1,324 matches
-
văzîndu-mă cum plonjez în apele albastre sperînd să descopăr în mijlocul adîncimii un templu de aur plin de dănțuitoare măslinii, să văd în jurul lui înotînd peștii în unda amurgului. Poate că acolo se ascunde vreun mandarin verde ca inima smaraldului care vrăjește clipele schimbîndu-le în perle și le împrăștie apoi în vîltoatea nisipului, închise în sipete de sidef. Îl privesc din nou pe V. tînăr. Spaima de libertate duce la renunțare. Din înaltul nemărginirii, din locul Dumnezeului alungat, Robinson se întoarce în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să nu mor! Să-mi piară chinul, cumva, dar să fiu veșnic. Doar, doar apare-va o bucurie.” Iată-l acum pe V. tînăr complet altfel decît ceilalți ce, după o primă lovitură primită, devin entuziaști în fața drumului închis, parcă vrăjiți de șansa de a-și pierde sensul. Tînărul Doctor își desprinde cu greu ochii de la pasărea din înalt și-l privește pe V.: „-De ce te intrigă pedeapsa ta?”-îl întreabă el. „-Ce contează dacă ai făcut sau n-ai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
rîd alături de el. Cîntăm și, odată golită sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul din mine. Descopăr că nu e pază și intru în abatoare parcă vrăjit de mugetele animalelor și de urletul aspru al ferăstraielor electrice. Jeturi de sînge proaspăt țîșnesc de peste tot stropind pereții. Muncitorii au cizme albe din cauciuc și pășesc rar, preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mi tremură-n timp, suspinul adânc al stelelor. Simt, inima cum palpită în focul unei iubiri ce străbate mistuitoarea stăruință a trecutului în care rubinul m-a făcut să pot străluci până la cer, acolo unde un vânt umed mi a vrăjit trupul înfometat de atâtea anotimpuri. Simt, frunzele teilor pălind, sub pașii mei ce se risipesc ca otrava bătută-n zori mânjind de melancoliile toamnelor ce miau șters urma iubirilor de ieri. Simt, cum mirosul zilelor îmi trezește în rezonanța golurilor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărutul tău din lacrimi de umbră, prin haine albastre de dor răstălmăcește-n fiori de săruturi păcat al dorului lungit în zorii numelui tău? O, Tu, iubitule, născocește un vers să mă lupt în idee ca o nebună învăluind misterele vrăjite din ploile verilor. O, tu, iubitule, din brațele tale aș zăvorî uimitoare cuvinte și ți le-aș așeza în inima ta ca o iertare a dragostei în care nu voi fi Eu vinovăția ABSOLUTULUI... O, tu, iubitule, nopțile-mi vorbesc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prins coama cu o mână și cu cealaltă s-a sprijinit de spinarea iepei. Dintr-un simplu salt, fără mare efort, era deja sus. Și-a îndreptat trupul și s-a prins și cu cealaltă mână de coamă. Aștepta ca vrăjit să vadă ce se mai întâmplă. Bătrâna și-a tras piciorul întins, l-a îndreptat și pe stângul, înălțându-se, și a pornit la pas. După ce a ieșit din poieniță și a pătruns pe drumeagul ce ducea la drumul spre
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
șeful poliției Parker. Către adjunctul Green, căpitanul R. Millard, locotenentul D. Smith, sergentul E. Exley. Ședință: biroul șefului, orele 16.00, 23 aprilie 1953. Subiect: interogarea martorului Inez Soto“. Notă a tatălui său: „Fata e minunată și Ray Dieterling e vrăjit de ea. Dar este martor ocular și mexicancă pe deasupra, iar sfatul meu e să nu te atașezi prea tare de ea. Și să nu care cumva să te-ncurci cu ea. Concubinajul este Împotriva regulamentului departamentului, iar coabitarea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
acolo... Dar poteca se Înclină și coti, iar ei se treziră dintr-odată Într-un luminiș cu vegetație luxuriantă și un pîrÎu, de o frumusețe care Îți tăia răsuflarea. Reggie frînă și opri motorul; stătură nemișcați o clipă, uluiți și vrăjiți de liniștea locului. Chiar după ce deschiseră ușile și făcură un pas, ezitară, simțindu-se ca niște intruși - pentru că nu auzeau altceva În afară de apa care se rostogolea, chemările păsărilor și foșnetul frunzelor. Evident, nu-i ca iadul din Piccadilly, zise Reggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nou, ieșiră din umbră și ajunseră lîngă fluviu. Aici era cîrciuma unde dorea Fraser să meargă: o clărire de un pitoresc bizar, din lemn, care Îl făcu pe Duncan să se gîndească pe loc la Dickens, la Oliver Twist. Îl vrăjise. Se opri, Își puse mîna pe brațul lui Fraser și zise: — Hei, dar e frumoasă! — Crezi? Îi spuse zîmbindu-i din nou larg. M-am gîndit c-o să-ți placă. Berea nu-i rea. Hai. Îl conduse pe Duncan prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
imagina Închizînd nasturii bluzei peste pieptul gol al lui Helen. Se mai gîndea la cum arată fundul și coapsele lui Helen Îmbrăcate În mătasea de culoarea perlei. Își duse mîna la coapsa lui Helen și Începu s-o mîngăie - brusc vrăjită de mirosul frumos și elasticitatea ei, amintindu-și de ceea ce spusese Binkie și simțind forța norocului pe care-l avea, minunîndu-se că Helen era aici, În vaporașul ăsta ca un sabot, caldă și rozalie, rotundă și vie În Îmbrățișarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nici pe departe atît de Încîntător pe cît și-l amintea; era simplu, nici rococo, nici În alt stil. Dar Helen se duse imediat și se opri Într-o parte a lui și privi iazul de desubt, de parcă ar fi vrăjit-o. — Mi-o imaginez pe Julia aici, zise ea zîmbind, cînd Kay i se alătură. — Chiar așa? o Întrebă Kay. Nu dorea să se gîndească la Julia În mod special. Rămase așa o secundă, privind la noul iaz; era Înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
jumătate Întors. Luase ceva de lîngă robinete. — Duncan, spuse el, cu o voce joasă și ciudată. Uită-te la asta. În mînă ținea briciul de modă veche al lui taică-său. Îl deschisese și se uita la lama lui ca vrăjit - de parcă ar fi trebuit să se forțeze să-și dezlipească ochii de la ea și să-l privească pe Duncan. — O să folosesc asta, zise el. Asta o să fac. Dacă vrei, tu poți să te spînzuri. Dar eu o să folosesc asta. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ea-i jună, el, cam ofilit Și-i face față anevoie, Însă prieteni au sărit Să-l mai ajute la nevoie. Geometrică Că a urcat pe verticală Frumoasei i se duse fala, Cu o viteză maximală, Doar adoptând...orizontala. Cerere Vrăjit de frumusețea-i ca de zână, Ce net o detașa de altă fată, I-aș fi făcut o cerere de mână, Dar o aveam...dactilografiată! Turism în România De supărare și sictir Americanul e beat clampă; N-a dat la
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
-n mână. Unei Cleopatre I-aprinse doru-n sânge Un brav locotenent Și nu i-l poate stinge Întregul regiment. Supermini O haină mai divină Cine-ar putea concepe: Piciorul se termină, Iar fusta nici nu-ncepe. Mironosița Fata asta te vrăjește, Dacă vrei ceva să-i spui; Într-atâta se sfiește Că cedează orișicui.G.L.U.P.I. Raiul și iadul Cu secretara mea frumoasă Ne mai reținem „la un ceai”, La sânul ei mă simt ca-n rai... Dar iadul mă
ION DIVIZA by ION DIVIZA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83938_a_85263]
-
el nu știe mai nimic, El despre ea se face că nu știe!.. Dilemă cazonă Conjugalul echilibru Greu li-i pus la încercare: Soața vrea un alt calibru, El nu-l are în dotare... Instantaneu la „Trei Iazuri” Chelnerița mă vrăjește: Mini, ten fardat strident... - Ce doriți? - Aș vrea un pește!... - N-am!... Lucrez independent!... Miracol Eu cred că țuica asta are Efecte afrodisiace, Că, după două, trei, pahare, Chiar și nevastă-mea îmi place! Vitejie masculină Acesta-i adevărul pur
VASILE VAJOGA by VASILE VAJOGA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83947_a_85272]
-
direct acasă. Nu fusese decât o încurcătură nefericită. Pe Julie chiar o înveselise întâmplarea. Aproape că nici nu voia să plece de la secția de poliție în seara aceea. E limpede, era încântată de atenția cu care o trataseră polițiștii. Îl vrăjise într-atât pe detectivul Owen - care, evident, se îndrăgostise de ea în momentul în care o arestase -, încât i-a permis să-și cheme coafeza și machiorul pentru fotografia de cazier. Mi se pare normal să se aranjeze ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
piele de galuchat (pisică de mare veninoasă, în caz că nu știați) de la Asprey, plicuri și hârtie roz-bombon cu inițialele mele de la Mrs. John L. Strong, comandă care durează două săptămâni, asta dacă nu ești cineva ca Zach și nu-i poți vrăji să le execute într-o singură zi; un străvechi șal peruan franjurat, de la talciocul din Lima. Lui Zach îi plăcea să mă scoată la cină în restaurante cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui de revitalizare. Îmi lăsase mie administrarea imperiului său subteran, Încrezător că recunoșteam acum importanța a ceea ce izbutise să realizeze. Din toate Îndoielile mele de la Început, mai rămăseseră doar cele care priveau tratamentul lui Laurie Fox. O Îngrijise și o vrăjise, Îi fusese alături În permanență, cînd colindau serile din bar În bar și din club În club. Dar nu făcuse nici o Încercare de a-i domoli apetitul pentru cocaină și amfetamine, ca și cum femeia asta rănită și tot mai rablagită era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
închipuirea. Dar povestea născocită pentru ea, cu tente de eroism necugetat, nu îi făcea bine. Dimpotrivă. îi readucea în memorie, imediat ce închidea chiar și pentru o clipă ochii, coșmarul căderii. Anda îl asculta cu ochii închiși și cu un surâs vrăjit pe față. — Ce grozav! murmură încântată, cu același glas surprinzător de sonor, pe care nici somnolența nu putea să-l atenueze. Ce grozav să ai libertatea inconștientă de a face orice, indiferent de urmări! Să te iei la trântă cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru mine. M-am schimbat. Nu mai sunt cel pe care-l știai și care te amuza. Chiar tu ai spus-o! Am nevoie de altceva. — De ce ai nevoie? strigă Anda cu neașteptată ură pe chip. Cu ce te-a vrăjit marea asta idioată? Ce dracu’ găsești în ea? Ia să văd! O luă la fugă spre mare și intră în apă lovind o cu mânie. Eduard rămase încremenit văzând că Anda continua să înainteze hotărâtă printre valuri. — Anda! strigă el
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
totul către pădureanca cu suav grumaz prins în inele de aramă, surprinzându-i pe față cum încă îi stăruiau oroarea și compătimirea pentru gestul masochist la care el se pretase, adineauri, sub candelabrul de argint. Printre ramurile arborelui-candelabru, care păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili și arțăgoși curenți de aer, iar, sub ochelarii rotunzi, ochii lui Albert sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dar la altceva mă gândeam eu. Cristina Își dorea o editură. Pentru copii și rafinați, cum spunea ea. Și se gândea să se apuce de tradus câte ceva. Fie și așa. Pentru editura ei. Ori măcar de dragul lui Auster care-l vrăjise pe cinefilul care Încă eram (cu Smoke, un film cu Harvey Keitel și, ah!, Wiliam Hurt). * Așa că ne-am apucat de tradus. Nu imediat, fiindcă propunerea venise Într-un moment de relaș, când ne aflam din nou În natură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acoperișuri de case vechi și nobile. Mi-a ghicit uimirea, m-a invitat să ies, să iau loc pe un șezlong de bambus, s-a dus, cică, să-mi prepare ceva de băut, n-a mai venit. Am stat acolo, vrăjit de lumina moale a răsăritului, răcorit de aerul dimineții. M-am Întors În cele din urmă Înăuntru, nu era În prima cameră, am găsit-o În dormitor, dormind cu poalele În cap și cu tanga la vedere, Între niște buci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
câteva zeci de trupuri, unele zvârcolindu-se și văitându-se, altele înțepenite cum le-a găsit moartea. Lângă șanțul șoselei, Anghelina zăcea cu fața-n sus, nemișcată, lovită de un glonte în frunte; copilașul, în brațele ei moarte, plângea și vrăjea din mânuțele goale, parcă ar fi căutat să se smulgă de la pieptul mamei... Pete albe însemnau pe pământul gras de la marginea Amarei numai trupurile țăranilor morți, reci sau agonizanți, căci cei loviți mai ușor goneau sau se târau printre ceilalți
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vroiam să-i povestesc, să râdem împreună... O să râzi singură de-aici înainte, gândii, simțind că încep să mă înfurii. Cum poți să uiți ceea ce până mai ieri însemna iubirea, dragostea însăși, expresia ei turburătoare care îți atinge și îți vrăjește sufletul? Ce mai rămâne atunci?... Simții că o luasem razna. Cine știe ce-o fi cu ea, ceea ce e real e rațional, trebuie să existe o explicație. O fi fost obosită după manifestație? Ei și? Oboseala, stare pasageră, fără adâncime
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]