1,344 matches
-
trece peste episoade care ne-au mutilat în egală măsură și pe cei ce n-am avut de-a face cu sinistra instituție. Iar, în unele cazuri, a fost doar o chestiune de șansă de-a nu fi intrat în vizorul "băieților cu ochi albaștri". Nu știu în ce măsură un astfel de apel poate fi urmat. Nu știu cât de profund sunt modificați cei trecuți prin experiența "simpozioanelor" cu ofițerii de Securitate. știu, însă, că decât să se lase torturați în continuare de dosarele
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
un accident de muncă, iar pentru că familia sa nu mai primise nici un semn de viață din partea sa, reclamase dispariția sa la Poliția botoșăneană. Bărbatul și-a făcut apariția la Moravița, la intrarea în țară l Polițiștii de frontieră au în vizor și un caz de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, semnalat în data de 4 martie la Cenad. Ei îl cercetează pe Martin S. , în vârstă de 28 de ani, pentru că a folosit un document
Agenda2006-10-06-politia () [Corola-journal/Journalistic/284830_a_286159]
-
nume însemnate, altfel nu contabilizează, decît în foile locale, că un primar ales pe listele unui partid și-a schimbat culoarea politică după aceea, ori că vreun lider de filială a fugit din partid la concurență. Cornel Nistorescu ia în vizor plecarea din PNȚCD a trei nume importante, țărăniști cu funcții în aparatul de stat, care s-au lipit de PNL imediat ce și-au părăsit partidul. Editorialistul EVENIMENTULUI ZILEI consideră asta o formă de, cităm, "curvăsărie politică", ceea ce ni se pare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
Printr-un zbor al fanteziei, sau în mod nepăsător, cu dezinvoltură? Cu o logică sistematică și calculată, sau, dimpotrivă, cu o deliberată lipsă de sistem? în felul în care era țesută o minciună, Yoel vedea un soi de ferestruică, de vizor, care îți îngăduia să arunci o privire în personalitatea mincinosului. La birou, Yoel era poreclit Detectorul de Minciuni Ambulant. Nu izbutea să vadă partea amuzantă a unei minciuni. Sau chiar a unei farse inocente. Nu gusta nici măcar obișnuitele păcăleli de
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
la piciorul scării în melc care ducea spre parter și etaje. Am urcat-o. Fiecare palier avea o altă culoare a dezolării. Uși negre ca de morgă, tăblițe emailate, mult mai mari decât ar fi fost necesar, cu numerele apartamentelor, vizoare de alamă mirosind metalic. Arbuști veștejiți și duhoarea covorașelor de iută. La ultimul etaj nu mai era nici o ușă. Doar pereții goi, cu pielița verzuie, sub un bec chior. O scăriță cu câteva trepte de metal ducea către ieșirea pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
piatră rece, era acolo. Am urcat tremurând din toate încheieturile. Vopseaua peretelui era verde, uleioasă. Într-un ghiveci se zbârlea un cactus atacat de ciuperci, palid și răpciugos. Am sunat, sprijinindu-mă încă de răceala balustradei, la singura ușă, cu vizor mare, demodat, de pe minusculul palier. Într-o lumină tulbure, venită de la un singur ochi de geam, mi-a deschis Anca. Am intrat într-un hol mirosind a covor persan îmbîcsit. Sufrageria era încărcată de obiecte vechi, porțelanuri ciobite și argintărie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mereu tăcere și pustietate. Aerul era verzui, și prin ceața lui solemnă deslușeam imagini ale teroarei: deodată, peste formele familiare pe care le așteptam - ușile apartamentelor de la cinci, cu fiecare detaliu cunoscut, cu plăcuța albastră de pe ușa domnului Mînu, cu vizorul de alamă în formă de pâlnie al milițianului, cu preșul cafeniu al mamei lui Sandei, se suprapuneau monstruoase, amenințătoare desene mentale: alte uși, alte zugrăveli, altă vopsea pe marginile panoului electric, altă configurație a mozaicului de pe jos. Era un palier
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu mai ajunsesem niciodată. Totul, inclusiv tristețea, neliniștea, spaima erau de două ori mai vaste ca-n realitate: ficușii în cutiile lor de conserve, mucul de țigară de pe mozaicul podelei, numărul etajului scris cu șablonul pe un perete, ușile cu vizorul așezat mai sus ca un stat de om și cu soneria inaccesibilă. Aerul, colorat într-un vernil etern, era mai înghețat și mai tare decât oriunde. De nenumărate ori în visele mele mi-a apărut scara blocului din Ștefan cel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bune în care, ca-n căsuțele fericite de la Piticot, mă așteptau recompense și daruri. Coborând marile scări cu pereții zugrăviți alb, ajungeam pe alte paliere, pline de plante ornamentale, unde se aflau ușile bune, cunoscute deja, la care ciocăneam bucuros. Vizoarele mi se păreau la o înălțime colosală pe suprafețele acelea obtuze, aplecate peste mine. Dar pentru mine, cel purtat mai tot timpul în brațe, înălțimea nu era o problemă: starea mea normală era, pe atunci, levitația. La una dintre uși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de brute. Cereau bani insistent, cu șapca-n mâini, și-și roteau ochii prin casă, după ceva de furat. Mama nu deschidea necunoscuților când era singură, încă goală până la brâu, mergea-n vârful picioarelor pân-la ușă și se uita pe vizor. Dacă pe palier era-ntuneric, întreba cu voce tremurată: "Cine e?" "Oameni buni", îi răspundea uneori o voce de femeie și atunci știa că sânt pocăitele, care mergeau din ușă-n ușă și pe care le mai primea uneori de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nu chiar lângă ei, dar la o ușă mai încolo stătea Sandu, prietenul lui. Părinții lui Mircea stăteau la apartamentul 20 și aveau pe ușă o frumoasă placă de plastic, ca de remi, gravată cu numele tatălui lui. Nu aveau vizor și nici sonerie. În locul ei erau doar două fire strâmbe. Mircea bătu la usă și-i deschise mama. Acum, că mai erau câteva zile până la sfârșitul școlii, tovarășa nu le mai dăduse prea multe lecții de făcut. Câte o copiere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scărpinătoare" pentru când îl mânca spinarea. Când desfăcea însă un caleidoscop, cădeau din el câteva ciobulețe prăpădite și-năuntru se vedeau trei fâșii grosolane de oglindă. Nici o jucărie nu era mai dezamăgitoare când o desfăceai. Dar când te uitai prin vizorul ei și roteai între degete tubul de carton, era minunat, feeric: vedeai cum se fac și se desfac, niciodată la fel, bijuteriile, fulgii de zăpadă, florile de mină, acele de lumină dintr-un bob de rouă, sticlirea simetriilor schimbîndu-se brusc
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urce din nou scara. Cei trei urcară-n urma ei prin cilindrul albastru-vînăt, foarte înalt, al casei scării, în golul căruia treptele se răsuceau ca un burghiu. Pe mici paliere se aflau câte două uși cu plăcuțe de alamă și vizoare coclite, fără lentilă. Ajunși sus, avură deasupra lor doar chepengul pătrat al unui pod, iar înainte o singură ușă, neagră ca unsă cu păcură. În spatele ușii vuia adine, înghețîndu-ți sîngele-n vine, un abis, o cascadă de ape negre, un tigru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la această metodă, dar, în cele din urmă, la recomandarea editorului, am hotărât să evit procedeul. 1) În primul rând, nu aveam nici o metodă eficientă prin care să probăm veridicitatea declarațiilor. Pe de altă parte, riscul de a intra în vizorul presei era astfel redus simțitor. 2) Dacă ar fi venit oameni dornici să povestească, bineînțeles că le-aș fi fost recunoscător. Dar, pentru că numărul interviurilor ar fi crescut considerabil, asta ar fi conferit o doză de subiectivism cărții. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă aflu într-o cameră închisă din Kamikuishiki. De obicei acestea erau camerele pe care maeștrii le foloseau pentru a face antrenamente, dar mie îmi părea o închisoare. Camera avea lățimea unui tatami, ușa era închisă și nu avea nici vizor. Ce bine că era iarnă, pentru că vara ar fi fost insuportabil de cald. Ușa era închisă pe dinafară și nu ieșeam decât până la toaletă sau să fac duș. O persoană care s-a mutat după mine în Aum avea grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-ți gura, se aude vocea lui Petrică încercînd să calmeze spiritele, trebuie să rămînem uniți, nici vorbă că vor avea boașe să facă ce au făcut acolo, zice. Tot timpul ăștia au fost capul răutăților, dom’ Roja, îi ia în vizor Tîrnăcop pe Timișoara, Bulgar și Croitoraș, ce bine ar fi dacă mi s-ar ivi ocazia în învălmășeala care o să urmeze să-i fac de petrecanie măcar unuia dintre ei, mărturisește. Frumoasă tentativă, își spune Roja admirativ gîndindu-se la Petrică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la ora asta? se întreabă neliniștit. O fi uitat ceva Roja? Sau mai nou poșta vine și sîmbăta? Altcineva nu are cine să-l deranjeze. Face cîțiva pași tiptil în direcția ușii, își ține respirația și își lipește ochiul de vizor. În cealaltă parte vede o gură de foc îndreptîndu-i-se spre frunte și un deget așteptînd încordat pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
află și fișa mea medicală, Întocmită În primăvara 1945 de Crucea Roșie, la revenirea din Transnistria În România, pe care nici eu, nici părinții mei nu o văzuserăm vreodată. Să deduc că eram Încă de atunci, la 9 ani, În vizorul ubicuu? Am aflat, de asemenea, că părinții mei și probabil și eu aveam instalate În apartament aparate de ascultare. Am aflat că inginerii colegi s-au arătat mai solidari decât unii dintre scriitorii colegi. Surpriză nesurprinzătoare, s-ar zice, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
propria lor fizionomie morală, nu să găsească În romane, filme sau piese de teatru personaje Închipuite sau eroi transplantați În zilele noastre din alte etape istorice sau chiar de pe alte planete.” Bing-bangul soneriei de la ușă sună Încontinuu. Te repezi la vizor și vezi un bărbat cu pălărie pe cap Îmbrăcat Într-un trenci gri. Deschizi ușa și Îl poftești În casă. Lasă În urma lui o dâră de miros crud, de carne de miel. Știți, ați avut un vis la Cluj, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poziții relaxate, sau să folosească voci naturale, cu inflexiuni firești, pe scenă” (p.51). Scenariul anexat dovedește că autoarea cunoaște bine genul și, În plus, propune un text deosebit de amuzant, pe care teatrele n-ar strica să-l ia În vizor, chiar dacă ...nu conține pornografii... Cartea lui Aurelian Bălăiță Începe cu un gînd regizoral notabil (deoarece scenaristul-pedagog a montat textele cu pricina, cu studenții : iar Micul prinț a văzut luminile rampei pe scena Luceafărului). Din Argument, rețin că din unele reprezentații
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prea anacronic și inutil pentru a sprijini viitoarea revoluție mondială a stângii. Spre deosebire de tizul ei87 nu dorea să arunce clădiri în aer, considera că e mai înțelept să lucreze direct cu oamenii. Dispăruse când își dăduse seama că intrase în vizorul Siguranței și din acel moment nimeni nu mai auzise nimic despre ea. În persoană. Ce faci, măi fată? Ce s-a întâmplat cu tine? Nimic deosebit. Surâde malițios. Am preferat să învăț în particular și mă țin de treabă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
focuri de armă, dar riposta lor are un aspect dezordonat și imprecis. Este clar că au fost luați prin surprindere. Mitraliera de lângă von Streinitz tace brusc. Servantul introduce o bandă nouă de cartușe, după care își reia tirul. Prinde în vizorul ei un buncăr la adăpostul căruia partizanii încearcă să organizeze o apărare mai consistentă. Prima rafală brăzdează cu găuri peretele din lemn al buncărului. Țipete scurte se ridică deasupra zgomotelor luptei. Din interior nu mai trage nimeni. Dar nu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Shaw, exuberantă și puțin ieșită din ritm, de parcă ar fi fost Împins Înapoi de forța propriei interpretări. Acum, la geam, Își Împodobea melodia cu variațiunile și rotocoalele caligrafice ale lui Shaw. Privea de-a lungul instrumentului negru, lucios, luând În vizor casa aflată cu două curți mai În spate și În special chipul palid, sfios și Încântat din cadrul ferestrei de la etajul al doilea. Ramurile copacilor și firele de telefon Îi obturau perspectiva, dar reușea să deslușească părul lung și Întunecat, strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
medievală, o fortăreață de piatră cenușie, respingătoare, cu excepția unei singure extravaganțe - o concesie făcută prințesei -, constând Într-un unic turn ascuțit, din care flutura un steag de culoarea lavandei. Înăuntru erau tapiserii pe pereți, o armură cu inscripție franțuzească deasupra vizorului și, Într-un costum mulat, negru, mama zveltă a Clementinei. Făcea exerciții cu picioarele. ― Ea e Callie, spuse Clementine. A venit să ne jucăm. Am zâmbit larg. Am făcut o tentativă de reverență. (La urma urmei, asta era intrarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]