1,123 matches
-
avea nevoie de ele, căci nimic nu se pierduse. Așa cum o trupă de actori ambulanți poartă cu ei pretutindeni, cât timp mai știu Încă replicile pe dinafară, o câmpie bătută de vânturi, un castel Învăluit În ceață sau o insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând la o masă și examinând senină cărțile de joc Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng pe masă, proptindu-și obrazul de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
recent Înrămată. După ce am Învățat nu numai să desenez cuburi și conuri, ci să le conturez și umbre netede, ascendente, care le făceau să pară că se rotesc veșnic, bunul și bătrânul gentleman se mulțumea să picteze, sub privirile mele vrăjite, micile lui paradisuri umede, variații ale unui singur peisaj: o seară de vară cu un cer portocaliu, o pășune ce se sfârșea la marginea neagră a unei păduri Îndepărtate și un râu luminos ce reflecta cerul și șerpuia tot mai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul Împărăției fermecate a ierbii, se Înălța, ca un zid, pădurea. Acolo hoinăream, examinând trunchiurile de copaci (partea vrăjită, tăcută a unui copac) În căutarea unor minusculi fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
proiecții educative cu Lanterna Magică, În casa noastră din St. Petersburg. Își propunea să ilustreze („abundent“, cum spune el, lingându-și buzele subțiri) lecturi instructive În fața unui grup care - Își imagina el cu drag - va consta din băieți și fetițe vrăjiți, Împărtășind o experiență memorabilă. Se gândea că, pe lângă Îmbogățirea bagajului nostru de cunoștințe, aceasta ar putea contribui la transformarea mea și a fratelui meu În niște mici lianți. Folosindu-ne ca nucleu, a adunat În jurul acestui miez ursuz mai multe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie să fiu portar. În Rusia și În țările latine, această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar este urmat pe străzi de băietani vrăjiți. El rivalizează cu matadorul și cu un campion aviatic, constituind obiectul unei adulări Înflăcărate. Puloverul lui, șapca lui cu cozoroc, apărătoarele de genunchi, mănușile care ies puțin din buzunarul de la șold al șortului, Îl detașează de restul echipei. El este
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fracțiune de secundă, te temeai că scamatoria va da greș, că uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare dată această delicată contopire avea loc cu precizia vrăjită cu care un cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea drumului amintirea lui sau a unui cititor. Când, după o absență de aproape șaptesprezece ani, am revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă duce să văd Cambridge-ul, din nou
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
riscă să-i repete greșelile", a spus un mare istoric și sociolog american. Romanul lui Ștefan Vodă și al Moldovei lui nu este povestit, ci trăit, trecutul se deapănă la timpul prezent, ca și cum trăirile eroilor s-ar petrece sub privirile vrăjite ale cititorului ce devine, din spectator, martorul din umbră al dramei; mai mult, prin participarea emoțională, pentru el, povestirea devine adevărată, eroii sunt vii, trăiesc cu el alături: e o vrajă, o minunată alchimie sufletească. Iată motivul pentru care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
despica văzduhul cu o nevăzută spadă, lupta, striga; se înfierbântase cât din vin, cât din luptele cu turcii, pe care ni le povestea cu vorba lui lată, ardelenească. Eu și cu Vlad niște băiețandri, ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu gurile căscate, nu ne puteam lua ochii de la uriașele lui musteți pe oală. Ne povestea planurile, visele ce și le făurise, împreună cu toate puterile Europei și ale Asiei: eliberarea Constantinopolului și aruncarea turcimii dincolo de Marea Marmara, salvarea Europei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl rog pe neicuța, S-o culeagă ușurea, Arz-o focu', dragostea!..." Voichițo, îngână el fermecat, parcă ești Zâna Florilor... De Sânziene, Măria ta... spune Voichița și risipește flori. Îl mângâie pe Chiribuță cu o margaretă, oferindu-i-o. Chiribuță, vrăjit, a uitat să mai închidă gura. E numai ochi. Chiribuță, "Slujba Domnului" s-a sfârșit, îl expediază Ștefan. Întinde-o la joacă! Chiribuță nu s-ar da dus. Cu mare regret se ridică și, amărât, cu ochii tot la Voichița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ți-a spus? "Pleacă!" mi-a spus, îngână ea înăbușit, sughițând. "Voichițo, mi-a spus ea, Măria sa e Domn mare! Tu... tu cine ești? O... o biată fată, ostatică în colivia de aur a Măriei sale. Ai cutezat să ridici ochii vrăjită asupra Domnului și Stăpânului tău!" Până când?! suspină ea. Până când?! Și-apoi?!... Apoi?! Ce va fi apoi?! Ștefan o mângâie pe creștet: Aiasta-i? Adevărul e că "Măritul Domn și Stăpân" e ostatic în mica colivie cu totul și cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ferici cu iubirea lui de oameni. Atunci am simțit că fără Hristos nu se poate face nimic, că împreună cu Hristos putem trece prin moarte și tot revenim la viață. Cred că sunt puțini muritori care pot să vadă cu ochi vrăjiți frmusețile dumnezeiești pe care le-am gustat pe drumul prin munți de la Mănăstirea Sucevița până la mănăstirea Vatra Moldoviței. Atunci, urcând și coborând munții, am înțeles că pământul a fost făcut de Dumnezeu ca să fie rai pentru om. Am înțeles că
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
voia întâmplării! Ne-am deplasat cu un Mercedes, pe o vreme splendidă de toamnă, când natura parcă înnebunise de atâtea culori și atâtea parfumuri. În cele trei zile ale călătoriei, în nopțile petrecute în tovărășia tarafurilor și a bătrânelor și vrăjitelor noastre vinuri, am discutat mult despre daci și romani, despre Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, despre sprijinul constant al Franței, despre Panait Istrati, Eugen Ionescu, Brâncuși, Enescu, Cioran, dar și despre Sartre, Baudelaire, Prévert și Villon. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
contra-cotrol. Aveam niște semne. Eram în aceeași măsură orgolioși dar și morți de frică. Ne dădeam seama că exagerasem nițel și întreaga "instituție" s-a diluat, repede, după unul sau doi ani... Ne-am amintit, la "Rapidulețul", de această lume vrăjita pe care o creasem noi înșine și ne-am adus aminte de alte povești care muriseră o dată cu timpul. Era foarte cald. Piața continua să existe, să funcționeze ca o jucărie scăpată de sub control, mergea de la sine. Eram năucit. Canicula mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de mineri, ca și Liiceanu de altfel, care a fugit la Paris. Cu ajutorul ortacului său Pleșu, ministru în guvernul Roman. Tustrei vor fi niște eroi ai tranziției politice și economice. Ne adunam cu toții în piață și zbieram, cântam și ascultam vrăjiți vorbele pline de înțelepciune ale marilor intelectuali ai nației. Uneori îngenuncheam în fața lor: atât de mult ne plăcea tot ce le ieșea din gură... — Dar tu n-ai îngenuncheat. — Eu n-am îngenuncheat, pentru că n-am înțeles necesitatea gestului și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
frumoasă a lui Ioan Popovici Barac, traducător din Halimà, din Shakespeare, editor a o mulțime de scrieri populare obscure, versificator după Iosephus Flavius al unui poem Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului. Arghir umblă prin lume după Ileana cea vrăjită și o găsește după un șir de piedici fabuloase. Narațiunea lui Barac are farmec (bineînțeles, nu e originală ci prelucrată după Argirus Historiaja a ungurului Albert Gergey) și o certă coloare. În drum spre Neagra-Cetate, Arghir dă de un soi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pestetot. Poetul își face "biografia", încercînd să surprindă elementul coral în desfășurarea Universului, marile glasuri haotice: Unde și când m-am ivit în lumină nu știu, - din umbră mă ispitesc singur să cred că lumea e o cântare. Străin zâmbind, vrăjit suind în mijlocul ei mă-mplinesc cu mirare. Câteodată spun vorbe care nu mă cuprind, câteodată iubesc lucruri care nu-mi răspund. Piesele lui Lucian Blaga sunt din speța teatrului de poezie și sunt valabile mereu prin imagini, deși preocupările ideologice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ferici cu iubirea lui de oameni. Atunci am simțit că fără Hristos nu se poate face nimic, că împreună cu Hristos putem trece prin moarte și tot revenim la viață. Cred că sunt puțini muritori care pot să vadă cu ochi vrăjiți frmusețile dumnezeiești pe care le-am gustat pe drumul prin munți de la Mănăstirea Sucevița până la mănăstirea Vatra Moldoviței. Atunci, urcând și coborând munții, am înțeles că pământul a fost făcut de Dumnezeu ca să fie rai pentru om. Am înțeles că
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Încercat. În 1937 apare volumul Inimi cicatrizate, un roman scris la persoana a treia, de data asta, despre viața În sanatoriul de la Berck sur Mer. G. Călinescu crede că ar fi vorba de „un reportaj superior”, apropiind cartea de Muntele vrăjit al lui Th. Mann, și reține ca remarcabil „tot ce are raport cu fiziologia”... Legătura cu marele roman al lui Th. Mann nu depășește Însă, credem, simpla similitudine de plasare a acțiunii Într-un sanatoriu, materia epică și analitică, tonalitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ștefan a Petrei, ci și pentru că la maturitate diaconul Ion Creangă și într-o măsură psaltul Zahei Creangă se joacă de-a și cu biserica, înfruntând-o. Eroul își ia anticipat în derâdere falsa vocație și pe viitorii adversari, clericii. Vrăjitele Amintiri... fac ceva mai mult: nu numai reflectă (viața povestitorului dinainte și după 1855), dar și anticipează (ceea ce nici măcar scriitorul scriindu-le nu avea cum să știe). Partea de biografie evocată de ele duce în spate biografia completă a scriitorului
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
curajul. Cruzimea unor episoade (precum cel al uciderii Cerbului) este foarte mare. După ce retează capul mirificului animal și „se aruncă fără sine în groapă, după cum îl povățuise Sfânta Duminecă”, Harap-Alb este amenințat de un adevărat puhoi de sânge. Omorâtorul Cerbului Vrăjit se scaldă aici la propriu în sângele victimei sale, cât pe-aci să se înece în el. În miezul povestirii Moș Nichifor Coțcariul, într-adevăr una dintre cele mai valoroase scrieri ale lui Creangă, se află un șantaj în toată
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor cu amintiri, a vechiturior, a fanteziilor adolescentine (Inima din cufăr), misterul străzilor «interzise», pe care copilul circulă cu un delicios sentiment de inconformism și de spaimă (Ulița vrăjită), miracolele de fiecare zi, uitate și regăsite, în sfârșit, jocurile adulților (N-ați văzut o balenă albastră?), atât de transparente pentru copiii înșiși, care le privesc cu o matură condescendență (De-a Moș Crăciun)” (Nicolae Manolescu). Prin opoziție cu acest
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
raportul dintre cititor și poezie fără să facă apel la un cititor ideal-type, pozitiv sau negativ, desprins din lucrări de sociologie, psihologie socială, etc, sau la o abstractă epistemologie socială, așa cum face majoritatea eseiștilor literari (i.e., „cititor dezvrăjit versus cititor vrăjit”). În al treilea rînd, pentru că evită, scurt spus, stilul heideggerian, devenit el Însuși o poezie și care-și selectează cititorii după criteriile poeziei (așa cum face de pildă Bogdan Ghiu). A noir. Poésie et littéralité este o poveste În episoade a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pref. Aurel Rău, București, 1995 (în colaborare cu Aurel Rău); Italo Rossi, Fuga lui Icar, București, 1995; Clara Rubbi, Zeița din Rodiu, Cluj-Napoca, 1996, Cleo și marele albastru, Cluj-Napoca, 1998 (în colaborare cu Ileana Damian); Ketty Daneo, Povestea unui lac vrăjit, București, 1996; Emanuelle Gennaro, Fragmente despre moarte, București, 1997; Loredana Bogliun, Istrianitudini, București, 1997; Maria Germinario, Omul fără vocație, Cluj-Napoca, 1997, Pedeapsa cu moartea, Cluj-Napoca, 1998, Omul: proiect - vocație, Cluj-Napoca, 1999; Francesco de Nicola, Neorealismul italian, Cluj-Napoca, 1998; Bruno Musso
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
nu se mai știe când, București, 1964; Eliza Orzeszkowa, Marta, București, 1965 (în colaborare cu J. Wulin); Charles Perrault, Povești cu vrăjitori și zâne, București 1966, Uriașul Periferigerilerimini, București, 1970, Povești cu zâne, București, 1981, Săgeată de aur și potirul vrăjit, București, 2001; Émile Zola, „La Paradisul femeilor”, I-II, pref. Ovidiu Cotruș, București, 1968. Repere bibliografice: Ion Pas, Sărina Cassvan, „Între artă și iubire”, DMN, 1921, 5476; Pompiliu Constantinescu, Sărina Cassvan, „Trupul care își caută sufletul”, VRA, 1932, 237; Mihail
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
le era groază celor care-mi puneau în scenă piesele de teatru să spună cine este autorul. Eu ca fost deținut politic, nu trebuia să apar. Dar am scris o piesă de teatru, Bing Bang Bing sau Aventuri în pădurea vrăjită, cu care teatrul pentru copii și tineret din Iași a fost în India, Pakistan, Austria, Franța și Germania. Pe urmă, încă două piese de teatru Comoara și Cele trei domnițe, care s-au jucat la cel puțin 10 din teatrele
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]