KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

pat lângă el era al soției lui. — Acum ea e-n spital. A făcut un atac. Nu-și mai poate folosi brațul. Așa că... uite-l. Presupun că mi l-a lăsat mie în grijă. Dacă ăsta e brațul ei, întrebase Weber, atunci al dumitale unde e? —Păi, chiar aici, normal! Poți să ridici brațul? — Dar îl ridic, domnule doctor. Poți să bați din palme? Numai mâna sănătoasă, dreapta, se agita în aer. Bați din palme? Da. Eu nu aud nimic, dumneata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
acesta. Fusese fracturată doar harta corpului, percepția ei. Și logica nu se sfia să redistribuie propriile sale părți incontestabile, pentru ca acest tenace simț al integralității să fie din nou adevărat. Zăcând în camera sa de motel la ora două noaptea, Weber aproape că simțea acest adevăr în membrele pe care și le număra - o singură ficțiune solidă e întotdeauna mai tare decât adevărul risipirii noastre. Se trezi agitat dintr-un vis în care munca lui o luase pe căi foarte greșite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Lucirea roșie, spectrală a ceasului arăta 4.10 a.m. Mese neregulate și un mediu străin, glicemie foarte scăzută, cortexul prefrontal amețit de somn, cicluri psihologice străvechi, legate de rotația Pământului - același flux chimic de dincolo de orice noapte întunecoasă a sufletului. Weber închise din nou ochii și încercă să-și liniștească pulsul, să-și limpezească mintea de închipuirile nebunești ale nopții. Se strădui să se localizeze și să se așeze în fluxul propriei respirații, dar se tot întorcea la o listă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
după ce se mutaseră de la Columbus la Cambridge. După câțiva ani, avusese câteva nopți grele, când renunțase la practica în spital. Apoi, încă o săptămână agitată, când Jessica le spusese amândurora secretul ei îndelung ascuns, o dezvăluire care-l tulburase pe Weber nu pentru că ar fi avut vreo obiecție, ci pentru că Jess simțise nevoia să se ascundă de ei atâta timp. Fusese vina lui: de atâtea ori își tachinase fiica pe tema băieților, admirându-i abordarea relaxată a vânătorii, că-i anihilase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se lăsă păgubaș. Se îmbrăcă pe întuneric și coborî la parter. Holul era gol, cu excepția unei tinere hispanice de la recepție, care-i șopti un „bună dimineața“ și-i spuse că abia peste o jumătate de oră va fi gata cafeaua. Weber flutură timid din mână. Fata citea un curs de facultate - chimie organică. Zorile începeau să se aprindă. Deslușea anumite forme în lumina indigo, dar încă nu și culorile. Strada era minunată, răcoroasă și adormită. Traversă parcarea asfaltată spre centrul comercial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Începu să țină socoteala, atent la strigătele care se țineau lanț, fiecare fiind un solo pe fundalul unui cor numeros. Ajuns la doisprezece, pierdu șirul, neștiind exact unde să adune și unde să împartă. Fiecare frază muzicală era identificabilă, deși Weber nu reuși să identifice nici una. Nu prea departe, mai înăbușit, auzea zumzetul mașinilor de pe Interstate 80 care vâjâiau ca niște baloane sparte. Deschise ochii: era tot în Kearney. O centură comercială modestă, încadrată de o pădure de sequoia metalici încărcați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
In Bloom Garden Tour. Trecu pe lângă ceva ce se numea The Runza Hut, un loc baricadat și întunecos, care-și ascundea utilitatea de răufăcători străini. Orașul se scutura de somn. Trei sau patru oameni mergeau pe partea cealaltă a străzii. Weber trecu pe lângă un monument în cinstea eroilor locali căzuți în cele două războaie mondiale. Întreaga scenă îl făcea să se simtă stingher. Străzile erau prea late, casele și magazinele erau prea mari, cu prea mult spațiu gol între ele. Kearney

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
care pământul se dădea gratis, înainte ca adevăratul destin al orașului să se contureze. Drumurile sale se desfășurau într-o rețea de străzi și bulevarde, de parcă din pustiul epic care-l înconjura risca să înmugurească un Manhattan în toată regula. Weber se așeză pe o bancă în fața monumentului, încercând să identifice ceea ce-l neliniștise în întâmplările ultimelor două zile. Se gândi la Mark Schluter, la încrederea sa neîntreruptă, nechibzuită în sinele său frânt. Dar faptul că se oprise ca să se gândească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
gândi la Mark Schluter, la încrederea sa neîntreruptă, nechibzuită în sinele său frânt. Dar faptul că se oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se lățea și i se rostogolea sub picioare. Nici o explicație rațională. Se ridică și merse încă două cvartale, căutând ceva, orice, care să fie deschis la ora asta. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
din nou. Era exact genul ăla de agitație moderată care răspundea de minune la anxioliticele pe care colegii lui le împărțeau cu pumnul. Pentru că știa cât de repede renunță organismul să mai producă substanțe dacă-i sunt furnizate din exterior, Weber încerca să nu ia nimic mai tare decât multivitaminele. Chiar și pe-astea le uitase acasă, așa că nu luase nimic în ultimele trei zile. Dar o schimbare atât de mică n-avea cum să fie de vină pentru criza de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Avem unul cu de toate. El înălță din sprâncene. —Clătite cu spanac? Gura ei se încordă aproape insesizabil. Tocmai s-au terminat. Însă, în rest, avem de toate. Când ea se îndepărtă cu comanda lui - două ouă ochiuri, cu cârnați - Weber își scoase absurdul telefon mobil. Parcă ar fi cărat după el un mic phaser SF. Și-l strecurase în buzunarul pantalonilor înainte să iasă din cameră, contemplând deja dubla cădere în viciu. Se uită la ceas, adăugând o oră pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dacă-l prindea că folosește mobilul într-un loc public ca să-și potolească o stare de nervozitate, n-avea să-l mai slăbească niciodată. Chelnerița îi aduse ouăle cu cârnați. —Ai spus că vrei pâine albă, nu-i așa, dragă? Weber dădu din cap. Din câte ținea minte, nu fusese deloc vorba de pâine. Îi turnă cafea proaspătă și se întoarse spre masa fermierilor. Se opri și se întoarse iar spre el. —Ești tipul cu creierul de la New York? Cel care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nu fusese deloc vorba de pâine. Îi turnă cafea proaspătă și se întoarse spre masa fermierilor. Se opri și se întoarse iar spre el. —Ești tipul cu creierul de la New York? Cel care a venit să-l vadă pe Mark Schluter? Weber se înroși. —Așa e. Cum...? — Aș vrea eu să am puteri paranormale. Învârti cafetierele pe lângă urechi. Nepoată-mea e prietenă cu băieții. Mi-a arătat o carte de-a dumitale. Mi-a spus că ești aici. Noi toți zicem că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nenorocită. Se apropie de cercul de bărbați și le umplu ceștile de cafea. Flirtau cu ea fără pic de rușine, glumind pe seama vaselor ei fierbinți, fără fund. Aceleași glume de care erau pline localurile din Long Island, glume pe care Weber încetase de mult să le mai audă în propriul lui ținut. Ea se aplecă spre grupul de bărbați și începură să discute cu toții, cu voce scăzută. Despre el, cu siguranță. Specia extraterestră. Ea se întoarse la el, fluturând victorioasă cafetierele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la el, fluturând victorioasă cafetierele. —Ai văzut pozele cu ea de la Pioneer Pizza. Tipul ăla de colo... Indică direcția cu bolul de cafea fără cofeină. N-am să-i spun „domn“ - are o fată care te-a servit la masă. Weber își apăsă fruntea cu mâna. — Cred că sunt în inferioritate numerică aici. —E un oraș mic pentru dumneata, așa-i? Toată lumea-i rudă cu cineva. Să-ți iau farfuria, puiule? Sau mai ai treabă cu ea? Nu, nu. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la ceas; era încă prea devreme să sune în est. Dar îl suna pe Bob Cavanaugh pe mobil atât de rar, încât își câștigase dreptul să abuzeze din când în când. Un „Gerald!“ prompt din partea editorului său îl descumpăni pe Weber. Identitatea apelantului - una dintre tehnologiile cu adevărat malefice ale lumii. Receptorul n-ar fi trebuit să știe cine e emițătorul înainte ca emițătorul să știe cine e receptorul. Și telefonul lui Weber avea opțiunea de a afișa identitatea apelantului pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Gerald!“ prompt din partea editorului său îl descumpăni pe Weber. Identitatea apelantului - una dintre tehnologiile cu adevărat malefice ale lumii. Receptorul n-ar fi trebuit să știe cine e emițătorul înainte ca emițătorul să știe cine e receptorul. Și telefonul lui Weber avea opțiunea de a afișa identitatea apelantului pe ecran. Dar întotdeauna evita să privească spre ecran. Cavanaugh părea bucuros. Știu de ce suni. Cuvintele furnicară pe șira spinării lui Weber. — Da? — Încă nu le-ai văzut? Ți le-am trimis ieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
înainte ca emițătorul să știe cine e receptorul. Și telefonul lui Weber avea opțiunea de a afișa identitatea apelantului pe ecran. Dar întotdeauna evita să privească spre ecran. Cavanaugh părea bucuros. Știu de ce suni. Cuvintele furnicară pe șira spinării lui Weber. — Da? — Încă nu le-ai văzut? Ți le-am trimis ieri, în attachment. —Ce să văd? Sunt plecat. În Nebraska. N-am... —Dumnezeu să te aibă în pază. Cum e acolo, tot mai comunică prin semnale de fum? — Nu, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
comunică prin semnale de fum? — Nu, sunt sigur că au... Doar că n-am... —Gerald. De ce vorbești în șoaptă? — Păi, sunt într-un local. Privi în jur. Nimeni din restaurant nu se uita la el. Nici n-aveau de ce. —Gerald Weber! îl interpelă celălalt, afectuos, dar nemilos. Nu mă suni la ora asta doar ca să mă întrebi cum merg treburile? — Păi, nu chiar, nu. Voiam doar... —E o pantă periculoasă, Gerald. Încă trei cărți și ai să-mi ceri cifrele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Creatura în chestiune e cumva bipedă? — Ah, umor de biolog. Cronica din Kirkus e un pic amestecată, dar aia din Booklist face toți banii. Stai așa. Le am la îndemână. Le-am copiat pe laptop. O să-ți citesc pasajele esențiale. Weber ascultă. Era imposibil. N-avea cum să-și facă griji din cauza cărții. Țara mirării era cea mai bogată dintre scrierile lui. Consta în douăsprezece studii de caz reconstituite ale unor pacienți care suferiseră ceea ce Weber refuza metodic să numească leziuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
O să-ți citesc pasajele esențiale. Weber ascultă. Era imposibil. N-avea cum să-și facă griji din cauza cărții. Țara mirării era cea mai bogată dintre scrierile lui. Consta în douăsprezece studii de caz reconstituite ale unor pacienți care suferiseră ceea ce Weber refuza metodic să numească leziuni cerebrale. Toți cei doisprezece se schimbaseră atât de profund din cauza bolilor sau accidentelor, încât fiecare punea la îndoială integritatea eului. Noi nu suntem un întreg continuu și indivizibil, ci sute de subsisteme separate și e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
un întreg continuu și indivizibil, ci sute de subsisteme separate și e suficient ca numai unul dintre acestea să sufere o schimbare, pentru ca această confederație provizorie să lase locul unor state noi, de nerecunoscut. Cine să contrazică așa ceva? Ascultând cronica, Weber se simți singur și neînțeles. Cavanaugh se opri din citit. Era rândul lui Weber să răspundă. Ești mulțumit? îl întrebă el pe editorul său. —Eu? Cred că e excelentă. O s-o folosim ca reclamă. Weber încuviință din cap către cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
numai unul dintre acestea să sufere o schimbare, pentru ca această confederație provizorie să lase locul unor state noi, de nerecunoscut. Cine să contrazică așa ceva? Ascultând cronica, Weber se simți singur și neînțeles. Cavanaugh se opri din citit. Era rândul lui Weber să răspundă. Ești mulțumit? îl întrebă el pe editorul său. —Eu? Cred că e excelentă. O s-o folosim ca reclamă. Weber încuviință din cap către cineva aflat la o depărtare de jumătate de continent. — Ce nu le-a plăcut ălora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să contrazică așa ceva? Ascultând cronica, Weber se simți singur și neînțeles. Cavanaugh se opri din citit. Era rândul lui Weber să răspundă. Ești mulțumit? îl întrebă el pe editorul său. —Eu? Cred că e excelentă. O s-o folosim ca reclamă. Weber încuviință din cap către cineva aflat la o depărtare de jumătate de continent. — Ce nu le-a plăcut ălora de la Kirkus? La celălalt capăt urmă un nou moment de tăcere. Cavanaugh, nuanțând. — Ceva cum că studiile de caz ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
poate descoperi. Ai devenit o țintă mare; cine te desființează obține mai multe puncte decât cine te laudă. Dar asta nu ne-ncurcă pe noi cu nimic. Ai articolul la îndemână? Cavanaugh oftă și căută documentul. I-l citi lui Weber. — Poftim. Masochistule. Acum las-o moartă. Dă-i în mă-sa de țărani. Dar tu ce cauți în Nebraska? Sper că e o chestie legată de un nou proiect. Weber tresări. — Oh, doar mă cunoști, Bob. La mine totul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]