161,013 matches
-
paradoxal de a defini destinul, la care se adaugă experiența de la Auschwitz, și care nu se poate defini decît ca negația însăși a oricărui destin uman, ca o reducere absolută a stării de a fi Fără destin. Cum să mai vorbească în aceste condiții de apartenența la o patrie, simțită ca un "blestem național"? Bucuria de a crea Toată complexitatea aceasta de sentimente care se rezumă la experiența fundamentală a "refuzului", a eșecului, a cărui încarnare este personajul central Köves din partea
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
ne permite "să fim noi înșine destinul". Este uimitor să constatăm că în plină "demolare" a omului (Primo Levi), Imre Kertész a știut să păstreze intactă printr-un efort supraomenesc, aproape mistic, această forță spirituală, reușind să o facă să vorbească, la sfîrșitul cărții Fără destin, despre "fericirea lagărelor de concentrare": Da, într-un anume sens, acolo, viața era mai limpede și mai simplă". Cu siguranță că aici stă esența experienței trăite în Lagăr și este tot la fel de sigur că maturizarea
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
la această întrebare pe care nu poate decît să o trăiască: "Romanul meu nu este altceva decît un răspuns dat lumii, singurul tip de răspuns pe care, vizibil, sunt capabil să-l dau." De fapt, Imre Kertész face lumea să vorbească prin intermediul lui.
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
iluzia "deschiderii", iluzia valorii intrate în normalitate...; realitatea avea să fie alta. După euforia recunoașterii de la Cannes, citim în album, un critic ca Florian Potra își asuma riscul lucidității, invocînd "datoria de a ne întreba: dincolo de momentul Pădurea spînzuraților, cinematografic vorbind, unde sîntem noi?"... Iată de ce parcurgi cartea cu un sentiment amestecat: admirație și nostalgie, pe de o parte, revoltă și strîngere de inimă, pe de altă parte. Zicea Liviu Ciulei în 1980 (într-un interviu TVR al lui Tudor Caranfil
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
de comparatist care a trăit în mai multe țări (România, Franța, Spania) și a publicat lucrări în mai multe limbi, cum vedeți din Spania literatura română? : Cred că trebuie să dau un dublu răspuns. E vorba de literatura română, istoric vorbind, adică de trecutul și istoria actuală a ei. Istoria actuală nu pot să o judec în mod sincer pentru că n-o cunosc îndeajuns, dar văd că literatura și functia ei culturală și-au regăsit publicul românesc, mai ales prin garanția
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
altele au rămas neîmplinite. Cred în continuare că interpretele lui Pinocchio nu s-au acordat cu anvergura și năstrușnicia personajului, cu giumbușlucurile lui, cu alternarea inocenței - în relație cu Zîna cea bună - cu tonul obraznic pe care îl are cînd vorbește cu bunul lui tată, Geppetto, de pildă. Există unele scheme și șabloane care, sper, vor dispărea cu timpul. Cred că în acest spectacol nou, și la propriu, și la figurat, este distribuită majoritatea trupei. Un frumos exercițiu de a fi
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
tot la Ion Iliescu ajungem. Toți aceștia au fost inventați de patriarhul de la Cotroceni, încît se explică atitudinea paternalistă de toate felurile pe care dl Iliescu o are față de pupilii săi politici. Pe vremuri, mai năvalnic, fostul și actualul președinte vorbea pe șleau despre nerecunoștința unuia sau a altuia. Acum, ajuns la vîrsta înțelepciunii, dl Iliescu nu mai ia măsuri radicale împotriva apropiaților nerecunoscători, dar e limpede că îl privește pe dl Năstase ca pe un fiu obraznic pe care trebuie
Medicul de familie al dlui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14187_a_15512]
-
reciclarea scârnei politice secretată de mintea pitică a lui Ceaușescu. El vrea noi intelectuali în partid. Dar să nu ne facem iluzii; nu orice fel de intelectuali. Până una-alta, a început să-i caute prin școlile generale, unde se vorbește de organizații ale elevilor-pesediști. Nimic nou. Pe vremea Răposatului, Securitatea nu ezita să racoleze pentru uzina "Timpanul și Urechea" chiar copii din clasele gimnaziale. Multă vreme am crezut că e o bazaconie ca oricare alta. Când văd, însă, că tot
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
femeie între doi bărbați, între cărțile și singurătatea ei. E posibil ca bărbații să existe doar în imaginația femeii. Femeia e cel puțin două. O eu și o ea. Privirea naratorului este în cerc. Nu se poate stabili exact dacă vorbește dinamismul cuiva sau despre cineva, dacă a trăit, ceea ce trăiește sau doar imaginează. Întregul are o construcție scenică. Care va să zică deocamdată fără final. Textul este precedat de un prolog. Prolog Când spre după-amiază se mai află încă la masă, în fața micului
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
trebuie să doară? Ce se poate vedea? Îl aud mergând în odaia de alături, încoace și încolo, pe urmă adorm din nou. Dimineața nu mai e aici. Și-a luat cartea cu el. Ce poți păstra? Despre ce se poate vorbi? Despre copilărie? Să ne ocupăm de psihologie sau independent de poezie? Dar fiecare analiză e o situație. O situație abstractă și de aceea de preferat unui dialog de bucătărie. Vorbirea în interiorul unei forme. Formele își trasează liniile paralel cu realitatea
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
o imagine, merge direct în inimă, unde se oprește și ne întoarce spatele. Acolo stau ele, imaginile, în stive și uneori una cade în vacarmul acela. Sau se apleacă numai un pic și abia atunci se luminează treptat cețurile deasupra. Vorbesc Hochdeutsch cu amândoi. Așa, prin această limbă străină, ne apropiem. Pentru că în timp ce vorbim ne privim pe noi înșine, spusele capătă formă. Aceste ocoluri însă sunt, în ce privește realitatea, singurele prescurtări necesare. Reprezentarea durerii în artă e durerea. Acolo suferă cineva, în
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Acolo stau ele, imaginile, în stive și uneori una cade în vacarmul acela. Sau se apleacă numai un pic și abia atunci se luminează treptat cețurile deasupra. Vorbesc Hochdeutsch cu amândoi. Așa, prin această limbă străină, ne apropiem. Pentru că în timp ce vorbim ne privim pe noi înșine, spusele capătă formă. Aceste ocoluri însă sunt, în ce privește realitatea, singurele prescurtări necesare. Reprezentarea durerii în artă e durerea. Acolo suferă cineva, în acel tablou de Grünewald. Asta e evident. Și fiecare durere e puțin din
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
foarte sînt care să să fie înălțat oarecumva preste gloată cu voroava lor, sau vrînd a să depărta de vorba cea de toate zilele"; însă "aflîndu-ne în vreo soțietate aleasă", între "persoane de frunte", "atunci de bună seamă nu putem vorbi cum vorbește Oprea cu Bucur în pădure". Dintre cele două nume, Bucur e folosit și în prima variantă a Tiganiadei, desemnînd un personaj tipic român, bănățeanul care îi e slugă nobilului Becicherec. În poemul Trei viteji, pentru același personaj e
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
care să să fie înălțat oarecumva preste gloată cu voroava lor, sau vrînd a să depărta de vorba cea de toate zilele"; însă "aflîndu-ne în vreo soțietate aleasă", între "persoane de frunte", "atunci de bună seamă nu putem vorbi cum vorbește Oprea cu Bucur în pădure". Dintre cele două nume, Bucur e folosit și în prima variantă a Tiganiadei, desemnînd un personaj tipic român, bănățeanul care îi e slugă nobilului Becicherec. În poemul Trei viteji, pentru același personaj e preferat un
Oprea, Bucur, Onea... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14200_a_15525]
-
vom fi nevoiți, ca în cazul dinozaurilor, să le colecționăm oasele cefii și noadei prin lutoase râpe, încântați de a le ține în mână fălcile, în ideea recompunerii. Ei sunt vii și vor apărea printre noi - un fel de a vorbi - spre a asigura mai departe miile de locuri de muncă ale salariaților lor, spre a îndestula obștea, la onomastici, cu iahnie și bere, își vor achita datoriile de mii de miliarde eșalonate, câștigând onest, pe calculator, licitații, forțând respectul alegătorilor
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
viciază sentimentele sau, oricum îngreunează iubirea, cuplul mulțumindu-se deseori doar cu fluidul spiritual: „ce mult mă schimbă așteptarea / stau așa - jalnic amestec de limfă și sânge - în mijlocul / unui sentiment dăruit mai mult suferinței / până vine - candid posesivă - Ioana și vorbește / vobește, îmi spune adevărul în față / nu mă cruță deloc / plânge [...]"(loc pentru altul) Nu știu dacă această poezie nu va părea multor români cumva prețioasă, patetică chiar, întrucât carențele noastre în ceea ce privește istoria actuală a Basarabiei sunt, din păcate, destul de
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
Dl Nicolae Manolescu a deschis discuția pornind de la opoziția lovinesciană între polemică și pamflet (inclusiv o distincție numerică: pentru polemică e nevoie de doi, pentru pamflet ajunge unul singur, pentru polemică e nevoie să și asculți, pentru pamflet ajunge să vorbești sau să strigi). Cîteva întrebări au fost lansate chiar de la început. De ce sînt puține polemici autentice în literatura română, oricum, mult mai puține decît în alte culturi europene ? Nu avem vocația dialogului ? Există o etică a confruntării ? O respectăm ? Primul
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
se polemizează. La lista rămasă deschisă, dl Andrei Oișteanu a mai adăugat ideea responsabilității adversarilor și a respectului reciproc: Nu sînt de acord, dar lupt pentru ca tu să-ți poți exprima părerea". Colorat ca întotdeauna, dl Dan C. Mihăilescu a vorbit despre continua stare conflictuală din lumea literară, cu exemple din belșug. Patologizarea gîndirii literare este un pericol real în România de astăzi. Întîlnirile României literare dovedesc, totuși, a încheiat dl Nicolae Manolescu, că se poate dialoga civilizat, chiar pe teme
Etica disputelor literare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14191_a_15516]
-
Putem spune deci că e vorba aici de un terorism de stat, deliberat? A.G.: Este un terorism deliberat. Un terorism de stat, exercitat de o armată. Occidentul nu distinge însă între cele două definiții ale terorismului, cea democratică despre care vorbeam "oameni înarmați care agresează o populatie dezarmata" și cea de-a doua definiție, pe care o propun rușii și chinezii, definiția autocratica a terorismului, si anume: e terorist cel care se opune statului sau puterii stabilite. Este definiția pe care
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
statului sau puterii stabilite. Este definiția pe care o dădea Tarul Nicolae Întîiul, sau Stalin, si e definiția pe care o continuă Puțin: Este terorist cel care contestă puterea stabilită. D.A.: Totuși, într-un caz cum era Kosovo s-a vorbit în Occident de un terorism de stat, și acolo Occidentul a intervenit. A.G.: Dacă mă întrebați de ce, am să vă amintesc că eu am cerut vreme de aproape 7 ani o intervenție în Kosovo împotriva terorismului de stat al lui
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
să vă amintesc că eu am cerut vreme de aproape 7 ani o intervenție în Kosovo împotriva terorismului de stat al lui Milosevici, înainte de a obține asta. Apoi, europenii se tem mult mai mult de Puțin decît de Milosevici. D.A.: Vorbiți de o spaimă concretă? A. G.: O spaimă, sau chiar o panică. E complicată spaimă asta! Pe de o parte, Putin are arme nucleare, deci nimeni nu vrea sa-l supere, si pe de altă parte se știe că Rusia nu
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
pe de altă parte se știe că Rusia nu e altceva decît un haos monumental și toată lumea dorește un om tare care să împiedice extinderea acestui haos ieșit din 70 de ani de comunism. D.A.: Toată lumea, cine e toată lumea? A.G.: Vorbesc de autoritățile democratice din Europa și din Statele Unite. D.A.: Nu credeți că iminentă războiului din Irak a putut juca un rol aici, oferindu-i Rusiei o nouă respectabilitate? A.G.: Mă rog, ca pretext poate, pentru că Rusia obținuse deja această respectabilitate
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
războinica a statului major rus și a lui Puțin, se pune în pericol nu numai morală, dar chiar securitatea Europei. Puțin e în acest moment un pompier piroman. Reproduce în Cecenia ceea ce rușii au făcut în Afganistan. D.A.: Pentru că am vorbit de morală, să discutăm puțin despre atitudinea țărilor E.E. Cum vă explicați că un pacifist că Havel poate sprijini un eventual război în Irak? A.G.: Uitați, Havel a sprijinit întotdeauna dreptul cecenilor la independență. A sustinut întotdeauna că rușii n-
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
a fost tare bine primită de subspecia de oameni numită critici literari, or - acestea sunt vorbe ce mi le-a spus Excelența Voastră - să-i descrii cuiva o carte de povești e ca și cum i-ai povesti un vis. Cu cît vorbești mai mult, cu atît îl îndepărtezi mai tare pe cel ce ascultă de miezul poveștii. Excelență, închei iarăși spunîndu-vă că mă simt aici un renegat. De treizeci de ani tot nu pot să înțeleg: Cum poate fi cineva om? Al
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
numele lui Zurbalan!, „am conversat cu ei", adică cu zmeii... Bullcrap! Le-a făcut cumva fotografii? Ei, aș! Doar niște picturi psihanalizabile ale lui Van McBanuș. Autorul ratează, din păcate(le) sau, poate, din cauza calităților sale (lunea, pe la cenacluri, se vorbea despre el ca... poet, puah!), o contribuție care ar fi zguduit temeliile acestei vitrege științe. Acest Cărtărescu crede că rigoarea documentară, credibilitatea și exactitatea surselor, expunerea obiectiv-științifică, responsabilitatea în fața adevărului istoric, în fine, probitatea morală a unui astfel de demers
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]