2,768 matches
-
lui oamenii au sertare și girafele ard în flăcări. M-am oprit așadar la formula care să-mi slujească această idee, după ce am ucis alte câteva. Nu renunț, pentru că nu pot, la cuvinte. Le voi folosi chiar cu o mare voluptate. Sunt narcoticul cu care mă droghez, îmi dau seama de asta. Faptele vor fi consemnate cu exactitate, planurile se vor succeda și se vor intercala ca la cinematograf, oamenii mei vor fi înzestrați cu o logoree rar întâlnită, nu vor
STEFAN DIMITRIU'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366225_a_367554]
-
citit incitanta carte a lui Alexandru Talex, prieten al marelui scriitor Panait Istrati, care a strâns toate scrierile autobiografice ale marelui dispărut din Brăila într-o culegere intitulată sugestiv: ”Cum am devenit scriitor”. Îl redescopăr pe povestitorul Panait Istrati cu voluptate. E un fost ateu socialist, care după ce a vizitat URSS, ”patria muncitorilor și țăranilor”, pentru care a luptat, și-a dat seama de greșeala sa, ca lumea să-l refuze pe Dumnezeu. O societate umană în care Dumnezeu e alungat
PANAIT ISTRATI A SCRIS, ÎNCĂ DIN ANII ”30, NECROLOGUL OCCIDENTULUI ATEU, ESEU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366223_a_367552]
-
bemol dintr-un scâncet să scot și un gând optimist. Spre tine s-alerg și s-anin o cheia sol de grumazu-ți nativ. Nu pot să respir de-al tău chin. Mai vreau să te simt reactiv. Îmi dăruiesc cu voluptate trupul acestui păcat nelumesc, În care-un cireș fără scrupul, Îmi ninge cu ,,I,, din verbul iubesc. Referință Bibliografică: ,,I,, DIN IUBESC / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul VI, 12 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
,,I,, DIN IUBESC de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366252_a_367581]
-
Pentru o mie de cântece) și 1976 (poemul Spălarea cu pietre este datat: «iulie 1976, la București» - cf. AmNS, 91 - 107). Din prezentarea acestui ciclu în facsimil, reținem: «Nichita Stănescu își caligrafia rar poeziile, dar când o făcea îl încercau voluptăți de diac mănăstiresc. Scrisul lui e elegant, viguros, semnele sunt gravate în filă cu o mare, generoasă deschidere sufletească și e totdeauna... lizibil. Cititorul trebuie prevenit că de mulți ani (dar, paradoxal, nu totdeauna !) poetul săvârșea unele abateri de la normele
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
în față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai gândindu-se cât de învolburată fusese atunci, precum marea acum în zi de martie. 4 „0, râsul! Râsul voluptății, voluptatea râsului: să râzi înseamnă să trăiești atât de profund.” Și întradevăr, toată fericirea, toată trăirea noastră o exprimăm prin râs. Acel rîs ce n-are nimic a face cu gluma. Acel râs ce pornește din însăși ființa noastră. Andreea
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
față, și așa, în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai gândindu-se cât de învolburată fusese atunci, precum marea acum în zi de martie. 4 „0, râsul! Râsul voluptății, voluptatea râsului: să râzi înseamnă să trăiești atât de profund.” Și întradevăr, toată fericirea, toată trăirea noastră o exprimăm prin râs. Acel rîs ce n-are nimic a face cu gluma. Acel râs ce pornește din însăși ființa noastră. Andreea a
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
zậmbet în suflet, ca de o mare și sărbătorească răscruce de destine. Dar, dacă aș putea să fac asta, ar trebui să te invit la despărțirea noastră. Am visa în culori de șampanie și ne-am împărtăși cu dor și voluptate fantasmele. Ne- am iubi până în zori, ca și cậnd nimic nu ne-ar fi legat pậnă acum și ne-am descoperi pentru cea dintậi și cea din urmă dată. Ne-am întậlnit, am împărțit ceva, undeva, cậndva, ai plecat... Iar
AUTOR GEORGIANA ELENA FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352322_a_353651]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ȘAPTE ȘOAPTE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1023 din 19 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Șapte șuiere de șoapte, Șarjă karmică și sacră Zemuind de fructe coapte Și de voluptate macră. Șapte șoapte-n șapte ceruri Pe altarul cărnii tale, Stalactite cu creneluri În mici peșteri abisale. Șapte șoapte îndulcite De umorile saline, Sfârcuri zvelte răsucite Pe stâncoasele coline. Șapte șoapte-n mal de buze Cu mici pliuri valuri-valuri, Văluri
ŞAPTE ŞOAPTE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352480_a_353809]
-
considerată cu nivel ridicat al coeficientului de inteligență. Le crease o situație ieșită puțin din rutină, plasând un obiect mai puțin cunoscut într-un mediu neobișnuit și urmărise atent reacțiile subiecților. Fuseseră catastrofale! Au abandonat imediat, se putea spune, cu voluptate, metodele gândirii carteziene, preferând să se refugieze, pentru căutarea unui răspuns, în zona miturilor, a minciunilor și a născocirilor plăsmuite de mințile lor aberante. Alunecaseră apoi, aproape imediat, într-un emoțional lipsit de orice urmă de logică, însă cu un
ENIGMA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350554_a_351883]
-
o frumoasă statuie vie și caldă și am depus-o pe canapeaua de alături, având grijă, pe drum, să scap și eu de pantalonii mei ce deveniseră incomozi... Sărutările și jocul mâinilor pregăteau cele două trupuri pline de pasiune și voluptate. Bărbăția mea bătea la poarta ce se prefigura la încheietura pulpelor sale. Sânii înalți și catifelați, care jucau la fiecare mișcare, cu mugurii lor ușor obraznici, mă trimiteau în lumea visurilor. În acea noapte, ne-am abandonat, la lumina discretă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
stat francez. Povestea lor de dragoste va dura toată viața, fiind clădită pe o afecțiune sinceră și puternică. Iată cum descrie Chateaubriand momentul întâlnirii cu Juliette în „Memorii dincolo de mormânt”: „Mă întrebam dacă văd un portret al candorii sau al voluptății. Nu s-a plăsmuit niciodată așa ceva”. În salonul doamnei de Récamier, Chateaubriand și-a citit decenii la rând creațiie și tot aici a trecut în neființă, în brațele lui Juliette. „Adesea persoanele care se iubesc se jură la începutul fericirii
JULIETTE RÉCAMIER, O FEMEIE CA ORICARE ALTA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 64 din 05 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350641_a_351970]
-
atinge culmile cele mai inalte, dar și numai un dâmb de-ar fi, tot amin față o perspectivă mai largă. Și mai știu că scrierile mele mi-au dat mai multă bucurie de a trăi, o savoare și o anume voluptate nemaiîntâlnită până atunci, mi-au dat mai multă încredere în mine, mai mult respect de sine. Prin scrieri am retrăit viața de la început, ca și când m-aș fi născut iarăși și asta este ceva extraordinar. Scrierile mele sunt un fel de
GUVERNATORI AI LITERATURII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350648_a_351977]
-
aduc nostalgii în sufletele celor plecați în migrațiune! Poetul din Stejărel IONESCU nu este un platonic în relațiile cu Evele Terrei, fiindcă el dă și vrea să primească în același timp acele plăceri pe care noi le numim lumești, cu voluptate și satisfacție. Ca orice bărbat vrea să fie iubit, dar constată cu delicatețe totuși că cea care i-a dăruit plăcerea nu este cea pe care și-a dorit-o cu adevărat! Să înțeleagă cititorul că iubirea poetului nu este
ASPECTE INEDITE ÎN POEZIA LUI STEJĂREL IONESCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351273_a_352602]
-
biologică și doar cu un strop de imaginație adăugată. Iar pentru că am adus în prim plan aceste vietăți execrabile, ploșnițele, vă voi aminti, intru folosul împrospătării memoriilor domniilor-voastre ca ele emit un damf respingător unic și specific și manifestă o „voluptate” formidabilă a suptului de sânge, până ce crăpa de preaplin! Numai așa și după aceea încep să se usuce, pornind de la rezervorul explodat prin suprasarcină. Atunci când este în exercițiul aspirației, când funcționează ca atare, ploșniță, (chiar dacă îi rupi abdomenul-cisternă) nu se
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
să revenim la Boborul nostru în care autorul surprinde aspectele unei epoci pline de zguduiri (ca să șutim un termen persiflant din arsenalul contracandidatului Cațavencu, cel ce umbla numai cu machiaverlâcuri) și răsturnări valorice, venite din partea contemporanilor săi, marcați de o voluptate a negării, generate la rândul ei de îndoiala care invalidează totul. Însăși Caragiale, la unison cu contemporanii săi, un Caragiale burlesc, temperamental, cameleonic, cu o ironie împinsă până la autopersiflare, își va menține până la capăt tonul, insidios, revendicativ, de vendetă, devansându
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
cu o veritabilă noapte a cuțitelor lungi și a paharelor de cristal. E drept că după această fulminantă lovitură antimonarhică pusă la cale de rebeli, riguros cronometrată de iacobinul Caragiale, protagoniștii cad (afirmația aparține lui Mircea Iorgulescu), într-o totală voluptate a lipsei de răspundere. „A fost așadar rebeliunea, va scrie B. Elvin (vezi Modernitatea Clasicismului -I.L. Caragiale, 1967, Editura pentru literatură), un prilej de a reflecta că dincolo de lașitate se află o incurabilă impostură, o dezolantă nepăsare. Marile cuvinte
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
povestirii, bariera dintre realism și fantastic se intersectează, contopindu-se. Fantasticul sufocă aura verosimilității, încât, uneori aproape că nici nu ne mai dăm seama când avem de-a face cu o istorie veridică și când cu o ficțiune a acesteia. Voluptatea naratorului de a se implica (șiretlicul unui captațio benevolentiae), nu diminuează cu nimic din forța de evocare. Imixtiunea supranaturalului (aș numi-o mai degrabă bufonada fantasticului), care are loc cu o uimitoare naturalețe, grefată, tocmai pe puseurile de sinceritate expresivă
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
această Biblie ateistă scopită de orice fior metafizic), incomprehensibilul Cosmos va fi acela ce va dicta ca evenimentele să aibă loc într-un registru comic. Cetățenii orașului Ploiești își trăiesc clipa -carpe diem- cu o frenezie împinsă până la o ancilară voluptate de a-și bea mințile. Într-o Republică podgoreană, cum o numește chiar autorul, siniștrii clănțăi, ai sinistrului veac își vor căpăta mult râvnita libertate și independență fără comiterea regicidului, finalul luând aspectul unei magnetizări unanime. Să nu-i dai
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
era sublim dar lipsea cu desăvârșire, am fi tentați să credem că Republica a devenit o incurabilă maladie a amorului radios pe care acesta l-a simțit în tinerețea sa. Mai târziu însă, Caragiale, dincolo de entuziasmul său, simte o enormă voluptate de a simula, lecție învățată, nu atât pe cale paternă, cât de la propriile sale personaje. Revoluția cu efuziunea sa, creată de gloria momentului, dar înăbușită în umilință și dezamăgire, are ca exponenți, se va vedea, agenți de securitate infiltrați tocmai în
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
copilărie, întodeauna m-am simțit mai bine sâmbăta față de duminică, în ajun decât în ziua de sărbătoare care urmează. Poate datorită ideii preconcepute care îmi spunea că am în față o zi și jumătate liberă și mușcam cu mai multă voluptate din prima felie a sfârșitului de săptămână. Termenul de week-end era considerat împerialist și legat cu fundă roșie la stâlpul infamiei. Și mă bucuram de acest privilegiu efemer, de a-i tăia imaginara și invizibila lui panglică, cu o poftă
ĂLA MICU , APRINDE LUMINA! de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350828_a_352157]
-
cale, Iar azi revin în satul copilăriei mele Urcau pe dealuri line și furișat pe vale, Sub arc de curcubeee și pulbere de stele. E ca un basm feeric, o povestire toarsă, Iar clipa revederii, prin sita amintirii, Încet, cu voluptate, înspre trecut întoarsă, E cântecul de-acasă, e cântul regăsirii. .......................................................... Și casele, și oameni se împânzesc pe zare, Strâns împletiți statornic cu micile ogoare, Ori presărați în glumă printre livezi de pruni, La margine de tufe pitice și aluni, Cu
PRIN SITA AMINTIRII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350903_a_352232]
-
aprinse alta nouă. Pe cea veche n-o stinse. O așeză în scrumiera unde se mai aflau încă vreo cinci în aceași stare. Jumătăți de țigări ce se fumau singure și în fumul lor dens și acru, Florin trăgea cu voluptate din noul Winston de proveniență moldoveană. Țigări ieftină de contrabandă. Marius simțea că se îneacă și deschise geamul. Aerul fierbinte de iulie îi făcu bine. - Să vezi și să nu crezi, continuă Florin expirând fumul. Începu s-i povestească cu
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
gura coclită. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumina privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli nicicând vinovată când vii și mă ații. Până atunci ne înfruptăm cu voluptate una din mustul celeilalte pe săturate. Și de data aceasta mă voi ridica cu fiecare cădere mai dreaptă, cu fiecare nouă cădere, cu fiecare nouă trădare, cu fiecare nouă trudire spre Cea de veci Înviere. Nu, dragii mei, nu sunt
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
curajul și eroismul cu care înfruntau ostilitatea regimului, deosebit de vigilent în ceea ce privește „apărarea integrității partidului” și a conducerii. „Această carte mai este, deopotrivă, gestul unui tânăr scriitor care l-a iubit și prețuit pe N. Steinhardt, pe cel care a trăit voluptatea vieții prin voluptatea lecturii, voluptatea trăirii prin voluptatea credinței”, spune Nicolae Băciuț - într-o frază admirabilă care conține chintesența lucrării. Volumul mai conține și trei alte documente rare: dialoguri cu apropiații Părintelui Nicolae, Alexandru Paleologu, Mircea Oliv și Ioan Pintea
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
cu care înfruntau ostilitatea regimului, deosebit de vigilent în ceea ce privește „apărarea integrității partidului” și a conducerii. „Această carte mai este, deopotrivă, gestul unui tânăr scriitor care l-a iubit și prețuit pe N. Steinhardt, pe cel care a trăit voluptatea vieții prin voluptatea lecturii, voluptatea trăirii prin voluptatea credinței”, spune Nicolae Băciuț - într-o frază admirabilă care conține chintesența lucrării. Volumul mai conține și trei alte documente rare: dialoguri cu apropiații Părintelui Nicolae, Alexandru Paleologu, Mircea Oliv și Ioan Pintea, ultimul fiind un
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]