1,403 matches
-
acelea? Mă întreb ce s-o fi întâmplat? Atât pe coridor cât și în cușca se făcu liniște. Deodată în spatele lui Smith se auzi o mișcare: căpitanul Leeth și doi ofițeri în uniforme militare apăruseră pe coridor. Căpitanul, un bărbat voinic, în vârsta de vreo cincizeci de ani, spuse: - Voi prelua comanda în acest sector. Între savanți pare să se fi încins o dispută, dacă să-l omoare sau nu pe monstrul din cușca - așa-i? - Disputa a luat sfârșit, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ai încerca și dumneata dacă ți-ai vedea invadată secția, prin încălcarea flagrantă a drepturilor dumitale legale. "Ce-o fi căutând aici? se întrebă el în gând. L-o fi rugat Kent să facă o anchetă?" Siedel era un bărbat voinic, cu niște ochi negri, strălucitori. - Nu m-ai înțeles bine, îi spuse el, mângâindu-și bărbia. Dar îmi dau seama că te consideri în legitimă apărare. Grosvenor își schimbă tactica. - Te referi la metoda de învățământ pe care o aplic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
printr-o lentilă deformată, Grosvenor văzu că monstrul îl ținea pe von Grossen în cleștele a două brațe de culoarea focului. Bietul savant se zbătea zadarnic: brațele acelea subțiri, dar vânjoase, îl strângeau zdravăn, deși von Grossen era un bărbat voinic. Grosvenor ar fi vrut să tragă, dar n-avea cum să-l nimerească pe monstru fără a-l lovi și pe savant. Tirul nu putea omorî un om, ci putea, cel mult, să-l facă să-și piardă cunoștința. Nexialistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fustă mini. Nu, se răzgândi Sammler, era o minifustă, o fâșie verde peste coapse. Părul vopsit În șuvițe era strâns sever la spate; pielea era plină de calități femeiești (hormonii). Pe obraji se odihneau cercei mari de aur. O femeie voinică, bine făcută, Îmbrăcată copilărește, jucându-se erotic de-a puștoaica, nu exista posibilitatea să fie luată drept băiat. Așezat lângă ea, Sammler nu mirosea obișnuitul mosc arăbesc. În loc, emanația ei femeiască se simțea puternic, un miros sărat, asemănător lacrimilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a unei forțe de două ori mai mari decât cea de la Vaslui. Pregătirile Încep din această toamnă. Deși Vlad vorbise pe un ton potolit, Oană simți furia din spatele cuvintelor. Vlad se schimbase mult În anii de temniță. Devenise parcă mai voinic, trupul Îi era puțin mai greoi, iar fața avea trăsături mai dure, cu cute adânci pe frunte. Ochii verzi Îi rămăseseră vioi și neliniștiți, ca ai unui animal de pradă. Avea părul aproape pînă la umeri, dar Încărunțise. Rezistase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Moldovenii descălecară, În afară de Alexandru. Tânărul ezită la Început, apoi dădu pinteni și Îl urmă pe Angelo. Asistă la prezentarea onorului și la raportul comandantului pe care Îl lăsase În locul lui. Era un francez Între patruzeci și cincizeci de ani, Înalt, voinic, cu mustăți lungi lăsate pe bărbie. Alexandru Înțelese că numele lui era Yves. Apoi se Întâmplă ceea ce Alexandru aștepta să se Întâmple. Un tropot de cal se auzi, la Început ușor, atenuat de stratul de zăpadă, apoi din ce În ce mai puternic. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un stăpân aproape necunoscut, care nu vorbise, nu Îi amenințase și nu se temuse. Nu scosese nici un cuvânt, dar demonstrase ceea ce era de demonstrat. Că nu poate fi Învins. Oan-san lăsă să cadă pe lângă umărul lui drept trupul unui războinic voinic, cu două capete mai Înalt decât el, o masă de mușchi care devenise faimos În ultimii zece ani. Ismail, fiul de pescar dintr-un sat de la Marea Egee, zdrahonul care ridicase un tun de fier În bătălia de la Trebizond și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Câțiva dintre cei tineri aveau arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și voinic, cu părul cărunt și mustața răsucită, se Întoarse spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cum arăta, l-a Întrebat ea pe Întuneric. Semăna cu tine? El n-a răspuns. Trăsăturile lui Johan nu-i reveniseră Încă, dar ce Își amintea e că nu semăna deloc cu el, era mai Înalt, mai arătos și mai voinic. O față migdalată, veșnic În penumbră. Pentru mo ment, asta-i tot ce-și amintea. Îmi pare rău, a spus Zubaidah, trebuie să fie dureros să-ți amintești toate astea. Nu, a răspuns el. Dacă cineva Îți e adesea În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-o cu amândouă, dar n-a spus nimic. 33 — Johan, unde te duci? l-a strigat Adam. Așteaptă-mă și pe mine! Johan o luase binișor Înainte, iar el se străduia să-l ajungă din urmă, pentru că Johan era mai voinic și mai Înalt decât el. Ajunseseră departe de orfelinat, În drum spre mare, pe dealurile joase, stâncoase, adăpostite de copaci care nu creșteau niciodată prea Înalți din pricina apei de mare și a solului sărac, nisipos. Era Întuneric și Adam nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
casa cu grădină din Lenzburg, ca valoare adăugată: pe cele două surori ale Annei. Cea mare, Helen Maria, ar fi putut să mă facă să ezit, și a și făcut-o, în taină; cea mai tânără, Katharina, era o codană voinică și mergea încă la școală. Și, așa cum biblioteca de acolo m-a incitat să scriu toată viața povești conținând doze diferite de adevăr și, de îndată ce firul se rupe, să-l înnod din nou, tot așa mi-a rămas peste decenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oxigenat. Oameni pe care nu-ți aduceai aminte să-i fi întîlnit înainte. Aveau o asemănare hotărâtă, erau flămînziți: de pâine, de carne, de oameni, de viață. . . flămînzi! Nebunia lor era aceea a foamei. Unul la un colț de stradă, voinic, întreg, muntean, nu târgoveț, deși în straie de oraș rupte, se uita la fiecare trecător cu ochi negri, mari, aprinși, lacomi. Se apleca neașteptat și te speria. . . Un lup de prin tranșee, hămesit dar neistovit, venit de spaima pustiului spre
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Ii zice ,,otreapă mică". Nu o poate suferi. Un instinct nemaipomenit de antipatie pentru nepoata de pripas, mai ales la o fată mare! De altfel, Gramatula e maniacă de curățenie și Mika-Le avea, de mică, groază de apă. Țața e voinică și cinstită și perfidia feței slăbănoage o scotea din fire. - Vezi, asta e foarte interesant! declară Mini. - Să auzim, ce anume? - Că Mika-Le nu poate suferi apa. E caracteristic! Da, sunt ființe care, întocmai ca și unele plante, mucegăiesc în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
povestit că îl cunoaște de când era mic și era un copil cuminte ca o fată și bețivul de Gheorghe Tofan l-a speriat cu pușca.Tata îl liniștea mereu. Mă întrebam cum . Și de ce mătușa nu chema un om mai voinic. Tata e un om obișnuit, dacă mi-l omoară? Așteptam cu frica răscolindu-mi stomacul. Se întorcea spre seară. Era mai trist, avea obrazul tras și ochii încercănați. Știu doar că îi vorbea și îl privea în ochi și Ostiță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Zina Stamate erau atât de fericiți, parcă ei s-ar fi căsătorit. Au plecat de la restaurant ca doi tineri îndrăgostiți. Când au ajuns la bloc, au urcat scara ținându-se de mijloc. La ușă, Zina a descuiat-o iar Eusebiu, voinic cum era, a luat-o în brațe ca pe un fulg și a trecut-o pragul, încuind ușa după el. — Ce ai Sebi? Te-ai îmbătat dragule? — Și dacă m-am îmbătat, ce? N-am dreptul să-mi iau în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Toate corturile erau întemeiate, așteptându-și stăpânii să le umple cu somn și poate pentru unii și cu vise. Starostele își zâmbi în mustața stufoasă a mulțumire. Primii care puseseră în picioare cortul lor fură și de această dată aceiași voinici Iorgovani tineri, harnici și ambițioși ce țineau să arate șatrei că ei nu sunt oricine. Câteva focuri, încă întețite, mai trimiteau spre înalt trâmbe de fum, asemenea unor stâlpi în stare să sprijine un colț de cer. Pulberile de scântei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
zefir abia perceptibil sau mai date în pârg, apetisante, cu fustele viu colorate, peste care-și puseseră bluze strânse pe bust, de diferite culori, mulate peste sânii lor bogați, ispititori. În preajma lor, se aflau mulți bărbați îmbrăcați de sărbătoare, șătrari voinici cu fețele arse de soare și asprite de vitrege vânturi, unii purtând bărbi și mustăți bogate, robuști, fiind parcă gata de a intra într-o arenă să se lupte chiar cu taurii, dacă li se cerea. Toți se vădeau a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ți-o aduci aminte de când a venit cu popa în sat. Ați fost colegi la școală, ea fiind învățătoare. A murit de cancer. Nu a avut copii. Deci, popa Stasuc, cum cred că ți-l aduci aminte, e un bărbat voinic, cu alură de haiduc și ce s-a gândit? La o predică de după slujbă, s-a adresat enoriașilor cu o propunere. Știi și tu că înainte de’89 și chiar câțiva ani după, când satul era plin de tineri și bărbați
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vaporul a ieșit în larg. În pielea de berbec și înghesuit între berbeci, simțeam că leșin. Cum de am reușit să-i „păcălesc” pe vameși, vă întrebați. Vedeți, nici la vârsta pe care o am acum, nu sunt un bărbat voinic. Acum am vreo 75 de kilograme, dar când mi-am pus pielea de berbec aveam cam 60 de kilograme. Deci eram cam ca majoritatea berbecilor livrați. La câteva ore de la ieșirea vaporului în larg, lăsasem țărmul departe. Nici Constanța nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
va întoarce în sat, va fi mereu împotriva partidului. Clătinându-se pe picioare, a mai spus: Securitatea și-a făcut datoria față de un dușman al poporului!... Atunci, m-am repezit în el. L-am prins în brațe, nu era mai voinic decât mine. L-am întins pe pat cu fața în jos, am alergat și am luat o funie ce era agățată pe gard, în apropiere, l-am legat de pat și l-am luat la mărunțit cu un băț gros
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ajungă din urmă primăvara. Cine vine cu steluțe Albe-n frunte de la munte? Iarna cea geroasă a sosit acum Bulgări de zăpadă îți fac loc pe drum Veselia-i mare pentru noi cei mici C-alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
trebuie sculptată, În istorie, la Înalta valoare, a măreției pe care viața i-o conferă. Măgulit, peste măsură!, zise el. Eu - la fel, acceptă, ea. În momentul ăla, ușa dinspre capătul opus al casei se deschise. Apărură: soțul, un om voinic și frumos, ca dintr-o fermecătoare poveste, ducând de mână un copil, ca un Înger, atunci Înviat, de prin cărțile sfinte. Ea, făcu rapid prezentările de rigoare. După care, soțul se scuză, și, purtându-și odrasla de mânuță, ieși pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
societate, o faimă dintre cele mai ascunse, mai de neobservat, dar, care, să conducă, direct și sigur, la Întâmpinarea definitivă a individului! Pe fondul unor imagini aberante, reprezentând isteria bătuților de Dumnezeu, care, chipurile, se Întorc În țară, acest mai voinic decât toți ceilalți pe lângă care trecea, om, și-a mai Îmbogățit, auzul, și cu sintagme de felul: am citit În ziar că se fac bani buni aici; de asta am venit și eu; am citit că se construiește un stadion
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
generații perindate pe sub crengile lui puternice. Cei mici se ștergeau grijulii pe încălțăminte și intrau în clasă. Cei mari stăteau de vorbă nepăsători, așteptând "să sune"! Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întîmplare, lângă un băiat voinic. Nici un cunoscut. Vorbe, pe șoptite. Băncile, aproape pline. De câte ori se deschide ușa, toate capetele, dar absolut toate, ca la o comandă, se-ndreaptă spre ea, să vadă cine mai vine. În sfârșit, ușa se deschide larg și intră un domn
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ne cheamă și de la ce școală am venit, al câtelea am ieșit la examenul de admitere, și așa mai departe, tot șirul de întrebări ce se pun în astfel de împrejurări. Întâmplător, mă așezasem în bancă lângă un băiat mai voinic decât mine. Avea ochii șireți și vocea impresionant de groasă pentru vârsta lui. ― L-ai văzut p-ăla care a dai lista de cărți? mă întrebă el confidențial. ― Da! i-am răspuns eu, curios la culme să aud ce-o să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]