4,908 matches
-
lepros al câtorva ateliere și făbricuțe înșirate de-a lungul ei. Fuseseră vopsite pe dinafară cu vopsele acrilice, care în câțiva ani se jupuiseră, lăsând să se vadă dedesubt, pe spații mari, zugrăveala galbenă dinainte. Fâșii mari, albastru țipător, de vopsea mai atârnau în coji pe deasupra. Mai încolo veneau maghernițe cu cai în curte sau căsuțe de țară, cochete, cu bolți de viță-de-vie, în pridvorul cărora stăteau pensionari care pictau cu duco pe bucăți de carton peisaje marine sau naturi moarte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se deșteptau. În vitrine începea mișcarea, se căscau boturi și se roteau ochi. Păsările începuseră să cârâie și să țipe, bătând din aripi ca să se desprindă de bățul de care erau lipite, ceea ce stârnea un praf înecăcios, cu miros de vopsele și zegras. Am coborât scările în fugă, urmăriți de țipătul sfâșietor al păunilor, și-am străbătut alergând sala de la parter. Scheletul Dinotheriului, cu oasele lui cât trunchiurile, făcea eforturi uriașe să se ridice în picioare din nou, ceea ce umplea sala
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sub cerurile opulente de vară. Nu mi-am revenit până pe înserat. Față de simplitatea și puterea acelei lumi, unde aproape că fusesem, formele lumii de-aici (frunzele întunecat-transparente ale cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți a lui Chombe, botul și nasul lui ca de cauciuc umed, fața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culori, splendoarea grădinii: flori cu potire uriașe, arzând ca flacăra, roșii și albastre, legume cu frunzele verzi ca fierea, totul străluminat de-un soare orbitor, mare cât jumătate de cer. Camionul era mâncat pur și simplu de soare, cojile de vopsea luaseră foc și fumegau la lumina monstruoasă a pătlăgelelor roșii. Am ieșit pe poartă și curând alergam pe câmp, pe cărarea spre foișor. Am străbătut acel drum ca dintr-un singur pas - și brusc m-am regăsit față-n față
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la procesul subdirectorului. Cunoști detaliile, nu ți le mai amintesc... Dar, adăugă scoțând țigara din gură și plecîndu-se puțin deasupra biroului, cu privirile în ochii lui Pantelimon, d-ta mai știi și altceva... Bunăoară, continuă după o scurtă pauză, formula vopselelor prin care au fost alterate culorile câtorva uniforme din secolul XIX. Subdirectorul Muzeului spunea "modificări", dar de fapt erau falsuri, pentru că au fost schimbate radical culorile originale. Or, s-a dovedit la anchetă, substanțele întrebuințate nu se puteau obține, în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
obiectelor puse la adăpost. Dar unele uniforme fuseseră de atâtea ori descusute, cusute și din nou descusute, după atâția ani, începuseră să se zdrențuiască. Atunci, subdirectorul Muzeului a avut o idee nefericită: a hotărât restaurarea lor, dar s-au aplicat vopsele mediocre, uniformele arătau mai rău decât înainte de restaurare și subdirectorul a sugerat să li se schimbe culoarea. Și așa s-a descoperit, și a izbucnit scandalul. - Ca într-un roman de aventuri, spuse Pantelimon. Pantazi îl privi curios, parcă ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un ton ferm, ai să te miri că m-a putut impresiona atât. Tânărul acela, logodnicul fetei, era, cum îți spuneam, un jongleur, un saltimbanc. Îmi aduc și acum aminte scena decisivă: era costumat și-și pregătea masca, își punea vopselele acelea pe obraz și auzea voci și râsete, nu prea departe de el; se afla, probabil, într-un bâlci oarecare, într-un cort, ascuns după o perdea, gata să apară din nou în fața spectatorilor și să-i facă să râdă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să aud că nu-ți place zacusca... Pe zidul din dreptul aragazului, faianța îngălbenită. Stropi solidificați de ulei, lucioși o punctează ca niște picouri. Era albă faianța când a pus-o madam Ioaniu după ce au plecat chiriașii, era albă și vopseaua cu care au dat chiuveta și țevile de apă. S-a ros vopseaua și, din loc în loc, apar ca într-un ciorap găuri de metal negre. În colțul de sus al peretelui, ca o lintiță, igrasia. Dedesubtul petei verzi-negre, peretele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îngălbenită. Stropi solidificați de ulei, lucioși o punctează ca niște picouri. Era albă faianța când a pus-o madam Ioaniu după ce au plecat chiriașii, era albă și vopseaua cu care au dat chiuveta și țevile de apă. S-a ros vopseaua și, din loc în loc, apar ca într-un ciorap găuri de metal negre. În colțul de sus al peretelui, ca o lintiță, igrasia. Dedesubtul petei verzi-negre, peretele transpiră sau plânge cu boabe mari, curate de apă. Pe colțul de vizavi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un țarc de animale, întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru alții apare ca o nedreaptă absurditate, este lipsită de orișice măreție. Prin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestei săptămâni creștinii merg la Biserică pentru a asista la slujba Deniilor. Aproape la fiecare mormânt din cimitir este câte o lumânare aprinsă. în Joia Mare se pregătesc cozonacul și pasca iar în Vinerea Mare se vopsesc ouăle. Femeile, înainte obțineau vopseaua pentru ouă prin fierberea unor plante însă, acum există diferite prafuri pentru a vopsi ouăle. Înainte, cozonacul și pasca se făceau acasă dar, acum sunt cumpărate direct de la magazin. În Vinerea Mare, seara, creștinii mergeau la slujba Prohodului Domnului. Mulți creștini
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
savârșea dimineața, toți locuitotrii satului se adunau într-un loc numit"Mănăstire”,lângă biserica unde începeau să joace hora. Bătrânii satului stateau pe margine supraveghind tineretul care juca hora. Ouăle se încondeiau cu ceara curată și apoi se puneau în vopsea roșie,care simbolizeaza sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Rețetele mâncărurilor specifice acestei sărbători au fost transmise din generație în generație și se respecta cu sfințenie. Paștele la creștinii după evanghelie Creștinii după evanghelie nu au preot,ci presbiter. Acesta este
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua gardurilor, parcurile pline de o vegetație sănătoasă, neprăfuită, florile de pe tarabele florarilor aflate În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și uită-te la magazine. Uite unul acolo, e plin cu... pantofi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
U2 ori despre blugii pe care i-am văzut În Praga și el Îmi povestește despre vărul unui vecin de-al lui care a fugit din țară prin Iugoslavia, acum e În Germania, lucrează ca administrator la o fabrică de vopsea, Își poate permite vacanțe În Spania, are un Volkswagen. Ne Întoarcem cu o raniță plină de conserve de pește și pîine. Măcar peștele nu are păr. — Nu are păr pe dracu’. Ai uitat ce-a zis orbu’ În piața de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În lumina tare care vine prin ferestre - ca o ironie, e o carte de amintiri din primul război mondial, bătălia de la Turtucaia și perioada de prizonierat a soldaților români de după. Mai am rezerve, pe noptiera de tablă prin a cărei vopsea albă au apărut pete de rugină mă așteaptă Ilf și Petrov, Scaunele. Dar acum Topîrceanu Își face de cap, așa că urechile mele aud simfoniile prelungite de muzici populare care vin din radio, dar nu Înregistrează nimic. Mă ascund de realitatea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
albă (În sfîrșit s-a făcut lumină asupra acestui măcel, cîteva armate române acolo care nu au mai apucat să-și Întîlnească destinul eroic), vezi faianța distrusă, decorată cu pete verzi de mucegai, vezi prin ferestruica de sub tavan, acoperită de vopsea, zgîrieturile nopții de afară (care, ca de obicei, ar vrea să intre peste noi). Și apoi te vezi undeva În fața dormitorului, trăncănind cu băieții la o țigară, și pe locotenentul Soare apărînd de nicăieri și tăind conversația cu această replică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zile cînd, de sub plasa de camuflaj, s-a ridicat aburul unor stranii rafinamente culinare - produsele ni le livrează Cristian direct din piața centrală din Caracal. Drept pentru care deasupra intrării a apărut o firmă (atîrnată de o sîrmă), pictată cu vopsea roșie, pe un carton: Haute cuisine Ritz. Și toate au fost bune și frumoase pînă am descoperit unele inconveniente: ciorba de fasole cu afumătură. Asta pentru că după un astfel de festin, seara, În micuțul dormitor din pavilionul de vară, am
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fluturînd mîna deasupra capului: La revedere, domnule locotenent Soare, ne-a făcut plăcere să vă cunoaștem! Început fierbinte și prăfuit de septembrie, ora douăsprezece, greierii țîrÎie uscat. Pe poarta de aur care nu e de aur, e de fier și vopseaua verde s-a scorojit pe alocuri... pe poarta de fier nu scrie nimic cu litere din miere laminată. E doar o futută de poartă. Trecem prin ea veseli, ca un alai de nuntă. Iar dincolo de poartă... dincolo de poartă se Întinde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
amprenta, iar Alan considerase întotdeauna locuința ca aparținând socrului său. Era o clădire mare, tencuită, una dintre cele mai frumoase case din Victoria Park, cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea vibrând. Era doar un cadru comun în care ea și Ruby pășeau fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prompt, pe un ton indiferent: — A, nu, nu cred, e o casă prea mică, nu-i un loc potrivit pentru copii și căței, și apoi o folosesc eu, după cum știți, ca atelier. Pe vremuri, Alex obișnuise să se amuze cu vopsele și lut și papier mâché. Brian și Gabriel se îndoiau că mai continua și acum. Era un simplu pretext. Papucul era un soi de pavilion de plăcere, o căsuță de vară clădită prin 1920, la capătul mai îndepărtat al grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și colorându-le strident, în chip de mici zeități indiene. În adolescență, lucrase acuarele și, după ce o părăsise Alan, se întorsese la ceea ce considerase ea a fi o carieră de pictor ratată. Micul atelier de lângă bucătărie era presărat tot cu vopsele și pensule, abandonate cu multă vreme în urmă. Le aruncă o privire în treacăt, în timp ce mergea din încăpere în încăpere, aprinzând pretutindeni luminile. Pe măsură ce înainta se lăsa înfiorată de un straniu simțământ superstițios, care se îmbina însă cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în fața ei, și Alex scoase un mic strigăt de spaimă. Se îndreptă spre ușă și aprinse toate luminile din salon și pe cele din hol. Lemnăria scării largi, frumos spiralate, cu balustradele tocite dar acoperite cu un strat gros de vopsea albă, se reliefa în toată apusa ei splendoare. Covorul moale, cafeniu, de pe trepte, bine curățat de Ruby, strălucea ca nou-nouț. Alex se îndreptă spre piciorul scării și strigă: „Ruby! Ruby!“. Nici un răspuns. Strigă încă o dată, speriată de tonul propriei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niciodată, nici măcar din vreo descriere, fiindcă Lucian nu s-a prea grăbit să-i povestească despre ei, îi merge la suflet. Se gândește că și el are ceva de făcut la una din următoarele vizite la cimitir: să refacă cu vopsea neagră scrisul scobit în ciment cu numele părinților, fiindcă, iată, vopseaua veche a dispărut pe alocuri. Foarte bine. Va fi încă un prilej de colaborare între ei. Noua lor familie trăiește într-o armonie pe care Lucian a visat-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
grăbit să-i povestească despre ei, îi merge la suflet. Se gândește că și el are ceva de făcut la una din următoarele vizite la cimitir: să refacă cu vopsea neagră scrisul scobit în ciment cu numele părinților, fiindcă, iată, vopseaua veche a dispărut pe alocuri. Foarte bine. Va fi încă un prilej de colaborare între ei. Noua lor familie trăiește într-o armonie pe care Lucian a visat-o toată viața. (Despre armonie poate că va scrie cândva.) Parcă îi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cărei dramatism e simțit doar de întrupările materiei, conștiente de statutul lor, pentru care Nu e simplu durata s-o umpli / cu altă durată sclipind de surprize, ci mai trebuie să Lăcuiți inima, lăcuiți-o / cu translucide demnități / (...) / dați cu vopsea curajul (...), dar cărora, de totdeauna, de când le-a dăruit-o Pandora, le rămâne speranța: Desigur trebuie să fie undeva / o minuțiozitate afectuoasă / asemenea firelor de păr, / asemenea focului. // Materie rebelă, / dar structur-a nopții care Între tufe de cucută abia reuși
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]