1,530 matches
-
Marius și siguranța iubirii lui. Singura fericire în mijlocul acestor neliniști, care o ajută să facă față consumului nervos și să găsească puterea pentru ca a doua zi să o ia de la capăt. Tresare cu un fior de panică. Parcă se aude vuietul gros al unor motoare. Ascultă încordată, dar tihna nopții este tulburată doar de un jet d'eau92 care șoptește molcom pe gazonul din fața vilei. Trecuse de altfel ora când "Văduvele negre 93" își făceau apariția. Se pomenește asaltată de dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
printre buze lui Manfred. Scapă automatul din mână. Ești rănit? Așa se pare, dar nu-i momentul pentru îngrijiri medicale ... Tu? Sunt în regulă! Bine. Dă-i bice! Marius calcă și mai tare accelerația, storcând toată viteza din mașină. În vuietul infernal al motorului ambalat la maximum, automobilul prinde o asemenea viteză încât parcă sparge aerul cu bara din față. Atent la drum, Marius privește în oglinda retrovizoare. Se pare că urmăritorii îi pierduseră, în spate nu mai este nimeni. Taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fără să țină seama de gloanțele care îi șuieră pe la urechi ca niște viespi înfuriate se apropie în fugă. Trage siguranța grenadei prinsă la centură și o aruncă spre grupul partizanilor. Se trântește la pământ, acoperindu-și casca cu mâinile. Vuietul exploziei plutește o clipă pe deasupra văii ca apoi totul să devină tăcere. Doar un nor de fum negru marchează locul unde tocmai se petrecuse ultima secvență a luptei. Locotenentul Menzel se apropie cu oamenii lui. Încep să caute minuțios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-i dea drumul - și, odată clientul servit, melodia reîncepea. Cumpărătorii întorc spatele și caută o masă. Ascultă radioul, poate vor să citească ziarul; atâtea muzici se îngrămădesc în capul lor. Prin ușa mereu deschisă și închisă își croiesc drum vuietele străzii. Oamenii vorbesc, stârniți de foamea și setea ce li se vor astâmpăra. Nu au nici o disciplină. E așa de obositor, nici măcar nu-și dau seama. Ei nu știu că restaurantul a învățat să-și pună ordine în gânduri, stabilind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu care trebuia să conducă cercul pe niște cărări înguste pe distanță de doi-trei kilometri, prin hârtoape, gropi, mlaștini scurte. Cine pierdea cercul din ștangă era descalificat și nu mai avea voie la cerc decât peste câteva zile. Era un vuiet și un zgomot nemaipomenit, mai ales pe traseul strada Socola, prin fața școlii Mârzescu, încât oamenii ieșeau din case și se uitau la noi. Era o adevărată performanță! Țuți, fiind mai scund decât mine, avea un cerc mai mic, alergând în urma
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
voi știți ce culoare are bășina ? Și-i învăța să-și prindă pârțurile în pahar și să se uite repede. Douăzeci și șase de țigani, Bejenii, cei bătrâni grași, cei tineri ca țârii, își acordau alămurile. Deasupra țârlâielii se înălța vuietul tobei mari care aduna tot satul. Babele ieșiseră în porți. Pe uliță se strângeau tineri în cămăși cadrilate, cu cravate țipătoare. Rimelate și cu părul încrețit, fetele păreau de la oraș. Uitându-se intimidați pe-alături, băieții dădeau mâna cu ele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dea seama dacă Zizmo Încearcă să vireze, să oprească. Lefty se ridică În picioare, n-are nimic rupt, și se uită cum Zizmo se năpustește frenetic În beznă... cincizeci de metri... șaptezeci... nouăzeci... până când, dintr-o dată, se aude altceva. Acoperind vuietul motorului, apare un zgomot de crăpătură, urmat de un tremurat care se simte sub tălpi când Packardul atinge o pată Întunecată pe lacul Înghețat. Ca și gheața, viețile crapă și ele. Personalitățile. Identitățile. Jimmy Zizmo, ghemuindu-se peste volanul Packardului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de clasa a opta erau deja pe scenă, dispuși Într-un mare semicerc. Piesa era programată să Înceapă la ora șapte și să se Încheie Înainte de apusul soarelui. Era 6.55. Din spatele scenei auzeam cum se umple terenul de hochei. Vuietul de afară creștea În intensitate - voci, pași, scârțâitul tribunelor și zgomotul de uși de mașină trântite În parcare. Toate eram Îmbrăcate cu robe lungi până la pământ, vopsite neregulat În negru, gri și alb. Obiectul Obscur Însă purta o robă albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
special al poeziei (pentru care nu avusesem cine știe ce interes sau prețuire înainte, deși comisesem câteva poezii) citind antologia poeziei române moderne, pe care am învățat-o repede pe dinafară. Ieșeam sub cerul liber, lângă oglinzile de apă ale orezăriilor, ascultam vuietul îndepărtat al Dunării și recitam în gura mare poeme. Singurătatea nu mă mai speria și timp de douăzeci de ani ea a fost starea mea normală, pe care o căutam și în care mă simțeam bine. Când m-am întors
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
între podoabele neamurilor? Mă gîndeam că mă vei chema: "Tată!" Și nu te vei mai abate de la Mine. 20. Dar, cum este necredincioasă iubitului său o femeie, așa Mi-ați fost necredincioși voi, casa lui Israel, zice Domnul!" 21. "Un vuiet se aude pe înălțimi: sunt plînsetele și rugămințile de iertare ale copiilor lui Israel, căci și-au sucit calea, și au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. 22. "Întoarceți-vă, copii răzvrătiți și vă voi ierta abaterile." "Iată-ne, venim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
dar nu o voi nimici de tot. 28. Din pricina aceasta, țara este în jale, și cerurile sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărît lucrul acesta, și nu-Mi pare rău de el, nu Mă voi întoarce." 29. "La vuietul călăreților și arcașilor, toate cetățile fug; se ascund în păduri și se suie pe stînci; toate cetățile sunt părăsite, nu mai au locuitori. 30. Și tu, pustiito, ce vei face? Te vei îmbrăca în cîrmîz, te vei împodobi cu podoabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ridică de la marginile pămîntului. 23. Ei poartă arc și suliță, sunt cumpliți și fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călări pe cai, și gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiica Sionului!" 24. La vuietul apropierii lor, mîinile ni se slăbesc, ne apucă groaza, ca durerea unei femei care naște." 25. "Nu ieșiți în ogoare, și nu mergeți pe drumuri! Căci acolo este sabia vrăjmașului, răspîndind spaima de jur împrejur! 26. Fiica poporului meu, acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului. 15. Așteptăm pacea, și nu vine nimic mai bun, o vreme de vindecare, și iată groaza!" 16. "Sforăitul cailor săi se aude dinspre Dan și de vuietul nechezatului lor se cutremură toată țara, vin, mănîncă țara și ce cuprinde ea, cetatea și pe cei ce o locuiesc." 17. "Căci iată că trimit între voi niște șerpi, niște basilici, împotriva cărora nu este nici un descîntec, și vă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Păstorii s-au prostit, n-au căutat pe Domnul; pentru aceea n-au propășit, și li se risipesc toate turmele. Pedepsește-mă, Doamne, dar cu măsură, și nu în mînia Ta, ca să nu mă nimicești! 22. Iată, se aude un vuiet! O mare zarvă vine de la miază-noapte să prefacă cetățile lui Iuda într-un pustiu, într-o vizuină de șacali. 23. "Știu, Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, cînd umblă, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
mulțime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfîntă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri! 16. "Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari troznituri, îl arde cu foc, și ramurile lui sunt sfărîmate. 17. Căci Domnul oștirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
lucruri, și să le spui: "Domnul va răcni de sus, din Locașul Lui cel sfînt va face să-I răsune glasul, va răcni împotriva locului locuinței Lui, va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pămîntului. 31. Vuietul ajunge pînă la marginea pămîntului, căci Domnul Se ceartă cu neamurile, intră la judecată împotriva oricărei făpturi, și dă pe cei răi pradă săbiei, zice Domnul." 32. "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Iată, nenorocirea merge din popor în popor, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ascultați hotărîrea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului, și planurile, pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: "Cu adevărat, îi vor tîrî ca pe niște oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuința! 21. De vuietul căderii lor se cutremură pămîntul, strigătul lor se aude pînă la marea Roșie... 22. Iată, ca vulturul înaintează vrăjmașul și zboară, își întinde aripile peste Boțra, și în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul"... 54. Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara Haldeilor. 55. Căci Domnul pustiește Babilonul și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude. 56. Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sunt prinși, și li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui! 57. "Și anume, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
terenului și se răsucea pe-o parte și pe alta, salutând publicul înainte de-a se rupe-n bucăți, unșpe titulari și cinci-șase rezerve, după câte vertebre avea. Ce se întâmpla în jurul nostru nu era nici cor, nici hărmălaie, nici vuiet, erau 49.998 de declarații de dragoste suprapuse. Acolo juca Rapid. Atât. Adversarul nu exista, mai ales că echipele din B, în seria a II-a, erau pricăjite și verzi ca broaștele, încât toată lumea aștepta să fie înghițite de șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ori jos, ce importanță mai are...??” În fața acestei irevocabile decizii, Tony Pavone se resemnă ciocnind paharul cu fiecare, socotindu-se un neînțeles, gratificîndu-i pe cei doi cheflii cu cuvinte nu prea măgulitoare. Nu apucă să ducă paharul la gură, un vuiet Înfricoșetor Îi Îngheță de spaimă! Cande labrul din mijlocul localului se făcu țăndări, iar toate luminile se stinseră. Pământul se balansa În tote direcțiile iar clădirea hotelului Ambasador troznea infernal din toate articulațiile, riscând prăbușirea! Se auzi o voce țipând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rămână să meargă prin mijlocul carosabilului, printre mașinile staționate astfel fiind feriți de loviturile mai multor cărămizi a unor coșuri de fum ce Încă se mai auzeau căzând jos spărgând geamuri, rănind oamenii. Mai făcură câțiva pași, auzind un infernal vuiet. Troznind din toate Încheieturile, clădirea Scala se prăbuși generând un fel de praf ucigător, amestecând cu dărâmăturile, oamenii aflați În interior precum și ce-i care nu aveau cum să se salveze din raza lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cupola sa întunecată, cu zidurile fosforescente, cu ferestrele mute lucind fantomatic, părea mai ireal ca oricând. Curenții nopții învîrtejeau vizibil fumul alcătuirii sale. Era atât pustiu, atâta geometrie, așa atroce singurătate, că mi-am pierdut pentru câteva clipe/cu un vuiet în urechi, cunoștința. Minuscul, față în față cu marele conac, cu infinita construcție, ne înfruntam în tăcere. Făcusem primii pași pe scara înghiocată când poarta centrală, sus, în capul treptelor, s-a deschis lent și o femeie a început să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Mirosul de sânge devenise și mai puternic, mirosul vieții. Până la urmă profesorul Amorel a smuls acel punct pulsând de viață nouă din mine. Operația era terminată. Un moment de groază, umilință și durere. Auzeam voci amenințătoare, clinchete de metale și vuietul mării. Ca și cum forțe iraționale strigau după recunoștință, arătându-și prezența prin sunet. Doream să mă așez imediat în pat, m-am ridicat, dar am leșinat. Profesorul nu mă putea ridica, întreba îngrozit: - Ce să fac cu domnișoara? - Pleacă, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că "acela" trebuia să fie el. I se păru că tonul împăratului nu sunase prea favorabil. După ce își termină gândul, vocea unui bărbat spuse din tavan: - Draydart Duart, verifică... Cuvântul care urmă îi era necunoscut lui Gosseyn. Suna cam ca "vuiet"'. Ofițerul puse repede mâna pe una dintre decorațiile de pe umărul stâng al uniformei sale. Obiectul mic, strălucitor pe care puse mâna se afla prins de un lănțișor. Draydart ridicase obiectul la ureche. Și părea că ascultă. După numai câteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
indieni, ne-am cățărat de-a lungul coloanei vertebrale până pe țeasta lui și ne-am așezat acolo, pe osul tare și neted, privind cu dispreț mortăciunile împăiate din jur. Dinspre ele mi s-a părut o clipă că venea un vuiet de revoltă, ca și când toate blănurile sutelor de specii s-ar fi zbârlit deodată. Aici nu mai era nimic de făcut. Trecând pe lângă diorama din perete, cu elefantul de mare și o focă, în peisaj arctic, am suit la etaj pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]