2,152 matches
-
și de cavalerii Mesei Rotunde. Legenda mitică din urmă este fundamentală culturii noastre, marcând definitiv sfârșitul antichității și deplasând inima lumii din succesivele-i peregrinări Orient- Mediterană-Atlantic. Aceasta este nașterea timpurilor moderne, însăși concepția puterii modificând-o: Arthur regele, Merlin vrăjitorul e stăpânul, aducând triumful inteligenței asupra forței. După tradiție toți cavalerii Mesei Rotunde străbat cele mai alese și pure virtuți pentru a cunoaște Graalul (după unii o nestemată căzută de pe fruntea lui Lucifer, pentru alții, cupa în care se strânsese
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe care-l ucisese laolaltă cu toată floarea cavaleriei sale. Semnul existenței proorocite de Merlin sabia Escalibur alunecase în fundul lacului Doz Mary Pool unde, după legendă, o va căuta la sfârșitul vremilor. Astfel se închid și alte cercuri, cum spusese vrăjitorul la încoronarea regelui "aici se-ncheie timpul zeilor pentru a se deschide cel al oamenilor". Introspecție mnemoclastică în oglindă Trăind izolat, neputând comunica prea mult cu oamenii, stau adesea cu mine însumi, fac muzică și când găsesc ceva interesant iau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din continentul Mu521, sacrificat de forțele pământului, practici al căror aspect prea puțin schimbat le întâlnim în multe confesiuni creștine și azi522. Necromanția întâlnită în multe pasaje ale Vechiului Testament era practicată și în Babilonia și Mesopotamia, în Grecia prehomerică, vrăjitorii care ciripeau și mormăiau 523 erau în legătură directă cu spiritele precum mediumii. Aflați într-un somn divin printr-un proces tainic de tip hipnotic, atlanții erau în legătură subconștientă cu spiritele superioare, un gen de mesmerism rosicrucian. A induce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Luciri repezi, mai precis/ săbii despicând lumina/ întrezărim la poartă-n vis/ unde ne veghează umbra.// Călare gândul, călare/ pe-un grifon, se prăbușește/ în abis și călărindu-l / cuvânt este și chiar este,/ lună este și nu este...789. Vrăjitorii Marelui Vid adresează cererile lor, vii și reale precum Lumina în care se scaldă, iar visele și premonițiile sunt ploaia de lumină ce nu poate fi confundată cu imaginația obișnuită a omului. Nu sunt în puterea nimănui să le elaboreze
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
poate fi o amintire îndepărtată, pe jumătate mit, pe jumătate prezent și pe de-a-ntregul amenințând viitorul. Parabola peșterii, cu zidul pe care sunt proiectate umbrele realității exterioare amintește de mitul artei, cel al cunoașterii, pentru că adevărul înseamnă lumină. Acest vrăjitor care orice natură poate stăpâni/ Și-a ales derept palat acea peșteră întunecată/ Noaptea ce s-a întins peste vizuina pustie/ Își ridică vălul către o zi închipuită/ Și nu se învoiește a primi din razele-ndoielnice/ Decât ceea ce poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și în ținuturile insulelor britanice îndemna oamenii să își extindă preocupările în arta cunoașterii. Tenta puternică de magie și ocultism, trecând de la Cabală prin mintea subtilă a lui Dee a ajuns la dramaturgul avid de a folosi această putere de vrăjitor, fără nicio restricție impusă de vreo doctrină. De la Giordano Bruno, magician capabil să vorbească cu îngerii, eretic într-o viziune îngustă, știința s-a materializat în filosofia armoniei universale la discipoli deveniți mari maeștri ai acestei lumi. John Dee s-
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vibratorie a luminii, contactul Duhului Sfânt transmis de Dumnezeu. 730 Nichita Stănescu 731 Liviu Pendefunda, Reactivitatea cerebrală, Contact int'l, 1995. 732 Liviu Popoviciu, Visul, Dacia, 1978. 733 Liviu Pendefunda, Reactivitatea cerebrală, Contact int'l, 1995 734 Liviu Pendefunda, Inchipuire, Vrăjitorii Marelui Vid, Moonfall press, 1996. 735 Noul Testament, Ef 4:10. 736 Horia-Roman Patapievici, Ochii Beatricei, Editura Humanitas, București, 2004. 737 adică cezura dintre Creator și creație. 738 Liviu Pendefunda, Dogma sau Libertatea gândirii, Editura Junimea, Iași, 2007. 739 Dostoievski 740
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Sfânt. Tradiții mai sunt și cele teologice, disciplinare, liturgice sau devoționale ale bisericilor locale. 769 Frithjof Schuon, The Transcendent Unity of Religions. 770 Liviu Pendefunda, Poezie și Vid, Poezia, XIV, 1(47), 2009. 771 Liviu Pendefunda, Ucigașul de gânduri 3, Vrăjitorii Marelui Vid, Magicians of the Emptiness, Moonfall Press, 1996. 772 Confucius, Tao-te-king 773 Nichita Stănescu, Clar de lună, Junimea, Iași, 1973. 774 Rainer Maria Rilke, Ce-ai să te faci, Doamne, dacă mor?, Poesia austriacă modernă, Minerva, 1970. 775 Friedrich
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ai să te faci, Doamne, dacă mor?, Poesia austriacă modernă, Minerva, 1970. 775 Friedrich Nietzsche, Ecce Homo, 1888. 776 Dante Alighieri, Divina Commedia. 777 de unde și izul de fum de tămâie emanat în preajma cuiva cuprins de meditație 778 Liviu Pendefunda, Vrăjitorii Marelui Vid, Magicians of the Emptiness, Moonfall press, 1996. 779 Nicolae Iorga, Nocturnă, Vălenii de munte, 1939. 780 Nichita Stănescu, A treia elegie, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 781 Noul Testament, Ioan 14:6. 782 Mihail Eminescu, La steaoa, Poesii, 1895. 783
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
treia elegie, Necuvintele, Jurnalul național, 2009. 781 Noul Testament, Ioan 14:6. 782 Mihail Eminescu, La steaoa, Poesii, 1895. 783 Al. Philippide, "Peste câte mii de ani", în Visuri în vuietul vremii, Editura pentru literatură, București, 1969. 784 Liviu Pendefunda, Nemărginire, Vrăjitorii Marelui Vid, Magicians of the Emptiness, Moonfall Press, 1996 785 George. Gavrilean, Eu nu mai sunt, Caravela Visului și Oglinda, Contact int'l, 1998. 786 Ion Alexandru Angheluș, Prinț și labirint în crepuscul, Contact int'l, 1995. 787 Noul Testament, Ef
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Pendefunda, Legenda, Sideralia, Editura Litera, 1979. 980 Lucian Blaga, Lumina, Poemele luminii. 981 Edgar Allan Poe 982 Noul Testament, Editions du dialogue, Paris 1992, Lc 11, 33-36. 983 Liviu Pendefunda, Stelele umbrite, Legenda, Editura Contact int'l 2000. 984 id, Fior, Vrăjitorii Marelui Vid, Moonfall Press, 1994. 985 Această trecere este minunat ilustrată în ciclul simbolic al zeului mesopotamian Tammuz în care arborele vieții se combină cu animale sălbatice sau domestice și figura păstorului ca o continuitate și regenerare a vieții. 986
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
5 (173): 172. 1295 Christian Resenkreutz, Nunta alchimică. 1296 Rene Char, 1907-1986, În sănătatea șarpelui, XXIII. 1297 Micul Catehism, Episcopia Romano-catolică Iași, 1993. 1298 Wolfram von Eschenbach 1299 George Bacovia, Dialog de iarnă, Plumb, Editura Litera, 2009. 1300 Liviu Pendefunda, Vrăjitorii Marelui Vid, Moonfall Press, USA 1993. 1301 Mihai Eminescu, Sonet, Poesii, 1895. 1302 Alphonse de la Martine, 1790-1869, Însingurarea. 1303 Poate părea blasfemie pentru creștini, dar dacă aș spune același lucru despre Moise, despre Buda, despre Mahomed? Un om inteligent înțelege
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Din somn cum te-ai desfăcut?/ Ai crezut în vorba mea/Prefăcută... Ea glumea!”), este expresia trăirilor unui suflet căruia i se revelează tainele lumii și forța demiurgică a cuvântului. Eroul amintește prin naivitatea cu care rostește descântecul de Ucenicul vrăjitor de Goethe a cărui joacă nevinovată are efecte tragice. Jocul ca experiență de cunoaștere capătă sens tragic deoarece copilul utilizează inconștient forța magică a cuvântului. Eroul descoperă puterea cuvântului de a institui o lume iluzorie, trăiește o dramă gnoseologică, pornind
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
interzisă aprioric. Orfeu uită și încalcă „legea” stabilită de Hades și Persefone, urmarea fiind moartea preaiubitei sale soții. Ca o întruchipare a lui Orfeu, copilul perturbă ordinea Universului, determinând moartea ființei fragile și dragi, melcul. Atât Orfeu cât și „micul vrăjitor” pierd făpturi inocente, în momente importante ale existenței. Cântecul lirei și descântecul promit o împlinire a vietății iubite, dar totuși irealizabilă. Falsul demiurg din După melci și Orfeu sunt victime ale hybrisului dar constituie modele, Creatori. În cultura antică numai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
fantasy se scrie încă dinaintea lui Tolkien. Genul își trage rădăcinile din romanele secolului al XIX-lea, în care acțiunea se desfășoară în lumi fantastice, create de autori. Călătoriile lui Guliver, J. Swift, Alice în Țara Minunilor, Lewis Carroll sau Vrăjitorul din Oz al lui Frank Baum sunt bune exemple. Fantasy-ul începe să prindă contur spre începutul secolului al XX-lea și autorii mută întreaga acțiune în lumea fantastică, care își pierde complet legătura cu lumea reală. În opere ca Stăpânul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
este sword&sorcery, inventat în 1930 de către Robert E. Howard prin personajul Conan Barbarul. Putem identifică originile genului în romane precum Cei trei mușchetari, cu excepția că aici lipsește cadrul fantasy. Prin urmare, sword-sorcery prezintă conflicte tăioase între eroi neînfricați și vrăjitori, magi, spirite și alte creaturi ale întunericului. Imediat, gândul ne poartă la vechile basme românești, ca Povestea lui Harap-Alb sau Prâslea. Caracterul violent este însă mult mai pronunțat în fantasy decât aici, eroii sunt mai puternici și mai curajoși, imagine
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un cal năzdrăvan, Faust va cutreiera 16 ani prin Europa. La Roma el va face o sumedenie de farse papei, în Veneția lumea îl va zări zburând deasupra palatelor, iar în Constantinopol se va înfățișa sultanului în același chip de vrăjitor. Ajuns la curtea unui conte occidental va procura în câteva ore fructe exotice în plină iarnă și mai apoi va da o serbare într-un castel invocat pe neașteptate ce va dura până la ivirea aurorei. Pe lângă faptele minunate care i
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
castel invocat pe neașteptate ce va dura până la ivirea aurorei. Pe lângă faptele minunate care i se atribuiau acestuia, existau și vindecările miraculoase ale unor boli și numeroase apariții de fantome considerate adevărate activități satanice. Carol Quintul, temându-se de acest vrăjitor, a încercat să-l omoare, însa de fiecare dată când arcașii vroiau să-l atace acesta se făcea nevăzut. S-a stabilit într-un final în Saxonia, prilej cu care s-a însoțit cu o femeie de o rară frumsețe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Semnificații filozofice Mărturii despre existența lui Faust Multă lume când aude numele de Faust se gândește imediat la Goethe, cel care i-a dat viață prin puterea cuvântului. Dar totuși cine este acest Faust, însetat de cunoaștere? Persoana fizică a vrăjitorului a existat aievea, iar după indicațiile unor oameni demni de crezare a izbutit până și Rembrandt să-i reconstituiască chipul. Desigur că , pe lângă acestea, se mai pot ascunde sumedenii de povești și povestioare misterioase atribuite altora. Multă vreme numele lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sânge. Motivul pactului apare în legenda evreiască potrivit căreia Solomon a furat diavolului Adramelech "piatra înțelepților". Acesta, după ce îl adoarme pe Solomon și-l duce în pustiu, azvârle piatra în mare și domnește în numele lui Solomon. Pentru a o recăpăta, vrăjitorii îl invoca pe diavol, încheie un pact cu acesta pe care îl semnează cu sângele propriu. Motivul pactului reapare și în legendele creștinismului antic și medieval, unde locul de evocare este în general o răscruce solitară, unde magicianul se înconjoară
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
2) - lumină (54) Transformarea primelor două metale nobile în efluvii reverberante și sonore are loc în clipa revelației, iar versurile în care T. Vianu văzuse un pastel, conțin de fapt magia proteică a elementelor: „Când torsul s-aude l-al vrăjitor caier Argint e pe ape și aur în aer.” Aceeași obsesie eufonică metaliferă domină subconștientul bolnav al lui Eminescu, autor în anii întunecării al strofei perfecte ce urmează : „Atâta foc, atâta aur, Ș-atâtea lucruri sfinte Peste-ntunericul vieței Ai
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
aceea că plăsmuiește imagini. Tradiția apuseană îl asociază pe pictor și pe sculptor cu meșteșugarii, cu Hefaisfcos și cu Dedal, cu Pigmalion, care-i în stere să insufle viață unei imagini, în estetica folclorului, cel care plăsmuiește imagini este un vrăjitor sau un magician, în vreme ce poetul este un inspirat, un posedat, un nebun creator. *44 Cu toate acestea, poetul primitiv poate compune farmece și incantații, iar poetul modern poate, ca Yeats, recurge la folosirea magică a imaginilor - a imaginilor verbale - ca
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
legende, care mai e și poetică pe deasupra - ah! deja afurisitul defect al expresiei elegante preferate expunerii obscure și muncite! Înaintea rațiunii rezonabile și raționante, înaintea deducției, a eristicii, a dialecticii, a dialogului și a retoricii nu exista, bineînțeles, decât discursul vrăjitorilor, al magilor, al poeților, al preoților - într-un cuvânt, un discurs de minori și de copii fascinați de povești... Or, înainte de Socrate se gândea. Și încă cum! Dar nu în formele inventate de urmașii, de epigonii săi. Era îmbrățișată totalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care, probabil, n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. În mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de astăzi nu este o lume sigură iar viitorul civilizației omenești, cu atât mai puțin. Promisiunile tehnicii moderne s-au Întors În amenințări asupra lumii umane, asupra destinului umanității ca Întreg. Amenințările nu sunt numai fizice ci și psihice: „ucenicul vrăjitor” se găsește Încă În exercițiul irezistibil al acestei puteri dăruite de știință, care riscă să-i modifice și structurile mentale - o manie a grandorii, de exemplu - ca și cele comportamentale - o tendință, necenzurată suficient, spre risc. În fața acestei experiențe, Întreaga
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]