35,255 matches
-
nu a avut nici o singură dată sentimentul rătăcirii pentru că știa că va ajunge. Întoarcerea lui era o formă de cunoaștere și de încercare a virtuților umane. Ulise nu a tentat limita umană, ci a experimentat însușirile pe care lumea greacă voia să le reproducă. în acest sens cele două epopei homerice, Iliada și Odiseea, sînt cărți de morală". Așadar magnificul model reprezenta o "încredințare", și, implicit, " formă de rezistență chibzuită". I se consacră o carte de eseuri, degajată de "trimiterile bibliografice
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
urîndu-l, de aceea, pe poet? Autorul cărții pe care o comentez pune chiar la îndoială scena de la baia Mitrașewski, unde Gr. Ventura, gazetar prieten cu Eminescu, l-a însoțit și poetul, cu mintea întunecată, s-a închis într-o cabină, nemaivoind să o deschidă pînă spre seară și de unde, de fapt, a fost luat și internat la sanatoriul dr. Șuțu. Dl. Cernăianu scrie fără să clipească faptul că "Maiorescu a fost aranjatorul internării lui Eminescu și cel care l-a declarat
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
curanți ai lui Eminescu pentru că boala lui a fost considerată a fi sifilis și de origine ereditară. Cîte injurii și blesteme nu aduce, pentru asta, dl Cernăianu, considerînd că acest diagnostic a fost pus de conivență cu oamenii poliției care voiau să scape de Eminescu? El judecă lucrurile, omniștient, după situația medicinii de astăzi. Dar, atunci, între 1883-1889, orice nevroză era diagnosticată drept lues și tratată ca atare. Degeaba îi invectivează dl Cernăianu pe doctorii de la Ober Döbling, Leidesdorf și Obersteimer
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
să fie vreodată acasă la noi. Noi nu stăpînim lumea, nici n-o schimbăm. Dumnezeu o face, sau se face ea însăși". Și, în fine: Esențialul (pentru noi - N.M.) e să nu pierzi măsura. Nu tu ești măsura lumii, cum voia grecul acela, ci lumea îți este măsură ție". Se pot deduce lesne de aici consecințele nu doar filosofice (le-am văzut data trecută), dar economice și sociale pentru dezvoltarea României. Astăzi sugestiile lui Noica par mai actuale și mai alarmante
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
scriitor cu a cărui dispariție nu ne putem obișnui nici la aproape un an după accidentul fatal: Radu G. Țeposu. Al. Cistelecan mărturisește cît de greu i-a fost să facă acest număr, motivele pentru care unii colaboratori, care inițial voiseră să scrie, n-au putut-o face, dar și convingerea că menținem un om printre noi atîta timp cît vorbim despre el: Cert e că mulți ne-au sunat ca să ne spună că nu pot scrie despre Radu. Nu pot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
Nicolae Manolescu O carte a lui Constantin Noica din 1944 a fost reeditată la Humanitas (și încă de două ori: 1992 și 2000), după aproape jumătate de secol: Pagini despre sufletul românesc. Solicitată inițial de o editură germană, care voia o istorie a filosofiei românești, cartea este, în forma dată de autor, o culegere de conferințe și studii de la începutul anilor '40. Tînărul abia trecut de 30 de ani își punea cîteva din întrebările care aveau să-l urmărească toată
Sufletul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16777_a_18102]
-
de la instalarea în calitate de conducător al statului a lui Ion Antonescu pînă după rebeliunea legionară. Mai întîi aș menționa noua versiune despre abdicarea regelui Carol al II-lea. Regele, deși îl însărcinase pe Antonescu cu formarea guvernului, sfătuit de generali fideli, voia să organizeze un complot cu armata, lichidîndu-l pe Antonescu și restabilind lucrurile așa cum au fost înainte de 6 septembrie 1940. Antonescu a aflat de complotul regal care trebuia să se încheie cu o baie de sînge și în noaptea de 6
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
stăruind în ideea că, de fapt, Germania va pierde războiul, armata ei nefiind deloc atît de invincibilă cum o prezintă Hitler. Și, cu asta, audiența a luat sfîrșit. Oricum, mai înainte, cînd Brătianu l-a informat pe Maniu că Antonescu voiește să guverneze exclusiv cu legionarii și chestiunea discutîndu-se în Biroul PNȚ, dr. N. Lupu a exclamat: "Am scăpat de o belea și am dat peste alta". Iar Maniu, cu toată experiența sa politică, socotea, în septembrie 1940, înainte de constituirea statului
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
legionari". Antonescu o știa prea bine, fiind depășit de situație, exponenții S.S. în București sprijinindu-i pe legionari pe față, ațîțîndu-i. Știindu-se de inimiciția dintre cei doi parteneri la guvernare, Mihalache propune o atitudine mai binevoitoare față de Antonescu care voiește să scape țara de legionari. Maniu nu e de acord, motivînd că generalul a promis alianța țării cu Axa și el (Maniu) e convins că aceasta va pierde războiul. La 8 noiembrie 1940 Maniu citește Biroului PNȚ un document-memoriu către
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
adolescentului miop și Gaudeamus, Eminescu, Cezara și Sărmanul Dionis, Bujor Nedelcovici, Dimineața unui miracol și îmblînzitorul de lupi, Alexandru Vona, Ferestrele zidite) dintre cele mai importante. Eu sînt foarte mîndră că am reușit să fac asta. Și legat de aceasta voiam să vă întreb care sînt dificultățile traducerii din română în franceză? Mă gîndesc la Romanul adolescentului miop de Eliade... Aici e o chestiune foarte curioasă. Sînt niște dificultăți, dar în momentul în care ai intrat în text și mai ales
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
acuzat, dar bănuiește că totul are legătură cu cele văzute și trăite de el în urmă cu patru ani, la revoluție. Lama se înduioșează și hotărăște să-l ajute pe Litera în încercarea de a afla cine și de ce îi voia moartea. Dar de-abia de aici încep problemele, nu atât pentru Iancu Nane cât pentru sărmanul cititor, care, pe urmele unei Nikita din serialul omonim, are de-a face inclusiv cu o avocată purtând o mască ce-o întinerește cu
Misterele literaturii de trei parale by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16782_a_18107]
-
mai 1987, cu scene vii sugerînd și țopenia soților Ceaușescu, și impresia produsă de mascarada cultului dement al personalității: "În continuare era prevăzută o convorbire în fața șemineului - și asta la începutul verii. Îmi venea să-mi scot haina. Evident se voia să se arate pe toate canalele TV că discuția dintre Ceaușescu și Gorbaciov nu era cu nimic mai prejos de convorbirea din fața șemineului dintre Gorbaciov și Reagan. Oricum, atunci, la Geneva, era sfârșit de toamnă, și o vreme deosebit de rece
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
plină de trecători. Am observat, încă de la București, că exprimarea cetățeanului trebuie să fie cît mai scurtă și mai limpede posibil. La Madrid, am pățit un lucru ieșit din comun. Nimeni nu pricepea ce rosteam. Nume de bulevarde în care voiam să ajung, neavînd hartă... Toți mă priveau cu cea mai mare atenție, apoi cu un fel de ostilitate, sumbră. Apoi mai veneau și alții. Erau inși mai în vîrstă, nu prea bine îmbrăcați. Și toți păreau corciți cu arabii, - maurii
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
paralelism cu eroul Mioriței e - nu-i așa? - măgulitor: "Dar gîndiți-vă ce pacoste ar fi fost pentru poporul român dacă păcurărașul din Miorița ar fi pus mîna pe ciomag și le-ar fi dat două la mir verișanilor săi ce voiau, în amurg de soare, să-l omoare! Ce destin de ocară ar fi avut ciobănașul mioritic dacă ar fi rămas în viață!". Sau o precipitată înșiruire de opere ultragiate, doar-doar s-ar prinde în ilustrul șirag și propria-i producție
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
dorință exprimată public (Sadoveanu e un porc!) era considerată drept o opinie personală și drept o libertate a gîndirii, a presei, a omului etc. - el, omul nostru, de ce nu-și putea exersa dorința de a mînca mortul pe care-l voia el?! Chiar își confecționase un costum verde, ca frunza și ca iarba verde - culoare odihnitoare, plăcută foarte simțului cuprins în ochi! - și se pregătea să oficieze și în continuare halirea morților în această îmbrăcăminte ușoară, care nu-l strîngea nici
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
frunza și ca iarba verde - culoare odihnitoare, plăcută foarte simțului cuprins în ochi! - și se pregătea să oficieze și în continuare halirea morților în această îmbrăcăminte ușoară, care nu-l strîngea nici la subțiori și nici peste pîntece. Și chiar voia să organizeze un ordin - avea actele introduse la tribunal - al mîncătorilor de morți, și un imn pe care să-l cînte la diverse reuniuni (banii urmînd să fie vărsați pentru ajutorarea handicapaților lirici)". Îi asigurăm pe cititori că majoritatea paginilor
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
șEațînchise ușa fără zgomot, aprinse lumina și se opri în fața oglinzii. Ascultă în liniște, mai știi, poate că o pândește, dar îl auzi îndepărtându-se pe drum. "Locuiți departe?" întrebase el ieșind din caravană și apucând-o înainte tocmai când voise să-i spună că nu-i nevoie s-o conducă, stă aproape. "Nu, imediat..." zise ea derutată de hărnicia cu care pășea el, ca un întârziat grăbindu-se spre propria casă. Se și temuse un moment: "Dacă?..." Văzându-l însă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
din fericire eșuate - ar fi trebuit să înnoiască legăturile speciale, secrete, între București (Cotroceni) și Moscova (Kremlin). De astă dată nu lumina trebuie să ne vină de la Răsărit, ci... prioritățile, așa cum găsește c-ar fi "normal" același personaj care nu voia să creadă, nici în ruptul capului, că Moscova nu crede în lacrimi, nici în filme, nici în realitate. Revenind la seria "coincidențelor" care au marcat, aleatoriu, soarta potrivnică a celor doi foști adolescenți-politruci, intrați în focul confruntării directe, de la om
Un pas înainte, doi pași înapoi... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16817_a_18142]
-
dar vorba lui Roger Câmpeanu, cînd dădea liber rotativei, mai era și ceva de citit. Optimistul fără margini din '88 era profesorul Manolescu, cel pe care strîngerea tot mai puternică a șurubului îl făcea să zîmbească și care nici nu voia să audă de ipoteza plecării din țară. Mircea Zaciu a notat asta în jurnalul său, iar în ceea ce mă privește am auzit o formulare asemănătoare, care mi se adresa. Nu era un sfat, ci un fel de provocare. În '89
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
primului război mondial, tatăl Elenei a înțeles să adopte o politică de strictă neutralitate, refuzînd angajarea în conflagrație, știind bine că aceasta n-ar fi adus nimic teritorial țării peste care domnea. Dar omul politic Venizelos, care se visa dictator, voia contrariul, agitînd spiritele pentru intrarea țării în război alături de Antanta. Grecia devenise un cîmp al luptelor fratricide, mereu agitate de Venizelos și alții. Regele era prezentat drept dușman al dezideratului marii Grecii (firește, în dauna Turciei dar și a altor
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
lumină atît de proastă, încît un critic britanic a putut scrie, după premieră: Dacă naziștii ar fi cîștigat războiul și ministerul lor de propagandă ar fi decis să facă un film despre revoluția americană, Patriotul ar fi fost exact ceea ce voiau. Este filmul cel mai fascist, în sens propriu, al ultimelor decenii!") ; nașterea unei națiuni e plătită cu lacrimi și sînge; armata populară are de partea ei "rîul, ramul" și vine cu tehnici de luptă neortodoxe; scrobita armată a Coroanei răspunde
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
au judecat pe cei mai mulți, pentru înaltă trădare. Brasillach, tînăr și promițător clasicist, a fost executat, în pofida unui apel adresat generalului de Gaulle, de către numeroși colegi ai săi care-l găseau vinovat de rasism și de idei șovine, dar nu-l voiau împușcat. Drieu de la Rochelle, redactor-șef la celebra NRF, s-a sinucis la vreme, scăpînd de coșmarul procesului public. Céline, marele romancier, a fost arestat și lipsit ani buni de dreptul de semnătură. La noi cuvîntul a apărut în același
Despre colaboraționism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16870_a_18195]
-
însemnați scenografi din istoria cinematografului (E la nave va și Ginger & Fred ale lui Fellini, Medea și I Racconti di Canterbury ale lui Pasolini, Casino și Kundun ale lui Scorsese); e drept că dintr-un motiv ceva mai puțin prozaic: voia să asiste la faimoasa și "infama" (Papa dixit!) paradă a lesbienelor și homosexualilor de la Roma. La fel și invers: orice scurtmetraj în regim de overdoză este exclus, întrucît condiția principală de selecție a filmelor intrate în concurs e să nu
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
președinți-filfizoni (ca să nu mai vorbesc de vizitele întoarse de aceștia!) i-au dat exilatului de la Cotroceni prilejul să-și recapete încrederea în sine. Era, însă, doar încrederea în sine a unui om singur și fundamentalmente disperat . Izolat - exact după cum îl voiau maeștrii de ceremonii ai bolșevismului -, incapabil să mai schimbe două vorbe cu vechii suporteri, domnul Constantinescu a ajuns să converseze prin comunicate. Doar astfel se auzea, deși tot mai stins, glasul său, doar astfel mai afla românul că la Cotroceni
La adio (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16871_a_18196]
-
care e o maladie nu a unei generații ci a unui ins ce se confundă cu autorul și naratorul. I s-au reproșat, printre altele, la apariție, și dificultăți stilistice și improprietăți de termeni. Tîrziu, prin anii șaptezeci, cînd a voit să-și reediteze romanul, meditînd pe marginea lui și-a amintit că toate aceste dificultăți sînt rezultatul unei revederi a manuscrisului dintîi, pocindu-l, pe alocuri, stilistic, din teama de a nu greși apărînd, cu romanul, în forma primului jet
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]