1,377 matches
-
și cea din dos. Nu era nicăieri nici un strat, iarba creștea în neregulă. Un chioșc înalt de fier se vedea între copaci. Otilia alergase într-acolo și ședea acum pe banca circulară din interiorul chioșcului, în jurul unei mese de tablă vopsită. Felix sosi în sfârșit și el și depuse lucrurile pe masă. Otilia își ridicase sus picioarele subțiri și goale, vârâte de-a dreptul în pantofi, îmbrățișîndu-le cu brațele, și-și scutura râzând pletele, care-i căzuse pe ochi. După ce Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și senator sub regim conservator. Stănică se urcă pe trepte în geamlâc, deschise o ușă și pătrunse într-o săliță în care mirosea grozav a năut și a cafea prăjită. Apoi bătu puțin într-o ușă, enorm de înaltă și vopsită așa de demult, încît se bășicase de uscăciune, și intră. Atunci văzu acest lucru, care pentru el de altfel nu era o surpriză, că odaia, mai înaltă decât adâncă, era plină de lume. Se duse întîi la un fotoliu cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
târziu. Aurica intră în odaie aproape umilită, sărută pe Otilia pe amândoi obrajii și păru să nu mai aibă nimic din răutatea ei. Slăbise și mai tare, gropi mari, vinete îi înconjurau ochii, și era o mizerie s-o vezi vopsită violent pe față, ca să pară tânără. Otilia fu pe loc înduioșată și, fiindcă simțea lipsa până și a răului dacă se obișnuise cu el, revederea verișoarei o bucură. Îi mulțumi de cartea poștală și de scrisoare, făcînd-o să-și lase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o știa tot Bucureștiu. De la mă-sa lu Cristide, de la soacră-sa, ar ști astea, că la noi toate se știe și nimic nu se uită. Da gura lumii cin’ s-o astupe ? Și când o vezi pe madam Cristide, vopsită ca o paparudă, cum să pui bază pe vorbele la o stricată ? Un lucru e drept, că nu prea vorbea madam Ioaniu de bărba-su dintâi, rar, cine știe când, cine știe cum... O dată numa a scăpat-o gura : — N-am avut plăcere
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soare în cîmpul cu fîn în floare, de amiaza toridă și de camerele mirosind a mobilă încinsă și a crin alb, de femeia care îl aștepta la ușa biroului și semăna cu Tamara, ba era chiar ea, dar cu părul vopsit... Altceva ce mai scrie? a întrebat Mihai cînd l-a văzut pe Adrian că vrea să iasă din cameră. Ce face soră-sa? a arătat el spre plicul din mîna băiatului. Plînge! I-e dor de taică-su, de cățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de la orfelinatul din Ardeal unde-l lăsase Ana. Brațul protector al lui o conduce pe Doris spre mașină. Tot drumul pînă la Sînzieni, tac amîndoi, ascultînd emisiunea muzicală de la radio. Casa cu doi nuci la o poartă mare, din scîndură vopsită verde, așa mi-a spus un om cînd am intrat în sat, murmură Doris oprind mașina. Te rog! o invită Mihai. Guști ceva și mai bei o cafea. Cît el pregătește mîncarea, Doris se întinde pe pat. Cînd s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Îl Înnebuneau. Își dori ca ea să se trezească, pentru ca să-i poată spune și alte povești. Se simți cuprins de mici accese de Îngrijorare: dacă n-o să-și mai amintească părțile cele mai gogonate, ea o să-l prindă cu cioara vopsită și Înțelegerea lor minunată putea să se facă țăndări. Trupul lui Karen devenea tot mai cald pe măsură ce ea cădea În brațele somnului. Jack se lipi strîns de față și adormi În timp ce Își punea ordine În povești. CAPITOLUL 10 Un coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
greu cu ornamente cioroiești. Număr de Înmatriculare de California, DG114, pe numele lui Raymond „Sugar Ray“ Coates. Doi dintre polițiștii de la patrulare scoaseră la iveală rapid niște sticle cu băutură. CÎțiva dintre puștii pe biciclete Începură să trăncănească: mașina era „vopsită mișto“. O mîță albă pășea agale pe alee. Tipii din partea stîngă Începură să țopăie de bucurie. Jack se uită printr-unul din geamurile laterale. Pe podea, Între scaune, trei puști cu repetiție, de calibru mare, probabil 12. Strigăte asurzitoare, bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa ceva, era absurd. CÎt despre Susan, Își aranja seducătoarea buclă de păr care-i căzuse pe frunte și spunea că-și dorește un conac de tip rancho mexican cu un patio acoperit cu dale, ca să poată pune acolo caleașca proaspăt vopsită și restaurată. Ideea asta i se părea mai puțin absurdă arhitectului, ba chiar apăru Într-o bună zi, spre seară, cu un proiect enorm de rancho mexican cu nelipsita fereastră și cu grilajul pentru serenade și tot ce mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a dat peste o blondă terminată care purta un costum chicios și - foarte nepotrivit - o poșetă DKNY. Poșeta Lisei DKNY. Cel puțin așa fusese până când i-o dăruise lui Francine, una dintre fetițele de pe stradă. Avea senzația că acea femeie vopsită oribil - Kathy? - era mama lui Francine. —Bună, Lisa, îi zâmbi ea. Ești bine? Da, mulțumesc, spuse Lisa calm. De unde îi știa toată lumea numele? —Eu merg la muncă. Muncă de argintărie la Harbison. Treizeci de bucăți în mână și bani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și se consumă. Mielul simbolic nu se consumă, ci se păstrează după binecuvântare până la Înălțarea Domnului, când se dă ca hrană animalelor curate (la vite), cum este tradiția în această zonă. De o semnificație pascală deosebită este tradiția folosirii ouălor vopsite și încondeiate, acestea din urmă numite în Bucovina închistrite sau muncite și care în unele zone se fac într-o formă artistică de înaltă măiestrie. Un obicei legat de folosirea ouălor roșii este acela menționat de Simeon Fl. Marian, că
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
cum ar fi Bilca și Vatra Moldoviței, cu credința că astfel vestesc morților Învierea. Există de asemenea credința că cine moare în noaptea de Paști sau în Săptămâna Luminată este fericit, pentru că merge direct în Rai. În tradiția noastră, ouăle vopsite sau încondeiate reprezintă simbolul Învierii lui Hristos și în acelasi timp credința în învierea noastră. Referitor la originea lor creștină, folcloristul bucovinean Simeon Fl. Marian notează mai multe povestiri legendare. În satul Pârteștii de Sus și în alte sate din
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
puteau exista decît În vise. Ulterior, Jacinta nu mai știu să spună dacă vizita lui Zacarías fusese unul din visele ei sau dacă, realmente, Îngerul venise la ea În catedrala din Toledo, cu motanul și cu unghiile lui stacojii, proaspăt vopsite. Nu se Îndoi nici o clipă de veridicitatea acelor predicții. Chiar În după-amiaza aceea, vorbi cu diaconul parohiei, care era un bărbat citit și cutreierase mări și țări (se spunea că ajunsese pînă În Andorra și că o rupea pe limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
peste mână Între Gare de l’Est și Gare du Nord. O clădire pe care la prima vedere nici n-o iei În seamă. Numai dacă te uiți mai bine, observi că ușile par de lemn, dar sunt din fier vopsit, ferestrele dau În camere nelocuite de secole. Nici o lumină. Dar lumea trece pe-acolo și nu știe. „Ce nu știe?” „Că-i o casă falsă. E o fațadă, o zidărie fără acoperiș, fără nimic În interior. Goală. E numai gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se duse la fereastră și se așeză pe o cutie joasă, capitonată, cu haina domnului Mundy În poală. Fereastra avea o perdea de plasă cu un miros amărui, care atîrna Îndoind sîrma. Pereții erau Înveliți În tapet cu Lincrusta și vopsiți ciocolatiu. Domnul Leonard Își frecă mîinile. — Așa deci, zise el. Cum ne mai simțim de la ultima ședință? Domnul Mundy plecă fruntea. — Nu prea strălucit, răspunse el. — Încă persistă ideea de durere? — Se pare că nu mă pot descotorosi de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
peste titluri. Erau Îndeosebi romane polițiste cu cotoare de proastă calitate. Printre ele se aflau și cele două romane ale Juliei: Moarte lentă și Douăzeci de crime. De la cărți, Își mută privirea spre tablourile de pe pereți, spre bibelourile de pe polița vopsită. Deși se simțea stînjenită și nervoasă, dorea să absoarbă cel mai mic detaliu doar pentru faptul că-i putea spune ceva despre Julia. — Ai un apartament Încîntător, spuse ea pe un ton convențional. — Așa crezi? Julia Închise ușa dulapului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În rîs. Și Julia rîse. Ochii ei negri străluceau Însuflețiți și poznași. Se puse rapid În mișcare, dîndu-și capul pe spate să bea vinul, apoi așeză paharul, care scoase un anumit sunet cînd fu pus la Întîmplare pe polița șemineului vopsită ca marmura. Se uită la foc, apoi se ghemui În fața lui și Începu să ia scrum cu lopățica și să-l pună peste cărbune. Făcea aceste mișcări cu țigara În colțul gurii, cu o expresie de maximă concentrare și neplăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o capcană fără un vreasc lumină? — Iar acolo, zice Khwaja-sara, este bărbatul pentru care ai fost adus la Fatehpur. Pran urmărește privirea lui Khwaja-sara. Observă că la rândul lor sunt priviți cu atenție de un bărbat în vârstă, cu barba vopsită, a cărui îmbrăcăminte este mai încărcată de bijuterii decât a celorlalți. Hijra i-l arată pe Pran și bărbatul înclină din cap. — El este? — Nu, acela este diwan-ul, mai marele curții, căruia trebuie să-i arăți cel mai adânc respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de perle și inelul de pe deget cu diamant de mărimea unui ou, îi par mai puțin semne ale puterii, cât mai degrabă elemente decorative ale costumului costisitor. Iar gărzile parcă potențează această discrepanță. O trupă de soldățoi giganți, cu bărbile vopsite, veghează ca niște turnuri asupra nababului, făcându-l să pară și mai pipernicit. În timp ce stăpânul lor este înăuntru, gărzile stau de strajă la poartă, scărpinându-se și schimbând priviri lungi cu hijra, care le răspund la ocheade. Nici atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la cravată și guler dar realizează că nu are timp, se năpustește pe scări, iese pe ușă urmat de privirile dezaprobatoare ale celor două femei din salon. Odată ajuns în stradă, rămâne un moment în fața intrării de la biserică, sub pancarta vopsită: Misiunea scoțiană independentă printre păgâni (MSIP) Falkland Rd. Bombay. India Preot - A.J. Macfarlane „Îndrăzni-vom oare să-i lăsăm să moară în întuneric, când există lumina lui Dumnezeu?“ O parte din text este ilizibilă, din cauza unor pete de vopsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a înrămat. Și iată că după primele luni petrecute printre peluze și străzi cu ploaie, adoarme cu imaginea colorată de mână a lui George al V-lea, rezistând tentației de a se ruga la el, de a-i cere bărbii vopsite să-i arate calea spre alcătuirea sinelui. Până în septembrie nu are nimic de făcut. Este chiar fericit din acest motiv. Gândul la Chopham Hall îl sperie; când vorbesc englezii despre școală, folosesc cuvinte pe care alții le întrebuințează pentru închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anterioară. Sau să continuu? Culoarea neagră a pielii lui Sweets este un altfel de piele pe care ar trebui s-o încerce? Dansatorii cazaci se opresc și orchestra începe un vals lent. Voulez vouz danser m'sieur? Este o blondă vopsită, masivă, cu ochii triști, încercuiți cu negru, obrajii lăsați, vrând să spună că dincolo de zâmbetul pe care-l afișează, n-a mai mâncat de ceva vreme. O cheamă Sonya, și-i poți lăsa bacșiș la sfârșitul fiecarui număr, dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
singură. Doar după altar le poate deosebi. Fiecare gopodărie are unul uneori în curte, alteori afară, în câmp, unde pare să aibă grijă de recoltă. Idolii, aflați sub mici adăposturi din stuf, au forme diferite: din piatră, sculptați în lemn, vopsiți sau nevopsiți, movile de argilă cu fragmente de țiglă albastră smălțuită care trebuie să fi fost aduse din sud, dinspre deșert. Altul constă într-un baton de metal oxidat care se dovedește a fi o pușcă cu închizător de cremene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strâns cureaua În jurul gâtului Înainte de-a putea spune ceva, iar unghiile ei vopsite și ascuțite mă Împung În prepuțul semi-erecției mele, mă Împinge pe canapea și e oribil, Își Împinge pizda În ea Împotriva dorinței mele și o izbește de mine, mă doare când se freacă așa, iar ea mă sufocă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din paharul de carton pe care scria Starbucks; cafeaua era singurul ei drog, însă dependența era intensă și iremediabilă, ca să nu mai vorbim de costisitoare - era deja a treia cană pe ziua de astăzi. Părul ei era tăiat scurt și vopsit acum cafeniu-roșcat, însă, de-a lungul anilor, fusese vopsit cel puțin o dată în fiecare din culorile spectrului. Spiridușească, asta era descrierea pe care unii din colegii o utilizau în legătură cu tunsoarea ei, descriere pe care Kara o ura. Oricum, nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]