1,617 matches
-
BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține mai strâns. Ține mai strâns. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL este împins afară numai cu arcușul în mână și cu umbrelele subsuoară. Violoncelul a rămas în brațele DOAMNEI CU VOAL. În sfârșit liniște.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Care trage ușile, dar nu le mai poate închide ermetic): Doamne, Dumnezeule, bine că s-a terminat. BĂRBATUL CU ZIARUL (Care își desface ziarul.): Poftim, acuma l-am udat de tot. BĂTRÎNUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acuma l-am udat de tot. BĂTRÎNUL CU BASTON (Încercând să închidă ușile, oarecum mirat că acestea au devenit oarecum mai strâmte, sau mai largi, sau mai înalte.): Păi, cu vremea asta nu te mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu violoncelul ce facem? (BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai miri de nimic. DOAMNA CU VOAL (Timid.): Și cu violoncelul ce facem? (BĂTRÎNUL CU BASTON mai încearcă de câteva ori să închidă ușile după care le abandonează ușor întredeschise. Fulgerele de afară vor proiecta pe perete umbra DOAMNEI CU VOAL care se va mișca de colo-colo cu violoncelul în mână.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Abandonându-și ziarul ud, care pare că s-ar fi lipit pur și simplu de degete.): Păcat. Nici n-am apucat să-l citesc ca lumea... BĂTRÎNUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice Chevalier. Își mai și înnoda, lasciv, mult aplecată pe stânga, nojițele unor opinci maramureșene. - Dacă aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gest suprem, mai strigă: - Eternă-i iubirea, madam! Și dispăru. Se pomeni resfirând teancul de rochii din șifonier. Nu știa pe care să o aleagă. Se anunța o zi caniculară, de sfârșit de august. Și-ar fi luat una de voal oranj. Nu o mai purtase din vara trecută, când fusese la Șoptireanca, la inaugurarea struțăriei de acolo. O investiție a primarului, cu niște ajutoare venite, prin generalul Goncea, de la Comisia Europeană, în programul de reașezare și optimizare a agriculturii. Studiaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în camera sa, privi spre Andromanda. Meșteritoarea nu mai era în pat. Nedumerit, intră în odaia ei. Din dreptul ușii îl privea lung, cu zâmbet feciorelnic, mușcătie și zambilie, o tânără brunetă, înaltă, cu plete lungi, într-o rochie de voal albăstriu, transparentă. Nu doar că i se ghiceau de sub stratul noratec formele bine potrivite de meșterul care o mlădiase, de statuie desăvârșită, dar Burtăncureanu, cu ochii holbați, putea sorbi gurguile unor sâni despre care scrisese chiar el cândva, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n nuc - doar ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vântul cu nasul. 20 Pe când capul cățelei dispărea de-a lungul drumului Îngust, Ambrogiani se Întoarse spre Brunetti și Întrebă: — Ei bine? Brunetti Începu să meargă spre mașina parcată. Când erau amândoi Înăuntru și portierele erau Închise, Ambrogiani rămase la voal fără să pornească motorul. — Mare afacere, să construiești un spital, zise În cele din urmă Brunetti. Mare afacere pentru signor Gamberetto. Foarte, fu de acord celălalt. — Îți spune ceva numele? Întrebă Brunetti. — O, da, spuse Ambrogiani, apoi adăugă: E cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru-cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin ochii și iarba a prins deja culoare. După ce și-a pieptănat părul, și-a pus pe cap un voal alb prin care a anunțat izvoarele că pot începe să murmure poveștile adunate în timpul iernii. Eu, bucurându-mă de toate aceste minuni ale naturii, m-am întrebat de ce oare nu este întotdeauna primăvară. Atunci, natura e plină de viață și
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
să o privească, în timp ce saxofonistul se opri pentru câteva secunde, sorbi o gură de apă dintr-un pahar, apoi reîncepu să mângâie clapetele instrumentului (mâna sa pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru, ondulat, o femeie care fuma mult, cu degete lungi, intangibilă și îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mirare și uimire, privirea i se orpi... la câteva cruci mai sus, pe marginea aleei care suie la Biserică. Acolo, Vasilica i s-a arătat, stând rezemată la dreapta unei cruci de marmură albă. Era înltă, subțire, înveșmântată într-un voal alb, iar pe cap cu o cununiță de flori albe de măr. Toată era numai zâmbete. Așa cum stătea rezemată cu o mână în șold, parcă era una cu crucea. Dar, nu și-a revenit bine din uimire, cu vorbele, ”da
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vreun sfat în momentele acelea, grele. Tăcea și suferea alături de fiica sa.George a fost condus pe ultimul drum. Frusina se îmbrăcă în rochia ei roz, vaporoasă, pregătită pentru logodnă. Îi ședea atât de bine! Pe cap, în loc de paliură și voal își aranjă o coroniță de flori de câmp, asemeni florilor pe care George i le culegea deseori și i le aducea când trecea pe la ea, la primărie. Buchetul, tot din flori de câmp, întregea culorile vii din coroniță și din
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
alunece printre degete, să te temi, să te Înalți, să fii tot ceea ce ești și nu știi. 23 2 măgina De câte ori mă duceam la măgina, orice nesiguranță se risipea. Textura lumii se făcea din nou fină și subțire ca un voal, și puteam iarăși să văd până În străfundul lucrurilor, fărĂ opaci- tățile de albuș de ou ale vieții la oraș. la țară, totul era În sfârșit la locul său și această perfecțiune se extindea În mod firesc asupra mea și a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
obține iluminarea. În copilărie, Adi mi-l dăduse pe Domojo ca să nu mă tem de stafii. Acum, Père Joseph Îmi dădea un dorje tibetan, făcând punte peste timp spre adolescența mea, În vremea În care Întrevăzusem pentru prima oară, dincolo de voalul subțire al realității, regatul maiestuos al Shambhalei. Ce Înseamnă de fapt Shambhala ? spuse părintele. Faptul că putem fiecare dintre noi găsi un loc al păcii și al bucuriei pe acest pământ și În această viață cu frământările ei deșarte. Da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În mod intenționat mișcările. Cu cât voiam mai mult să fug, să sar de bucurie că reușisem să scriu poemul, unind astfel miracolul dinăuntru cu cel dinafară, cu atât Îmi Încetineam mai mult mișcările, ca să nu perturb În vreun fel voalul neted și strălucitor În care mi se Înfășurase inima prin scrierea celui mai important poem din viața mea. Acum, că hotărârea de a pleca În căutarea angalok-ului fusese luată, nu mai avea rost să mă grăbesc. m-am oprit o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
totul să alunece printre degete, să te temi, să te înalți, să fii tot ceea ce ești și nu știi. Măgina De câte ori mă duceam la măgina, orice nesiguranță se risipea. Textura lumii se făcea din nou fină și subțire ca un voal, și puteam iarăși să văd până în străfundul lucrurilor, fără opacitățile de albuș de ou ale vieții la oraș. La țară, totul era în sfârșit la locul său și această perfecțiune se extindea în mod firesc asupra mea și a tuturor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
obține iluminarea. În copilărie, Adi mi-l dăduse pe Domojo ca să nu mă tem de stafii. Acum, Père Joseph îmi dădea un dorje tibetan, făcând punte peste timp spre adolescența mea, în vremea în care întrevăzusem pentru prima oară, dincolo de voalul subțire al realității, regatul maiestuos al Shambhalei. Ce înseamnă de fapt Shambhala ? spuse părintele. Faptul că putem fiecare dintre noi găsi un loc al păcii și al bucuriei pe acest pământ și în această viață cu frământările ei deșarte. Da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în mod intenționat mișcările. Cu cât voiam mai mult să fug, să sar de bucurie că reușisem să scriu poemul, unind astfel miracolul dinăuntru cu cel dinafară, cu atât îmi încetineam mai mult mișcările, ca să nu perturb în vreun fel voalul neted și strălucitor în care mi se înfășurase inima prin scrierea celui mai important poem din viața mea. Acum, că hotărârea de a pleca în căutarea angalok-ului fusese luată, nu mai avea rost să mă grăbesc. m-am oprit o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu trudește în zadar. Datorită ție a obosit călătorul Isus. Îl vedem pe Isus plin de putere, dar îl vedem și slab; este puternic și firav». A considera samariteana drept o icoană a vieții consacrate înseamnă să ne debarasăm de voalul impecabilității sau al unei purități necontaminate - mai de degrabă vestală decât de discipol - pentru a afla în votul castității, precum și în darul fecioriei, un tărâm în care nu suntem scutiți de truda vieții, care nu înseamnă altceva decât truda de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de patru metri lățime. Un zugrav îndemînatic scrisese pe ea: "La șaua lui Traian", magazin de mărunțișuri și pielărie. Peste drum se țineau șelarii, pălărierii și croitorii. Dorobanțul, pe numele său adevărat Gheorghe Herghelegiu, ținea asortiment de dame, aranjat mirese, voaluri și centuri, jartiere de elastic. "Prima" si mosorele; lângă el era bodega "La ocaua lui Cuza", care avea orchestră de balalaici și 110 bufet bine asortat, apoi intrai în gura gării. Împrejurul pieței de piatră erau hotelurile răpănoase cu ferestrele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar și fi de aș petrece o noapte în acest rai fermăcat cine mă vede și cine mă știe? " 2286 Ca cusute p-o pânzărie albastră trămurau stelele mici și albe pe cer și argintul cald al lunei trecea, sfâșiind voalul transparent de nouri albi ce se-ncrețeau țeau pe dânsul. Noaptea era caldă, îmbătată de mirosul snopurilor de flori ce acopereau cu viața-nfoiată întinderea insulei... dealurile străluceau ca sub o pânzărie diamantină, apa molcomă a lacului ce-ncunjura dumbrava era poleită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
anecdotă or vo istorie, ea se-ntîmplă totdeuna pe terenul naturei minime. Dacă o foaie de trandafir a căzut pe un gândăcel smălțuit, a fost cu intenție... regina a aruncat batista, în taină, uimitului ei servitor... dacă painjeni încunjură c-un voal diamantin capul unei flori pe cari cad apoi mărgăritărele de rouă, el zice: vezi ce frumoasă mireasă. Și painjeni țes de la o tufă de flori la cealaltă un pod de diamant la mirele ce șade departe - pe altă tufă - s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fi iubit, fecioara reprezenta un ideal, o dorință de a accede la absolut, la puritate.852 Vălul, așa cum precizează Tertulian, este simbolul fecioarei, protejând-o atât de privirea celorlalți, dar și de propria tendință narcisiacă, castitatea nu este decât un voal.853 Această stare de inocență sugera mai curând un deziderat: pentru a iubi pe cineva, trebuie să iubești perfecțiunea, deci virtutea. Fecioria devenea ceva imaterial, aproape abstract, deoarece femeia nu trebuia văzută, auzită, ba chiar nu trebuia să fie conceptualizată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și darurile de nuntă pentru nași, socrii mici și socrii mari. Tot în acest interval de timp, se brodau batistele cu monograma miresei, se croiau și se coseau hainele mirelui, se cumpărau beteala, florile de pus în piept, rochia și voalul miresei și se tocmeau lăutarii. La nunțile din aceste sate cântau fanfare ca cea de la Doagele sau cea a lui Buruiană de la Burdușoaia; sau tarafurile de la Godinești sau de la Tomozia, a lui Mircea Doru. Înainte vreme, sâmbăta seara, avea
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
momente erau susținute de către lăutari cu o serie de cântece adecvate care sporeau stările afective ale nuntașilor. În repertoriul lăutarilor Costică Samson sau Mircea Doru se întâlneau peste 30 de cântece interpretate vocal și cu acompaniament: „La gătitul miresei”, „Jocul voalului”, „Danțul miresei”, „Jocul zestrei”, „Cântecul găinii” și multe marșuri, hore, sârbe, polci, valsuri sau tangouri. Pe parcursul desfășurării nunții tradiționale din satele comunei Oncești, indiferent de momentul zilei, se salută cu „bună dimineața”. Este salutul ce reprezintă, simbolic, un nou început
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]