1,402 matches
-
Se spune că ar fi luat parte cu ceata lui la revolta țăranilor din 1907, fiind arestat și întemnițat în anul acela, ca agitator, la Câmpu-Lung Muscel. Cei ce l-au cunoscut ne povestesc despre el că era un bărbat voinic, cu o statură herculeană, cu privire pătrunzătoare și întotdeauna înnegurată, impunând respect celor din preajmă. Datorită faptele sale reprobabile, autoritățile vremii, mai ales jandarmii unguri au fost puși pe jar. Foaia Poporului» organul de presă de limba română, cea mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lor, apucăturile i-au rămas căminarului și după ce s-a desprins de ei; își făcea singur dreptate, apelând chiar la violențe, nu numai verbale. Circulau pe seama conului Gheorghieș o mulțime de întâmplări deja trecute în anecdotă 40. Eminovici era înalt, voinic, [...]"munte de om", de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzui41. G. Călinescu spune că nu avea nici o subtilitate sufletească, că îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Izolarea copilului în oaza singurătății fericite a insulei ipoteștene din codrii Baisei se datorează unei atracții spontane, naturale, dar se poate bănui că e și din cauza ursuzeniei tatălui, care nu stătea la taifas cu ipoteștenii, considerând că pierde timpul. Înalt, voinic, [...] munte de om, de o putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, [...] cap masiv, [...] nas prădalnic și ochi albaștri-verzii133, căminarul n-avea în mod nativ nici o subtilitate sufletească; mai mult, îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
după 1989, același Florinel s-a căznit și a reușit să recâștige de la stat și casa bunicilor de pe Deea, pe care-a împărțit-o cu Mirel din Germania. Când a rămas fără Corina, Bițu avea 53 de ani. Era încă voinic, rotofei, cu o față rotundă și plină, netedă și rumenă, fără riduri, cu părul negru și des, încât atunci când îl vedeai de-aproape nici într-un caz nu-i dădeai anii pe care-i avea. Mulți au crezut că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nouă ăsta? Ne-o crede sosiți cu pluta? Știm și noi tot atât de bine ca și el. Dar nu-i mai puțin adevărat că el ne va scăpa din toată porcăria asta, și deja Îl vedeam cărându-ne În cârca lui voinică prin viituri de sânge Înspumat clipocindu-i până la brâu, pe care pluteau și se zbăteau Încolo și-ncoace căpățânile și ciozvârtele dușmanilor noștri. Da, Hansi ne va scoate la mal, departe de orice primejdie, pe un tăpșan de verdeață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
țara asta..sunt prea multe cozi de topor..!”. „ - Da, ai dreptate, moș’ Angheluță.. ai dreptate !.. Cât ne va ține puterile, jur că vom scăpa țara de multe din ele..!” Și, așa întins pe spate, se cutremură în toată făptura lui voinică, amintindu-și ororile, fără seamăn făcute acolo, la Hangu, cu o sălbăticie greu de închipuit. „.. Unde, oare, a încăput în mine atâta cruzime... o cruzime, de care nu m-ași fi crezut niciodată în stare..?!”... .. După ce i-a înșfăcat pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
umbre, care se apropia în jurul său. Într-o liniște deasă, că-ți auzeai bătăile inimii, lanțul acela viu se strângea din ce în ce, în jurul gorunului... Un țipăt de pasăre sfâșie liniștea pădurii, făcându-l să tresară. Căpitanul Baltă, spătos, voinic și frumos, stătea rezemat la tulpina gorunului, fără să clipească... Doar, flacăra aceea de oțel, care se aprindea și se stingea mereu, ca un semnal tainic, în ochii lui negri, trăda că-i o ființă vie. Era ceva în privirea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sau feminină primordială pătrunde și impregnează întreaga ființa, așa cum o culoare pătrunde un lichid"6. "E așa de draguță, minionă, finuță!" sunt afirmațiile adesea auzite atunci când tații își văd pentru prima dată fetițele, spre deosebire de reacțiile de tipul: "E puternic, mare, voinic!", auzite frecvent în cazul băieților. Chiar și atunci când nou-născuții, în prima sau a doua lor zi de viață, au aceeași greutate și acceași lungime 7. Automat și inconștient sunt activate stereotipurile și atitudinile care au drept obiectiv inconștient conformarea copilului
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
1997, 149 p. [38] BORCHIN, MIRELA, Exerciții de sintaxă. Timișoara, [EUVT], 1997, 100 p. (UVT. FLFI. CLR). [39] BRÂNZEI, GHEORGHE, Evaluarea și autoevaluarea la limba și literatura română, Asachi, 7, nr.95, 1997, 8-10. [40] BUDĂU, EUGEN, Basmul: Prâslea cel voinic și merele de aur. în: ConvDid, 8, nr. 26, 1997, p. 59-64. [41] BUDĂU, EUGEN, Figurile de stil s i l e p s a și z e u g m a ca forme speciale de acord sintactic. în: ConvDid
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
păsări moa, decimată de sute de ani În urmă de vremea moriorilor sau moa hunteis (vânători de moa), după un schelet; pasărea hoia a cărei imagini se mai păstrează pe monezile de șase pence; pasărea takahe, Împăiată, cât o găină voinică, fără aripi, cu penajul negru și picioarele roșii, cuiburi de albatroși giganți care Împart cuibul cu tuatara (hateira), rămășiță vie a șopârlelor fosile, alte păsări dispărute, dar și păsări ce se mai pot vedea În natură, precum tui, pasărea neagră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
putea să redau momentul în care o femeie mărunțică, de nici 45 de kilograme, intrând în „zona de sacru” a unei racle, a dat dovadă de o forță herculeană și a aruncat în lături ca pe niște surcele doi jandarmi voinici ? În tot acest timp, scotea niște sunete care nu păreau a fi din lumea aceasta... Au fost mai multe scene de acest gen la care am asistat, dar am evitat cu bună știință să le descriu. Cât despre pelerinii aflați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
valma muzică religioasă, vor constitui mai târziu obiectele cele mai vânate și exploatate vizual de către televiziunile prezente acolo. Cordonul jandarmilor, întregul „dispozitiv” este din ce în ce mai strâns, tensiune maximă, militarizarea ceremoniei. Gata, am pornit, racla este ridicată pe umerii a șase preoți voinici (oare cât cântărește ?), rândul este barat cu garduri de fier, oamenii închiși acolo privesc alaiul excitați și resemnați totodată. Clopotele Catedralei bat intens, tot mai intens, fundalul sonor este copleșitor. Echipele de televi ziune, cu camerele ridicate deasupra capetelor, încearcă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
răspuns la o astfel de interogație care atinge limitele cercetării de teren. Așteptarea face parte din condiția pelerinului La ieșirea din sala de mese întâlnesc un „prieten” de pelerinaj cu care am apucat să vorbesc spontan și în ziua precedentă. Voinic, un munte de om, fost oțelar la Călan. Am discutat mai întâi despre durerile de spate, văzându-l că poartă un fel de centură uriașă de piele peste mijloc. Ascultând plângerile mele, îmi oferă spontan ajutorul, vorbindu-mi de existența
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
permite un zoom suficient de puternic pentru a păstra distanța la care mă găsesc acum față de ea. Așa că mă apropii „discret”, credeam eu, pentru a fotografia prețiosul indiciu de proveniență al pelerinei transcontinentale. Cel care mă observă este un tânăr voinic, plin de carne și plin de sine, cam de 30 de ani. Tuns foarte scurt, îmbrăcat sportiv, l-am remarcat și pe el atunci când și-a făcut apariția în zonă, însoțit de soție și de un copil de vârstă mică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
atenția un cuplu straniu (de fapt, nu e un cuvânt potrivit, nimic nu este „straniu” la un pelerinaj), format dintr-un călugăr în vârstă, slab, mic de statură, cu o rasă murdară și mototolită de atâta purtare, și un bărbat voinic, înalt, lat în umeri, cam pe la 50 de ani, ce părea a fi „ucenicul” și paznicul personal al celui dintâi. Grup de curioși din jurul călugărului predicator Călugărul cel mititel m-a dus cu gândul la un călugăr vagabond rus ; de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trecerea pelerinilor pe sub raclă ; de altfel, acest obicei al trecerii pe dedesubtul instalației sacre constituie specificul cel mai important al pelerinajului de la Suceava. Preoții care poartă racla sunt dublați, de o parte și de cealaltă, de un cordon de jandarmi voinici. Bărbații îmbrăcați în albastru se țin de centură unul pe celălalt, adevărați luptători de sumo. Așezați în forma literei „V”, cu unghiul ascuțit în față ca un plug de zăpadă pentru a mătura, la propriu, mulțimea care le stă în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
le țin luminate pentru a transmite departe ceva din „inefabilul” ceremoniei. Nu mai am suficientă lumină pentru a lua note de teren în micul meu carnet de buzunar tocmai când încercam să descriu impozanta „gardă năsăudeană” de la icoană, doi flăcăi voinici îmbrăcați în costume naționale, afișând cu mândrie cunoscuta pălărie rotundă cu pene de păun a grănicerilor imperiali, cei care s-au bătut pe vremuri de la egal la egal cu armatele napoleoniene. Cu mâna stângă, încerc să fac lumină cu o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Lucram zile Întregi până noaptea târziu - noaptea lucram la un opaiț. Ca plată pentru aceasta primeam cartofi, mălai sau o pâine. Familia noastră a rezistat, În sensul că tatăl meu a fost un foarte bun tată de familie, un om voinic, harnic și el a făcut orice. La un moment dat.... Când am venit, ne-au dus cu bacul pentru că podurile de peste Nistru nu mai existau: fuseseră minate și distruse. La un moment dat nemții au Început să refacă podul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde era o masă și niște ofițeri și... Atunci n-am știut, dar după aceea am auzit că era renumitul Mengele, “Îngerul morții”. S-a uitat așa la noi și pe cine a văzut că e mai tânăr și mai voinic, mai apt de muncă l-a dirijat pe partea dreaptă, iar pe cei bătrâni, pe copii și pe cine avea copii În brațe - pe partea stângă. Au explicat pe urmă: „Dar de ce, că e mama mea sau e sora mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar Între timp s-au făcut selectări pentru muncă. Veneau de la anumite fabrici care aveau nevoie de muncitori fără plată, și atunci, de la fabrica respectivă venea o delegație și, tot așa, la apel, era selectat cine era mai tânăr, mai voinic, mai apt de muncă. Și, În afara apelului de dimineață și de seară, ce mai făceați În restul zilei? Nimic. Numai că trebuia să stăm la coadă, să ne spălăm puțin, când era apă - atunci de foarte multe ori baia era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aflat că mama mea a ajuns imediat În coloana celor care au ajuns În camera de gazare, deci n-a lucrat nici măcar o zi. - Asta ați aflat după lagăr? - Am aflat ulterior, sigur. Tatăl meu era un om Înalt, foarte voinic și arăta bine la cei 51-52 de ani, câți avea atunci, așa că și el, și eu am fost trimiși printre cei care urmau să scape În mod provizoriu de la camera de gazare la muncă. Am stat În Auschwitz câteva zile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
i-au amputat piciorul - l-am Întâlnit după terminarea lagărului; a scăpat cu viață. La Magdeburg am stat cu tatăl meu din iunie până În septembrie, până pe la mijlocul lunii. În cele câteva luni tatăl meu, repet, care a fost un om voinic și Înalt, s-a distrus complet - și fizic, și psihic. Așa că pe la mijlocul lui septembrie am fost readuși din Magdeburg În Buchenwald, Împreună cu un alt transport de câteva sute de oameni, care lucrau și ei la o asemenea fabrică. Majoritatea celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când ne dădeau Încă o dată Dorrgemuse, iar ne numărau și ne băgau la dormit. Cam asta era viața unei zile. În timpul zilei se mai Întâmplau niște evenimente extraordinare de care și eu am profitat o dată. Se căutau niște oameni mai voinici, mai tineri, mai energici și se trimiteau În celebrele Kartoffelnschalenkommando, acele echipe care curățau cartofi. Vorba vine cartofi, că era numai sfeclă furajeră - dar, În virtutea faptului că asta se făcea lângă bucătărie, li se spunea Kartoffelschalenkommando. Unii spuneau că sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Înainte, a venit să-și viziteze familia, l-au prins evenimentele aici și a ajuns În lagăr. Fiind de meserie bucătar, a ajuns la bucătăria SS dintr-un lagăr de muncă. Și avea condiție fizică foarte bună. Era un tip voinic și uriaș. S-a urcat pe deal și a constatat că nu mai sunt nemți, că suntem liberi - și am luat-o pe șosea. Am mers pe șosea o jumătate de zi, din când În când fiind opriți de nemții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
39x27) se află la Muzeul din Iași (Palatul Culturii, n. E.D.) și sunt reproduse în lucrarea N. Dumitrescu la No. 10 și 12. La Liteni povestea: „În Gimnaziu am fost coleg cu haiducul Niculiță, despre care scriu acum ziarele. Era voinic și drept. Eu eram mic, debil și neastâmpărat și colegii mă dovedeau în încăierările din recreație, dar eram dârz și asta-i plăcea lui Niculiță, care îmi lua apărarea. Mă bucur de succesele lui și îmi pare bine că oamenii
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]