1,144 matches
-
Însă, Îl va subjuga. În culisele acestui spectacol nu se află nimic Însă, afară doar de "sinceritate", o convenție narativă dar mai ales enunțiativă pe care Beigbeder o joacă pînă la capăt: cititorul atent va ști să citească indiferența (cinismul, vulgaritatea, aroganța) afișată a protagonistului ca indiferență a autorului față de valoarea estetică a propriei literaturi și ca dispreț, provocator, față de cititor. Citez: "Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mă masturbez sau nu. Dintr-o dată, mi-a devenit indiferent dacă mor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
s-a hotărît să continue tradiția ludicului-absurd magic vianian. De aceea, lui Martin Page Îi place o cultură numită peiorativ de un critic francez Amélie Poulain: BD-uri, muzică pop, literatură care evită atît snobismul, emfaza, eventual ermetismul, cît și vulgaritatea. O astfel de cultură era privită circumspect de Roland Barthes - cel care-l numea pe Vian scriitorul liceenilor - numai că Martin Page s-a hotărît să nu-și amintească de teoreticianul francez. Scriitorul francez Își face un titlu de onoare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
2, ediția cit., p. 137. La apariția poemului, autorul avea 41 de ani. 16. „Impresii de roman”, în Opere, p. 384. Amanții 1. în mod obișnuit, prin „amant” se înțelegea ibovnicul neoficial, „bibicul”. La Bacovia, cuvîntul e reabilitat, curățat de vulgaritate. 2. Opere, p. 27. 3. Ibidem, p. 83. 4. Ibidem, p. 131. Celibatare și prostituate 1. Opere, p. 82. Conform statisticilor, între 1891 și 1900, în Romînia au fost 7,1 căsătorii la mia de locuitori, mai puțin decît în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a împins pe Bacovia contra naturii sale. Fără ea ar fi fost mai sociabil și, poate, mai vesel. Poetul n-a vrut însă să trădeze personajul a cărui mască a adoptat-o. Tentațiile nu l-au ocolit (tentația frivolității, tentația vulgarității etc.), dar a avut tăria să le refuze. Noi avem impresia că s-a lăsat dus de apele vieții. N-a fost chiar așa! Bacovia s-a autoconstruit, - o autoconstrucție care uneori l-a stînjenit, și din chingile căreia a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
controversatul primar al orașului Bacău, însă „răutatea” sa apropo de posibilitățile sexuale ale poetului și frivolitatea judecății sale de valoare erau episodice și deloc contagioase. Public, Al. Piru, om politicos, impecabil, și le-a reprimat întotdeauna, ceea ce alții, a căror vulgaritate e esențială n-au putut și nu vor putea în veci face. Uneori nu exclud că, dacă l-aș fi văzut pe Bacovia „în carne și oase” și pe deasupra alcoolizat, și eu aș fi putut debita vreo vorbă nepotivită, chiar dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nr. 27, 2-8 septembrie 1999, p. 3) O comparație Sechelariu-Bacovia este posibilă doar în fabule. Altminteri, nu. Cei doi aparțin unor tipologii incompatibile. Ce poate fi comun între un „senzitiv” și un cinic, care, în aproape toate situațiile, debordează de vulgaritate? Invitat (în 29 ianuarie 2002) de foiletonistul Dan Diaconescu la OTV (o televiziune-exutoire), Sechelariu s-a definit din nou în contrast cu Bacovia. ,, Adevărul e că eu am muncit, n-am avut talent ca alții. Hagi, ați văzut, două fente și pac
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și a resurselor. Cel ce visează are «tot» ce îi trebuie pentru a reuși; nu-i mai rămâne decât să devină conștient de aceasta, pentru a-și putea exploata talentul. Porc În imaginar, porcul este strâns legat de murdărie și vulgaritate. Descrie comportamentele primare, lipsite de rafinament și de subtilitate. Este și simbolul lăcomiei, al poftei și insațiabilității libidoului. Reprezintă dorințele percepute de supraeu ca fiind reprobabile și impure, mai ales cele referitoare la sexualitatea subiectului (un film pornografic este calificat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
paroxism negativist, cînd nici un om și nici un lucru nu-i mai satisfăceau exigențele, n-a dăruit societății românești altceva decît o oglindă perfidă pentru chipurile ei nefardate, se adapta tuturor mediilor cu un neegalat camelionism iar între camarazi juca comedia vulgarității, firea sa era mai înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă la neomenie, slobod pînă la ingratitudine, nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia că citează din
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de ramolisment, ca și Zaharia (zaharisit) Trahanache (trahana = aluat, cocă) în cazul căruia postura de bărbat ușor de manipulat (modelat) pare a fi un joc iezuitic prin care manipulatul devine manipulatator; s-a spus despre cuplul Farfuridi-Brînzovenescu că ar întruchipa vulgaritatea prin aluzia culinară a numelor dar mai importantă este sugestia unei perfecte complementarități care dă o oarecare eficiență unui cuplu de imbecili ce poartă în derizoriu emblema celebrei perechi alcătuite din orbul ce călătorea prin lume ducîndu-l pe umeri pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
pare mai distins, mai original, mai la modă decît al său; trivial 1. comun, de rînd, obișnuit; 2. de prost gust, vulgar, grosolan; 3. obscen, indecent; trivialitate 1. caracterul a ceea ce este comun, de rînd, obișnuit; 2. lipsă de gust, vulgaritate; 3. lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte), necuviință, obscenitate. Încă din 1907 (Din psihologia poporului român), D. Drăghicescu observa că suntem "o rasă occidentală cu obiceiuri orientale" iar Paul Zarifopol adăuga puțin mai tîrziu o subtilă definiție a
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a lui Eugen Lovinescu: "Teatrul lui Caragiale e un izvor de apă tulbure în care joacă o pulbere de necurățenii", înfățișează "o colecție de imbecili, de imorali", peisajul uman fiind "întristător ca un spital de infirmități morale și intelectuale", o "vulgaritate de altminteri colorată". Lui Ibrăileanu i se pare că "ceea ce face odioase tipurile lui Caragiale este egoismul lor josnic", Eugen Ionescu le categorisește printre "cele mai josnice din literatura universală"; pentru Călinescu, "femeile sunt fără interes, mai degrabă vulgare" iar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care atrăgea atenția că din dorința de a pune de acord forma și fondul, Caragiale plăsmuiește o limbă specială "inestetică și trivială", personajele comediilor sale fiind "irozi de mahala în mintea cărora totul se pervertește și se deformează" într-o "vulgaritate colorată". În studiul său foarte dens I. L. Caragiale Lumea operei, Marin Bucur stabilește o relație pe deplin pertinentă între mască și de-mascarea prin limbaj; la un prim nivel, "poza politeții și a curtoaziei pare în floare. Limbajul oficial este
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cînd își face toaleta de culcare, madam Georgescu zice oftînd: Ah, mamițo! menuetul lui Pederaski..., mă-nnebunesc!" Din perspectiva care interesează aici și acum, o interesantă relație între Ion Luca și Mateiu stabilește Vasile Lovinescu care recunoaște la ambii o vulgaritate a primului fond din moment ce "și în om și în lume, există după vechile credințe un strat rezidual de dejecțiuni, de resturi descompuse ale psihicului colectiv, inutilizabile" aluviuni ce se revarsă și asupra Crai-lor "cartea lui deșucheată, plină de înjurături, buruienoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și istoria, poli corelativi, formează în ciclurile lui Balzac și Zola un sistem determinist. La fel ca Baudelaire și Flaubert, Zola își propune să studieze epoca și să scrie despre modernitate. Însă dacă pentru Flaubert modernitatea este un ocean de vulgaritate, ce absoarbe omul, pentru Zola specificul sau îl constituie progresul, care este pentru om în același timp binefăcător și fatal. Mecanismul centralizator al modernității franceze duce la bun sfârșit promovarea individului. Procesele sociale de ansamblu sunt ilustrate prin destinele individuale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dorința de elitism și diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este femeia modernă conștientă de valoarea să. Ea este superlativul femeii în general, și al femeii franceze, în special. A fi femeie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cariere asemănătoare cu cea a lui Georges Duroy 139. Frédéric se interesează de doamna Dambreuse în măsura în care aceasta ar putea să-l ajute în realizarea ambițiilor sale mondene. Educația sentimentală a lui Frédéric urmează o curbă în descreștere, de la romantism la vulgaritate și compromis. "La relation avec Rosanette et Mme Dambreuse n'est qu'une comédie, qui ne parvient jamais à faire oublier la seule vraie passion de Frédéric" [Aurégan, p.65]. Pariziana lui Flaubert, în mai mare măsură decât altele, este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
The Closing, Bloom împărtășea pesimismul antropologic revelat de Tocqueville în portretul pe care-l face omului democratic); ca și The Closing, dar pe un ton mai sfâșietor - autorul își aștepta sfârșitul -, ultima carte a lui Bloom este o condamnare a vulgarității epocii noastre; capitolul despre Banchetul lui Platon reia comentariul menționat anterior, fiind cel mai explicit text în care Bloom se referă la iubirea homosexuală, dând un fel de filozofie a prieteniei, iubirii și erotismului, dar fără a face altminteri elogiul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
23 mai 1968, consacrate prin paragraful referitor la cinematograf al Tezelor din iulie 1971 : Se vor lua măsuri pentru mai buna echilibrare a filmelor programate în cinematografele noastre, limitîndu-se difuzarea filmelor polițiste, de aventuri, interzicîndu-se filmele care propagă violența și vulgaritatea, care propagă modul de viață burghez. Spre deosebire de paragrafele dedicate presei, radioului și televiziunii, mult mai dure și aplicate, cinematograful este tratat mai „blând” pentru că măsurile, aici, se luaseră deja în bună parte. Interzicerea Reconstituirii în ianuarie 1970 este linia de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de nenumărate ori, în cele mai diverse medii de opoziție, regretul de a nu avea "un Vadim al nostru". În 1996, George Pruteanu a câștigat susținerea PNȚCD pentru Senat promițând exact acest lucru (și trecând apoi în tabăra lui Vadim). Vulgaritatea artificioasă a exprimării lui Adrian Năstase, flagrantă între 2000 și 2004, a fost probabil stimulată de succesul aceluiași "model". Cazul cel mai interesant e reprezentat de succesul mediatic și electoral al lui Traian Băsescu în calitate de candidat al dreptei: acesta nu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de a înfățișa fauna diversă a politicienilor. Curând însă, prim-planul este ocupat de viața erotică a eroului și a anturajului său, viață ce alunecă irezistibil în inenarabil viciu. Un personaj memorabil ar fi putut fi Nea Nae, monumental în vulgaritate și în lubricitatea-i primitivă. Monomania sa de a și-o face amantă pe prințesa Isolda Ghica e romanescă. Bine motivată psihologic, devine motorul unor peripeții tragicomice, însă predispoziția spre caricatură, spre comentariul direct și spre scenele nu o dată scabroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
accentul se pune pe nuvele, povestitorii rămânând în fundal.”134 Rolul povestirii cadru sau al ramei a fost remarcat de către criticii literari în numeroase ocazii. „Nimic nu este mai șocant în Decameron decât rafinamentul ramei folosite, care contrastează cu asprimea, vulgaritatea sau licențiozitatea unor imagini pe care le inserează.”135 Brigata se dovedește „o paradigmă pentru burghezia florentină a secolului al XIV-lea. Cei care rostesc povestirile (novellieri) reflecă prețuirea pe care florentinii o dădeau umorului verbal și inteligenței practice, și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar e și amuzantă. Se încadrează în tipologia feminină negativă, aceea a soacrelor sau a femeii mai rele decât diavolul.375 În solilocviul său inserează, la un moment dat, replica uneia dintre victime, un soț, iar scena respectivă dezvăluie grăitor vulgaritatea, lipsa de educație, de respect, spiritul de tavernă al femeii. Apelativele cu care îl apostrofează și imprecațiile dovedesc un adevarat idiolect al personajului feminin, plin de culoare și fără perdea, cel mai viu, autentic și pitoresc din cadrul Povestirilor din Canterbury
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Iași, începe d. profesor, Eminescu era un aristocrat din naștere, o personalitate de rasă, de gândire și simțire. Acei cari l-au cunoscut din scrieri și-au făcut o părere greșită despre el. În toate împrejurările vieții, Eminescu plutea deasupra vulgarității. E nu numai poet, dar cel mai mare gânditor politic al nostru. Scrierile lui cuprind un sistem de cugetare ce trebuie studiat. Era un luptător național, dar în același timp un idealist, în înțeles filosofic. Lumea nu e o realitate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1) fiecare intervenție trebuie să aibă durata maximă de ...; 2) pe parcursul intervenției, interlocutorul nu are voie să intervină; 3) nu este permis atacul direct la persoană; 4) la sfârșitul fiecărei intervenții este permisă o singură replică; 5) nu este permisă vulgaritatea limbajului etc. Participanții au de ales Între: 1) a respecta cu strictețe regulile impuse ceea ce le aduce un câștig la nivelul unor componente cum ar fi politețea, educația ș.a. ale imaginii publice -, cu riscul de a permite unui interlocutor care
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]