196,978 matches
-
bune maniere, de franceză, de engleză. Și cîte și mai cîte. Dar, vorba aceea, cît trăiește, omul învață. Orice și de toate. Nu știu dacă și esențialul. Asta este o altă discuție. În fine, mă grăbesc să ajung la ce vreau să vă povestesc. În mica vacanță de sărbători am stat acasă. Și am muncit de mi-au ieșit ochii din cap. M-am uitat, la un moment dat, în Dicționarul explicativ al limbii române și am constatat, cu plăcere intelectuală
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
cadă pe ochi. „Normal", comentez eu, „ei sunt oglinda sufletului". „Ca să fii trendy, trebuie să îi pui în evidență cu eyeshadow și, neapărat, cu eyeliner, un machiaj fancy și nu complicat de realizat." Amețesc ușor și încerc să înțeleg ce vrea să ne comunice. Din context. Mă agit un pic, îmi cade un papuc, mă bag pe sub masă să-l recuperez." Pe obraz, după fondul de ten și pudră, se aplică un blush, de preferință mai închis la culoare. Pe buze
Lecția by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14383_a_15708]
-
URSS, Panait Istrati: Les aveux d'un vaincu, Arthur Koestler: le Zero et l'Infini, Artur London: L'Aveau, David Rousset, Boris Souvarin etc." Astfel apele s-au separat de uscat. "Dar în România? - se întreabă stupefiat Bujor Nedelcovici. Aș vrea să știu un singur caz - scriitor, filosof, pictor sau compozitor - care a recunoscut deschis (într-un articol sau o carte) că a fost comunist și regretă pentru tot "răul" produs, dorit sau nedorit! De ce sînt două măsuri, două judecăți de
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
de reverii Grecia antică, mai precis Atena din timpul lui Sofocle. Primul drum l-am făcut la tribunal unde Sofocle, în vârstă de aproape nouăzeci de ani, avea un proces cu unul din fiii săi care, din motive de avere, vroia să-și pună tatăl sub interdicție ca iresponsabil. Pe scurt, n-am glumit decât pe jumătate când am afirmat, într-un interviu sau într-o carte, nu mai țin minte, că visul meu cel mai arzător a fost să devin
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
o glumă proastă. Cum să fii olimpian când simți că începi să devii o paragină biologică? Am avut un infarct și un atac cerebral. Nu pot spera într-o bunăvoință nelimitată a zeilor. Dorm cu nitroglicerina la îndemână pe noptieră, vreți să am o bună părere despre optimismul de tip săltăreț? Sunt optimist, pentru că am nevoie să sper, dar optimismul mi se pare serios cu o condiție, să nu semene cu un drog, administrat în doze din ce în ce mai mari pe măsură ce devii dependent
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
înrăit”. Apropo de “cassandră”. M-am străduit să mă apăr cu argumentul că din orice dicționar de mitologie se poate afla că sărmana Cassandra, pedepsită de Apolo să nu fie crezută (fiindcă, după ce i-a dat harul profeției, n-a vrut să se culce cu el), a prevăzut exact toate nenorocirile ce urmau să se întâmple, numai că nimeni nu i-a ascultat avertismentele. Inutil. M-am văzut demascat mai departe pentru tonul meu de “cassandră”. Și-mi permit să remarc
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
e, de regulă, îmbrăcat la cel mai bun croitor, merge cu limuzina, nu călare, ca strămoșul sau barbarul, are telefon mobil, navighează pe Internet, e vedetă de televiziune. Să nu audă însă de cultură. De ce? A spus-o Nietzsche. Civilizația vrea altceva decât cultura. Să revin. Nu sunt foarte mândru de unele trăsături ale psihologiei noastre. Tendința noastră de a ne defula prin bășcălie, capabilă să transforme și catastrofele în fleacuri, să facă din orice Golgotă un talcioc, sub pretextul că
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
facultativă, ci: cum intrăm? Cu creierele spălate, fără amintiri? “Autohtoniștii” se tem că deschiderea spre Europa ne va polua “specificul”. O aberație. Dar tot o aberație e și pretenția că vom deveni “europeni” numai scăpând de orice “specific”. Unii ar vrea să se baricadeze în “dreptul la diferență”. Alții îl disprețuiesc. În ce mă privește, zic că orice om are o mamă și un tată. Inclusiv în secolul al XXI-lea. - Sunteți unul dintre puținii scriitori români de azi care au
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
pentru că s-au împuținat amenințător punctele de sprijin. Or, Jurnalul Monicăi Lovinescu mi-a dovedit că, încă, mai sunt în stare să citesc ore în șir fără să las cartea din mână, fără să mă mai intereseze televizorul, fără să vreau să ies, să mă plimb, cum mi-au recomandat doctorii. E pasionant acest Jurnal care m-a întors cu aproape douăzeci de ani în urmă, pe vremea când ascultam seară de seară “Europa liberă”. {i aflu din el o mulțime
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
s-a oferit un post de asistent la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am preferat, fără o judecată matură, apele tulburi ale gazetăriei. {i nu e singura împrejurare în care au precumpănit vanități de moment, deși am vrut mereu să disting între “vanitate” și “orgoliu”. Cu o ușurință pe care n-o pot pune decât pe seama superficialității, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; că lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visători
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
se ocupe, în detaliu, de activitatea redacțională a ziarului. Adevărul trebuia să-și lărgească aria publicului țintă și să devină mai ales un ziar cu o ținută oricînd comparabilă cu marile ziare occidentale. Nu spunea asta cu tonul ziaristului care vrea să intre în Europa, ci ca un competitor dintr-o țară care nu se mai afla în zona nimănui. În decursul dialogului nostru radiofonic, Dumitru Tinu spusese neted că România a intrat într-o altă perioadă a istoriei sale și
Voința de echilibru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14393_a_15718]
-
la perfecțiune volubilitatea agramată, sărăcia de vocabular mascată de sacadarea amenințărilor și violentarea limbii române la adăpostul indignării orale. Subconștientul îi joacă însă feste urîte dlui Predescu. Îl recitez: "Las' că vorbesc eu cu ei, de or să înghețe apele". Vrînd pesemne să spună că îi va face să înghețe pe răsculativi, dl Predescu și-o fi adus aminte vorbind că nu în acest scop a fost înființată subcomisia care i-a fost dată pe mînă și atunci a întors-o
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14366_a_15691]
-
zilei, în micul său palat izolat din Pascoaes, la poalele unor munți stîncoși și arizi, cu văile nesfîrșite întinzîndu-se pînă la limita orizontului, poetul se simțea aproape de cer. Își construise o lume a lui din care, cu încăpățînare, n-a vrut să mai iasă. Și totuși, acest autor își dobîndise, imediat după debut, la primele volume de versuri publicate, reputația de "modernist": sub influența simbolismului francez triumfător, tînărul poet adoptase versul liber, strofa de fantezie, mergînd de la 2 la 40 de
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
să știe nimic. A fost nevoie de un interviu cu ambasadorul american, dl. Michael Guest, pentru a ne trezi din fastuoasele reverii hibernale. Om practic, trimisul Washingtonului ne-a anunțat încă din prima zi lucrătoare a lui 2003: „Dacă nu vreți să intrați în NATO, atunci nu faceți nimic!" Ceva mai clar, mai direct și mai apăsat e greu de transmis unei clase politice levantinizată până în vârful unghiilor. Adică: leneșă, mincinoasă, hrăpăreață, lipsită de caracter. Dl. Guest a dovedit că ne
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
decât 2002, decât 2000 și decât de când ne știm se clatină la orice boare de luciditate. Cum să fie altfel, când oamenii sunt aceiași? Ba chiar mai înrăiți, mai îngreunați de burți și mai plini de obligații față de clientelă. Sigur, vrem să intrăm în NATO, în UE, vrem să ajungem pe lună. Dar s-o facem în ritmul nostru, nu la galopul pretins de antrenorii ăștia diabolici. Intrăm noi și în Europa, dar intrăm în stilul nostru. Intrăm cu hoțiile, cu
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
ne știm se clatină la orice boare de luciditate. Cum să fie altfel, când oamenii sunt aceiași? Ba chiar mai înrăiți, mai îngreunați de burți și mai plini de obligații față de clientelă. Sigur, vrem să intrăm în NATO, în UE, vrem să ajungem pe lună. Dar s-o facem în ritmul nostru, nu la galopul pretins de antrenorii ăștia diabolici. Intrăm noi și în Europa, dar intrăm în stilul nostru. Intrăm cu hoțiile, cu înșelătoriile și cu minciunile care, uite, ne-
De la mersul cu plugușorul la mersul cu pluta by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14368_a_15693]
-
un "a" latinesc (și măcar dacă ar fi așa întotdeauna!). Specialiștii nu au nevoie de astfel de semne, profanii nu sînt interesați, pe cetățeanul de rînd mai mult îl încurcă. Reforma e inutilă și nu dovedește nimic nimănui. Iar dacă vrem să ne afirmăm originea prin litere, atunci să o facem pînă la capăt. Să încercăm să scriem cu adevărat etimologic, adică nu doar cu "â", ci și cu "û", cu "ê", cu "ô". Adică încurcă-i, drace! De ceva vreme
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
fel de demnitate a lui "â", semnul la care apelezi doar în situații speciale. Folosirea lui - rară, dar semnificativă - crea un focar de solemnitate în rîndul scris. "â" avea o oarecare aromă de literă sacră (nu exagerez). Așa, folosit unde vrei și unde nu vrei, nu mai arată nimic și nu mai spune nimic, cu excepția faptului că avem - degeaba - două semne pentru același sunet. Desacralizarea unui simbol grafic prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau lucrurile) face bună
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
lui "â", semnul la care apelezi doar în situații speciale. Folosirea lui - rară, dar semnificativă - crea un focar de solemnitate în rîndul scris. "â" avea o oarecare aromă de literă sacră (nu exagerez). Așa, folosit unde vrei și unde nu vrei, nu mai arată nimic și nu mai spune nimic, cu excepția faptului că avem - degeaba - două semne pentru același sunet. Desacralizarea unui simbol grafic prin exces de utilizare (fiindcă pe undeva cam așa stau lucrurile) face bună pereche ridiculizării culorilor naționale
Ortografia și propaganda by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/14369_a_15694]
-
frugale, precum muzicile de divertisment, ori ca fripturile dichisite și garnisite, așa cum sunt, bunăoară, muzicile camerale și simfonice, fie ca deserturi înfoiate și spumoase, cum ar fi muzicile de operă sau jazz. În definitiv, muzicile sunt ca femeile: pe unele vrei să le iubești, pe altele, din contră, le desfizi ori pur și simplu le ignori. Puține dintre ele îți intersectează existența. Lângă noi însă se află o imensitate. Eterna lor calitate constă în faptul că sunt, punându-ne mereu la
Ce ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14414_a_15739]
-
pagină tradusă din Kazantzakis, celebra "chambre à louer" tradusă "cameră de lăudat", boroboața faimoasă, princeps, a unui autor ce nu-și cunoștea toate textele, Dumnezeu să-l ierte. Speram să fiu angajat. Lucram cu zelul celui bănuit. Totdeauna, parc-am vrea să ne răscumpărăm de câte ceva... Suspectează și domină! Parapsihică perioadă. Și... marea fericire se produse. Mă angajară. Deși doar cu jumătate de normă. Bine și-atât. Nu cumva să mi se facă rău de atâta veselie. Și vine Breslașu la
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
năstăsiot a luat indescriptibila culoare a pământului plouat. Contemplându-i chipul, presa a vorbit despre apariția în lumea picto-politicii a noi nuanțe ale negrului. Năstase a pus nasul în piept, acceptând fără crâcnire aspra corecție a mai-marelui națiunii. Nu mai vrea nici anticipate, nici remaniere, nici demisie. Umilit, a învârtit-o ca la Ploiești: că n-o să-și adape avionul guvernamental de la pășunistele fântâni naționale, ci o să-l alimenteze - auzi! - din zbor. Haide-da! Care zbor, domn' Năstase? Zborul pe burtă în
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
tot ce mișcă în țărișoară? Pentru ca umilința să fie totală, Iliescu a anunțat, jubilând, că ideea renunțării la anticipate nu-i aparține, ci își are originea în celebra rectitudine a lui Năstase A. Cu alte cuvinte, premierul nu știe ce vrea și ce spune. Nici că se putea afront mai mare adus unui individ ce se crede alfa și omega politicii naționale. Diferendul nu se va opri aici. în ciuda zâmbetului stroboscopic, Iliescu nu uită și nu iartă. Iar Năstase, în ciuda umilinței
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
e soluția de care avea nevoie România. Dar cu atât mai puțin cred că avem vreo șansă dacă încăpem pe mâinile lui Năstase A. La rigoare, Iliescu e mulțumit că-l iubesc artiștii (actorii și cântăreții, îndeosebi). Năstase A. nu vrea iubire. El vrea dictatură, el vrea un cor mut de douăzeci de milioane de aplaudaci și o singură voce androgină, de tenor-soprană, pe care s-o urmăm orbește, chiar dacă, și mai ales, destinația este prăpastia. Cu hangherele mai ascuțite ca
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
care avea nevoie România. Dar cu atât mai puțin cred că avem vreo șansă dacă încăpem pe mâinile lui Năstase A. La rigoare, Iliescu e mulțumit că-l iubesc artiștii (actorii și cântăreții, îndeosebi). Năstase A. nu vrea iubire. El vrea dictatură, el vrea un cor mut de douăzeci de milioane de aplaudaci și o singură voce androgină, de tenor-soprană, pe care s-o urmăm orbește, chiar dacă, și mai ales, destinația este prăpastia. Cu hangherele mai ascuțite ca oricând, Iliescu și
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]