului celor doi principali mari viziri ai lui Abdül-Aziz, Ali și Fû' âd, despre care credea că sunt mult prea conservatori. Din cauza constatărilor negative la adresa guvernării va plăti cu numeroși ani de exil. A fost un admirator al filozofiei Luminilor și nu a făcut referire atât
Ibrahim Șinasi () [Corola-website/Science/330912_a_332241]
-
după moartea lui Mehmed , dar cursa între cei doi prinți a fost încă în desfășurare . Selim a fost trimis la Anatolia ca domn al Manisei în 1544. Viața lui Mustafa a fost acum în pericol , pentru că Sultana Hürrem și marele vizir Rüstem Pașa au făcut o alianță împotriva sa și în favoarea fiilor lui Hürrem , Baiazid și Selim. Conform credinței populare contemporane, Hürrem a pregătit o conspirație pentru a-l răsturna pe Mustafa. Partenerului ei în acest complot a fost Rüstem Pașa
Prințul Mustafa () [Corola-website/Science/330306_a_331635]
-
Dar Baiazid a prins impostorul și l-a predat sultanului, iar falsul Mustafa a murit, zicând:"De moare un prinț Mustafa, se nasc o mie. De se naște un sultan soliman, mor o mie". Deși rebeliunea a fost atribuită unui vizir, Soliman l-a suspectat pe fiul său Baiazid că a reacționat lent împotriva rebeliunii în mod intenționat. Soliman a avut cinci fii . Al doilea fiu al lui, Mehmed murise cu un deceniu mai devreme . După executarea lui Mustafa ( care era
Prințul Baiazid () [Corola-website/Science/330307_a_331636]
-
el a considerat că este o umilință să i se dea acest sangeac spre guvernare . Înfuriat , Suleiman l-a acuzat pe Baiazid de rebeliune și l-a sprijinit pe Selim , fiul mai mare. Selim , împreună cu Sokollu Mehmet Pasă ( viitorul marele vizir ) ,l-a învins pe fratele său în lupta lângă Konya pe 31 mai 1559 . Baiazid a revenit la Amasya apoi a fugit în Persia condusă de dinastia Safavidă, cu fiii lui și o mică armata. Potrivit jurnalistului și istoricului turc
Prințul Baiazid () [Corola-website/Science/330307_a_331636]
-
majoră în anul 1094. la decesul lui Al-Mustansir, al VIII-lea calif fatimid, succesiunea imamatului său a fost disputată de către cei doi fii: Nizar, moștenitorul desemnat inițial și Al-Musta'li, care a fost instalat în scaunul califal fatimid de către puternicul vizir, al-Afdal. Astfel, „misiunea” și comunitatea ismailită au fost divizate în două ramuri rivale, care vor fi cunoscute sub numele de nizarită și musta'ilită. Comunitățile din Cairo, Egipt, Yemen și vestul Indiei l-au recunoscut ca succesor pe al-Musta'li
Ismailiți () [Corola-website/Science/329022_a_330351]
-
a băncii naționale chineze. Ulterior, numele lui Rashid al-Din apare la sfârșitul anilor 1290, perioadă în care se convertește la islam și în care devine administrator promițător la curtea lui Ghazan Khan (1298-1305). A fost numit de către conducătorul mongol șef vizir al imperiului Ilkhan, înlocuindu-l pe Sadr al-Din Zanjani, care mai apoi a fost executat pentru menționarea anterioară prăbușirii valutei. Din această perioadă începe să se bucure de o avansare puternică și o recunoaștere în mediul elitelor mongole și în
Rashid al-Din () [Corola-website/Science/329064_a_330393]
-
(în sârbă/croată: "Mahmud-paša Anđelović", chirilic: Махмуд-паша Анђеловић, ; 1420-1474) a fost Mare Vizir al Imperiului Otoman în 1456-1468 și din nou în 1472-1474, scriind poeme persane și turcești sub pseudonimul Adni. El a fost un descendent al bizantinilor Angeloi și s-a nascut creștin, dar a fost răpit pe când era copil de sultan
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
potrivit practicii "devșirme" și crescut că musulman la Edirne. Militar capabil, el a fost căsătorit cu o fiică a sultanului Mahomed al II-lea. După ce s-a remarcat la Asediul Belgradului (1456), el a fost ridicat la poziția de Mare Vizir că o recompensă, succedându-i lui Zăgan Pasă. De-a lungul mandatului său el a condus armate și l-a însoțit pe Mahomed al II-lea în propriile sale campanii militare. După cucerirea otomană a Tesaliei în 1394, conducătorii din
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
i s-a acordat o proprietate funciară de către sultan. Militar capabil, el a fost căsătorit cu o fiică a sultanului Mahomed al II-lea. După ce s-a distins în Asediul Belgradului (1456), el a fost ridicat la poziția de Mare Vizir că o recompensă, succedându-i lui Zăgan Pasă. De-a lungul carierei sale el a condus armate său l-a însoțit pe Mahomed al II-lea în propriile sale campanii. În 1458, despotul sârb Lazăr Branković a murit. Mihailo, fratele
Mahmud Pașa () [Corola-website/Science/328767_a_330096]
-
înspre apus, la movilele Gemenile, de aici, prin Movila Ciutacului și Movila Săpată, răspundea la satul Silistraru care aparținea raialei, apoi, pe la vest de satul Osmanul sau Osman-Aga și de satul Tâmpu, ajungea la marele sat de mai târziu Odaia Vizirului, care rămânea în raia, în timp ce cele „Cinci Gorgane” aparțineau Țării Românești, pentru ca de aici, mergând spre răsărit, prin Movila Calului și prin movila satului Cuptoarele, tăind apoi Dunărea, să răspundă la Dunărea Veche, în dreptul satului Boul, care ramânea Țării Românești
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
ținut acei mai denainte și au rămas țară odihnită de aceasta”. O pricina de discuție între domnul Țării Românești și administratorul raialei Brăilei, acesta din urmă purta titlul de nazâr, a format-o moșia de margine a raialel numită Odaia Vizirului sau Câșla Vizirului, pe locul de astăzi al comunei Vizirul. Această moșie, daruită la un moment dat de împărăție unui vizir, de aici numele, ajunsese apoi proprietatea unei sultane și era administrată de ea prin bostangii, un soi de ostași
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
denainte și au rămas țară odihnită de aceasta”. O pricina de discuție între domnul Țării Românești și administratorul raialei Brăilei, acesta din urmă purta titlul de nazâr, a format-o moșia de margine a raialel numită Odaia Vizirului sau Câșla Vizirului, pe locul de astăzi al comunei Vizirul. Această moșie, daruită la un moment dat de împărăție unui vizir, de aici numele, ajunsese apoi proprietatea unei sultane și era administrată de ea prin bostangii, un soi de ostași dregători turci care
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
aceasta”. O pricina de discuție între domnul Țării Românești și administratorul raialei Brăilei, acesta din urmă purta titlul de nazâr, a format-o moșia de margine a raialel numită Odaia Vizirului sau Câșla Vizirului, pe locul de astăzi al comunei Vizirul. Această moșie, daruită la un moment dat de împărăție unui vizir, de aici numele, ajunsese apoi proprietatea unei sultane și era administrată de ea prin bostangii, un soi de ostași dregători turci care se ocupau de grădinile și domeniile împărătești
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
raialei Brăilei, acesta din urmă purta titlul de nazâr, a format-o moșia de margine a raialel numită Odaia Vizirului sau Câșla Vizirului, pe locul de astăzi al comunei Vizirul. Această moșie, daruită la un moment dat de împărăție unui vizir, de aici numele, ajunsese apoi proprietatea unei sultane și era administrată de ea prin bostangii, un soi de ostași dregători turci care se ocupau de grădinile și domeniile împărătești. Cu vremea, grație protecției de care se bucura moșia, se strânseseră
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
iar în 1657 pleacă din nou la Istanbul, de data aceasta ca trimis neoficial al regelui Jan Kazimierz. A treia călătorie a avut loc în 1659 - având acum funcția de reprezentant al papei fiind primit în audiență mai întâi la vizir (12 februarie 1660), ulterior și la sultan (16 martie 1660) și la marele muftiu (17 martie 1660). Discuțiile - finalizate cu succes diplomatic - au fost purtate singur în limba turcă, neapelând deloc la translator. Dupa revenirea în Varșovia, Meninski a elaborat
Franciszek Meninski () [Corola-website/Science/329409_a_330738]
-
din Granada, și ultimul mare intelectual, scriitor și om politic din Spania musulmană. Fiul unui oficial al curții regelui din Granada, s-a născut dintr-o familie de origine arabă din Yemen și a primit o excelentă educație. A fost vizir la curtea lui Yusuf I între anii 1349-1354 și a continuat să ocupe această funcție sub conducerea fiului lui Yusuf I, Muhammad al V-lea. Datorită unei epidemii de ciumă care a cuprins Andaluzia în 1348, a fost cel care
Ibn al-Khatib () [Corola-website/Science/330925_a_332254]
-
să-l asculte nu erau decât niște pietre de mormânt. Ani mai târziu Namik Kemal a povestit că pe durata recitării versurilor nu s-a lăsat învins de emoții și că din acel moment pentru el sultanii și mai marii viziri nu au însemnat mai mult decât niște pietre de mormânt. "Noii otomani" ("Yeni Osmanlîlar") a fost o organizație secretă înființată în anul 1865. Namik Kemal a fost unul din membrii de bază a acestei organizații, care la numai doi ani
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
poate singurul domeniu în care s-au păstrat clar elemente ale vieții din deșert. Primul reprezentant al noului stil în poezie a fost persanul orb , condamnat la moarte în timpul lui al-Mahdi (783), după unii, pentru că l-ar fi ironizat pe vizir, dar cel mai probabil pentru zindiiq-ism, respectiv convingerile sale zoroastriene și maniheiste. Baššăr, care odată i-a mulțumit lui Dumnezeu că l-a făcut orb, „așa încât să nu-l văd pe cel pe care îl urăsc”, s-a răzvrătit împotriva
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
schimbări cu efecte benefice atât pe plan social și economic, cât și în ceea ce privește literatura. În această perioadă numită "Tanzimat", pătura intelectuală va lupta prin intermediul literaturii să modernizeze statul turc și să-l apropie de Occident, intrând în conflict cu marele vizir de la acea vreme, Ali-pașa, care era prea conservator. Operele sale reflectă o întreagă paletă de reflecții metafizice, lăsând temele politice pe plan secund. Tema morții este explorată de Abdulhak Hamid Tarhan, considerat a fi cel mai de seamă poet liric
Abdulhak Hamid Tarhan () [Corola-website/Science/330938_a_332267]
-
lui Rașid al-Din Hamadani în 1310). Din nou, nu este foarte clar cât timp a stat în Egipt, dar majoritatea surselor converg asupra perioadei de 3 ani. În timpul petrecut la Cairo, învățând și predicând, Hasan Sabbah devine deosebit de iritant pentru vizirul armatei, Badr al-Jamali. Se presupune că motivul pentru care Hasan devenise incomod era apropierea dintre acesta și calif, apropiere ce nu subscria jocurilor de putere de la curtea sultanului. Până la urmă, susținerea arătată de Hasan pentru moștenitorul tronului fatimid, Nizar, atrage
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]