1,117 matches
-
știi, în rândul batavilor femeile se bucură de un mare respect, mai ales preotesele. Faima Velundei era mare, dar mare e și faima medicului. Mulți soldați au fost vindecați de el și îl respectă. Vitellius se ridică. Se aplecă să vomite în vasul pe care i-l întindea sclavul, apoi bău din cupa pe care acesta i-o puse în mână. Își clăti gura, scuipă, apoi se trânti pe tricliniu cu un oftat. Luă un picior de miel și începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Amis) ca să privești un punct fix pe tavan, chiar dacă-i tavanul altcuiva, al unei femei frumoase, să zicem, cu aluniță, și-ți poți pierde identitatea și stima față de lume dacă În loc să rîzi În hohote de aluniță, mîrÎi gemi tremuri spargi vomiți te-ncrunți calci În picioare iei pastile și-odată te trezești că te dai cu capul de scrin. Trebuie să-ncerci să te menții la nivelul de dramatică imbecilitate al lumii, acolo unde, de arunci o singură privire rotundă, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînge. Panicat, o Întoarce cu fața-n sus și descoperă că secretara nu era atît adormită cît mai ales măcelărită cu metodă. Urlă. Tace. Se ascunde. În cele din urmă Își cheamă-n ajutor vecinul. Agentul vine prompt, vede scena, vomită, și Îi promite lui Fink că va rezolva el lucrurile, se va ocupa de toate, să nu-și facă griji. Îl asigură că-l crede, evident, un scenarist neajutorat nu ar fi putut comite o asemenea crimă oribilă. Așa că ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
feri de impactul fatal, apoi îl trimise din nou în aer. Se dădu peste cap de vreo trei ori, apoi se prăbuși încă o dată și fu din nou trimis către cupolă. Iar se dădu peste cap și crezu că va vomita. Mișcarea se repetă obsedant până în clipa în care auzi vocea inconfundabilă a Magicianului, venind de undeva, de departe: - Priviți, doamnelor și domnilor, priviți și admirați un iepure care știe să facă tumbe. Aplaudați-l, este momentul său de glorie! Hoooopa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ea se afla o dungă vineție. Și mai știu că acea dungă fusese făcută (avea să fie făcută?) de o funie. Urlă, cuprins de panică: - Luciaaaaaaaaa! Luciaaaaaa! Nu-i răspunse nimeni, dar unul dintre cai necheză. Căzu în genunchi și vomită până în momentul în care stomacul îl avertiză că era foarte posibil să-i iasă pe gură. Vântul se înteți, iar Scriitorul avu senzația dureroasă și înspăimântătoare că însăși Moartea trecea printre blocuri, aducând cu ea frig și umezeală, durere și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bine acum, au reprezentat o garanție destul de bună pentru a fi angajată la o revistă de modăă. M-am smuls plină de curaj de pe canapeaua de suferință pe care zăceam de vreo săptămână și am depus mari eforturi să nu vomit. Readaptarea la America - la mâncare, la modul de viață, la dușul divin - nu fusese prea dificilă, dar chestia asta cu locuitul la altcineva acasă a Început destul de repede să mă obosească. M-am gândit că În vreo săptămână și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lift. Tocau Întruna, iar bârfa le era Întreruptă la răstimpuri doar de zgomotul emis de pantofii cu tocuri Înalte care făceau toc-toc pe hol. Tocătoare, am conchis eu. Splendid. (Faimosul lift!ă Inspiră, expiră, mi-am amintit eu. N-o să vomiți. N-o să vomiți. Ai venit aici numai ca să stai de vorbă cu cineva despre postul de asistent de redacție, după care fuga Înapoi pe canapea. N-o să vomiți. „Da, desigur, mi-ar plăcea să lucrez la Reaction! Ei da, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
iar bârfa le era Întreruptă la răstimpuri doar de zgomotul emis de pantofii cu tocuri Înalte care făceau toc-toc pe hol. Tocătoare, am conchis eu. Splendid. (Faimosul lift!ă Inspiră, expiră, mi-am amintit eu. N-o să vomiți. N-o să vomiți. Ai venit aici numai ca să stai de vorbă cu cineva despre postul de asistent de redacție, după care fuga Înapoi pe canapea. N-o să vomiți. „Da, desigur, mi-ar plăcea să lucrez la Reaction! Ei da, sigur, The Buzz ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Splendid. (Faimosul lift!ă Inspiră, expiră, mi-am amintit eu. N-o să vomiți. N-o să vomiți. Ai venit aici numai ca să stai de vorbă cu cineva despre postul de asistent de redacție, după care fuga Înapoi pe canapea. N-o să vomiți. „Da, desigur, mi-ar plăcea să lucrez la Reaction! Ei da, sigur, The Buzz ar fi un loc de muncă acceptabil. Cum ați spus? Pot să aleg? Ei da, o să trebuiască să mă gândesc În această seară, să decid dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a lătrat Lily cu o voce care părea furioasă peste măsură. — Bună, e totul În regulă? — Crezi că te-aș suna dacă totul ar fi În reguă? Am o mahmureală de-mi vine să mor, și tocmai când terminasem de vomitat și eram căt pe ce să adorm, mă scoală o cucoană țâfnoasă, zicea că lucrează la resurse umane la Elias-Clark. Pe tine te căuta. Cu noaptea-n cap, la șapte și-un sfert. Așa că sun-o. Și spune-i să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucioase, și ne-am Îmbătat criță, fericiți, și am toastat În cinstea Anului Nou cocoțați pe acoperișul ei cu vedere spre Harlem. Deși de băut băusemrăm cu toții, după ce toți ceilalți au plecat Lily se vădise a fi singura beată turtă. Vomitase deja de două ori și nu m-am Îndurat să o las singură În apartament, așa că Alex și cu mine i-am Împachetat una-alta și am târât-o după noi Într-un taxi. Ne-am dus toți trei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă ssimt prea bine, s-a bâlbâit ea. — Știu, scumpo, știu. Hai să luăm un taxi până la tine acasă, bine? Crezi că poți? A Încuviințat din cap, după care s-a aplecat cu un gest firesc și a Început să vomite. Pe cizmele ei maro și puțin și pe jeanși. Dacă m-ar vedea fetele de la Runway cu prietena mea cea mai bună, am gândit eu aproape involuntar. Am așezat-o pe un pervaz care nu părea să aibă sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiecare zece minute că respiră, după care, Într-un final, adormisem pe covor, lângă pat, când m-am simțit cât de cât sigură că ea avea să supraviețuiască până dimineața. Se trezise de două ori În timpul nopții. Prima dată, ca să vomite de partea cealaltă a patului - cu un sincer efort de a o face În coșul de gunoi pe care i-l pusesem acolo, dar prea amețită ca să reușească, drept care vomitase pe peretele meu - iar a doua oară, ca să Își ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Se trezise de două ori În timpul nopții. Prima dată, ca să vomite de partea cealaltă a patului - cu un sincer efort de a o face În coșul de gunoi pe care i-l pusesem acolo, dar prea amețită ca să reușească, drept care vomitase pe peretele meu - iar a doua oară, ca să Își ceară sincer iertare și ca să-mi spună că mă iubește și că sunt cea mai bună prietenă pe care și-ar putea-o dori vreo fată. Că doar asta făceau prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a treia și cu alți indivizi care nu fuseseră considerați destul de importanți spre a primi un scaun, cu un ochi pe Miranda și cu celălalt În căutarea locului cel mai puțin umilitor În care m‑aș fi putut repezi să vomit dacă se ivea nevoia. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Îmi amintești de mine la vârsta ta. Cuvintele Îmi reverberau Întruna În cap, În ritmul durerii care Îmi pulsa În frunte. Miranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou. — Ahn‑dre‑ah! Ahn‑dre‑ah! Unde ești? Unde dracului ești În clipa asta? Am aruncat țigara neaprinsă și m‑am repezit Înapoi, cu stomacul arzându‑mi atât de violent, Încât mi‑am dat seama că aveam să vomit - chestiunea era doar unde și când. — Sunt În fundul Încăperii, Miranda, am zis eu, m‑am strecurat pe ușă și m‑am sprijinit cu spatele de perete. Chiar În stânga ușii. Mă vezi? Am văzut‑o sucindu‑și capul dintr‑o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am primit un telefon de la domnul Tomlinson. Se pare că Annabelle i‑a adus la cunoștință faptul că pașaportul gemenelor a expirat săptămâna trecută. Se holba la mine, dar eu nu mă puteam gândi decât cum să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cele mai grele toxine. Uneori, mă cuprinde o greață grea, ce-mi vine din glandele ascunse ale bărbăției. Dimineața, mă trezesc ejaculând un lichid galben vâscos, ce emană un miros impudic de carne proaspătă. Duhoarea asta pestilențială mă face să vomit. Nu știu ce să fac să rezist acestor impulsuri imunde, acestor spasme viscerale ce mă schimonosesc la chip și-mi dau fixitatea de sfinx a privirii. Urina este densă, ruginie, de o alcătuire corpusculară foarte ciudată; când urinez dimineața, simt o usturime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poftă văzându-i pe alții cum Înfulecă. Nu poți să Înfuleci decât din porția ta. Nu poți să mănânci decât, cât te țin fălcile și lărgimea intestinelor tale. Dacă bagi mai mult, atunci trebuie să dai afară surplusul. De aceea vomită cei care se lăcomesc. Tu prea vrei să fii În surplus În tot ce faci. Te prefaci Înfometată și când ești plină. Mănânci prin imitație, de frică să nu-ți piară pofta. Te arunci În toate fără măsură. Fii atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la normal. (vineri) Am impresia că A. joacă un rol pe care și-l studiază Îndelung, ca o mare actriță ce are trac Înainte de a intra În scenă (chiar aleargă În baie, când n-o vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să vadă cum am să reacționez. Ea e atât de proastă, că se complace În situația de victimă; se vorbește Încă de Întâmplarea hazlie de la revelion, oh, și ce urât Îi miroase gura: am mușcat-o de umăr ca să nu vomit de scârbă, când a vrut să mă sărute. (marți) Am o colegă unguroaică de o mare delicatețe a gesturilor; este extrem de bine educată, atât de atentă cu mine, că n-o pot jigni nici cu o floare; mă invită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de lavă interioară m-au copleșit. Fiecare pas În sus mi se părea ca un cuvânt de dragoste șoptit stâncii aceleia unice. Senzațiile neplăcute au fost foarte puține: țin minte că la primul bivuac mi-a venit rău și am vomitat din cauza unei ciocolate vechi; atunci mi-a venit a doua oară, și ultima, ideea renunțării; de vreo două ori m-am simțit extenuată, cu brațele aproape să-mi cedeze; cea mai rea era setea mistuitoare, ca și razele soarelui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i dracului să se omoare! (miercuri) Dragă Martin, Când o să ai odată timp peste o zi, o săptămână, o lună, un an, o să te rog să stai și cu mine de vorbă, să-ți zic ceva. Oricum, Îmi vine să vomit de ce mocirlă e pe lume, câtă destrăbălare, egoism, răutate (E vorba despre Mircea!). Adu-mi, te rog, când ai timp și poți, Durrenmatt! Eu tot supărată, tot singură sunt... Azi nu-mi cere să stau de vorbă cu tine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ce să leșin. Țineți-vă tare, doamnă, zice An-te-hai. E sfârșitul! Ultimul lucru pe care mi-l amintesc e că am turnat vin peste bolovanii de pavaj pe care zăceau însângerați peștele, capul pocului și cocoșul. În drum spre palanchin, vomit. An-te-hai îmi spune că în fiecare zi pe Poarta Tunetului și Furtunii e adus un porc, care e sacrificat până la amiază. Porcii fără cap ar trebui să fie aruncați după ceremonie, dar nu sunt. Eunucii templului îi ascund, îi tranșează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prescripții cere ca supa să fie amestecată cu sânge proaspăt de căprioară, care se strică repede. Personalul de la bucătărie trebuie să taie o căprioară la două zile, să prepare imediat medicamentul și să spere apoi că Majestatea Sa nu va vomita imediat după ce i-l turnăm pe gât. Spre sfârșitul lui octombrie, arțarii arată de parcă soarele le-ar fi dat foc. Într-o dimineață, când Nuharoo și cu mine îl scoatem pe Tung Chih la o plimbare, descoperim că apropiata primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]