1,547 matches
-
știut, țara tuturor posibilităților; totul s-a oprit la cîteva filmulețe private, plătite de către chiar părinții micuțului. Dar, Încet-Încet, bărbatul nu a mai putut să-l suporte, Bert era replica vie, permanentă, zi și noapte, a neputinței sale de a zămisli viață; omul se ura pe sine, ura băiatul, nevasta, era mereu prost dispus. Bert ajunsese, de-acum, la vîrsta la care trebuia să meargă În cluburi, discoteci, să atingă lumea, nu să o urmărească la televizor. O atinsese pe colega
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acces spre «adevăr» - este fundamentală; de fapt, imediat după aceea, ține să sublinieze, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mesajul său a fost recepționat și acceptat drept model pentru eficientizarea relației intime și adevărate - conjugale - cu Cristos care zămislește o mărturie autentică, din punct de vedere uman comprehensibilă și demnă de încredere: «Mulți dintre samaritenii cetății aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”» (In 4,39) În măsura în care vom
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
la structurile esențiale ale credinței, credință întemeiată și experimentată cristologic. Iată de ce trebuie să ne eliberăm de acea structură «religioasă» prin care, chiar și în sens pozitiv, supraviețuiește o apucătură păgână ce, în toate timpurile și în toate locurile, a zămislit nu doar figura sacerdotului - ca mijlocitor între divinități și oameni - ci și pe aceea de pius. Aceasta din urmă, adeseori, răspunde nevoii de a salvgarda un spațiu uman separat și elitar pentru a asigura, ca să spunem așa, un colț de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fără a cădea în capcana integralismului. Trebuie să reușim să trecem, în ciuda tuturor greutăților și a erorilor neprevăzute, de la o etică ideală, pe care Biserica pare să o sprijine din motive de conveniență socială, la o spiritualitate pascală, care să zămislească o etică a eșecului capabilă, mai degrabă, să oblojească și să vindece rănile, decât să împresoare cu sarea judecății, care descurajează și înjosește. Ne revine în inimă și minte icoana samaritenei. Această femeie, căreia Isus îi vorbește cu plăcere și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
transforme în «ideologi abstracți sau fundamentaliști». Poate că, uneori, uităm că Logos-ul s-a întrupat nu pentru a fonda Biserica, ci pentru a fi sacrament de mântuire pentru omenire. Iată de ce Biserica, fondată pe apostoli, pare să se fi zămislit în inima lui Cristos sub forma unei intuiții de «milostivire». Nu este o întâmplare că această intuiție apare în inima Domnului Cristos în momentul în care își dă seama în ce situație se află mulțimile: «i s-a făcut milă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
pune stăpânire din nou pe ea spre folosul nostru. Frate Michael Davide, ce rol a avut familia ta și cum au primit părinții tăi această decizie? M-am născut când părinții mei aveau șaptesprezece ani și jumătate. Așadar m-au zămislit și m-au voit la șaisprezece ani și jumătate. Pe tatăl meu, prins în vâltoarea muncii - o muncă destul de grea - eu și frații mei îl vedeam foarte puțin, datorită muncii pe care o făcea, însă știa mereu să lase un
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
viață; descendența îl modelează într-un fel socialmente; omul poate moșteni, sau nu, stare, rang, avere; în statutul lui social se prelungește ceva din existența celui care l-a adus pe lume. Ideea de paternitate atinge și problemele esteticii. Artistul zămislește, dar nu în ordine naturală, e părintele operelor sale și se perpetuează prin ele. Reprezintă însă aceasta o împlinire omenească echivalentă? OV. S. CROHMĂLNICEANU, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, Editura Minerva, București, 1972, p. 549 Toate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sus, conducătorul revarsă din belșug laude asupra mulțimii iar aceasta din urmă, aflată în partea de jos a scenei, înalță în cor o salvă de laude și jurăminte, asigurîndu-l că el e unicul și de veacuri pămîntul n-a mai zămislit vreun om de grandoarea lui. Atît de o parte, cît și de cealaltă, fiecare îl aude pe celălalt, fără a îndrăzni însă să o spună întrucît nici unul, nici celălalt nu se află la locul potrivit: sus e acela care ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ce vor face din el o ființă de excepție cu condiția să existe o diferență de nivel social între cele două familii. În familia sa autentică el se naște, în cea de împrumut se naște din nou sau se face zămislit în imaginație. Nu afirmă oare indienii că indivizii aparținînd castelor superioare "s-au născut de două ori?" Noi susținem același lucru despre indivizii de excepție, numai că aceștia nu se nasc de două ori în același mediu. O dublă filiație
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru uzul oamenilor nu numai flacăra, ci și cuvîntul. Căci e, desigur, În denumirea abstractă care se naște În creier, fărîma de fosfor care să lumineze deodată licurici sau plantă. Trecute prin brutăria fierbinte a gurii, după ce aluatul s-a zămislit Între fibrele abia simțite ale nervilor auditivi, tactili sau vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite În portocale, În pîini sau În argilă. [...] Sau poate e toată făptura noastră o apă În care ființe și lucruri, ca niște pietre azvîrlite, fac
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cost. Ceea ce ne atrage atenția în versuri de tipul acesta este fantezismul, trăirea în iluzie, sentimentalismul înecat în râs, hiperbola comică și umorul absurd. Avem de-a face cu o oglindă care, practic, deformează imaginea lumii și sfârșește prin a zămisli ea însăși imagini, subminând în acest fel prestigiul și sensul reflectării: să fim tandri, bâigui poligonul cățelu lipindu-și irișii de șoldurile voluptoase ale autobazei filaret să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu, să fim tandri mai
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de asediu continuă împotriva umanității de structură inferioară (Notă orală a lui Ioanide: "Te pomenești că Tudorel mă clasează și pe mine în umanitatea inferioară, ca sclav arhitect. Numai el, cu pumnalul, are dreptul dea conduce. Iată pe cine am zămislit și crescut!") Mărturisesc că la început n-am înțeles rostul religiei în disciplina noastră și termenul spiritualitate, atât de familiar printre noi, nu-mi spunea mare lucru. În casa noastră n-am auzit niciodată o vorbă jignitoare la adresa religiei, totuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la locul potrivit, cu certitudinea că ea va rămăne acolo un timp suficient de lung. Imaginați-vă însă niște cărămizi înzestrate cu conștiință și voință, capabile să se deplaseze, să-și schimbe forma și dimensiunile, să se distrugă și să zămislească alte cărămizi, impuse de dorința de a urca la etajele superioare și de a înlătura celelalte cărămizi... Cu ce ar mai semăna o asemenea casă? “Astfel, interacțiunea dintre două elemente, în cazul acesta dintre individ și mediul în care se
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
5-6, p. 300. footnote>. Scriptura sfântă indică și starea de păcat a pruncilor, cu referire nu la păcatele personale, ci la cel originar și, în consecință, nevoia de a fi botezați. Psalmistul David scrie că „iată întru fărădelegi m-am zămislit și întru păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50, 5). Celor care consideră acest păcat moștenit descris de psalmist fiind mai puțin grav, evaluarea făcută de Dumnezeu inimii omului, chiar de la naștere, ar trebui să le schimbe părerea: „cugetul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
în numele cărora pare a i se ierta orice: „o femeie se cuvine să fie în primul rând cinstită și să-și păzească cinstea ca pe ochii ei din cap, ferindu-și-o cu strășnicie de orice întinare [...] Domnul ne-a zămislit slabe de înger, socot că-i vrednică de rug numai acea femeie care se vinde pentru bani; pe câtă vreme aceea care se dă din dragoste - ale cărei puteri știm toți cât sunt de mari - e vrednică după părerea mea de îngăduință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
finalitatea poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nedemni de a-i asculta cuvântul. Tocmai lui, care este principiul șaitiosț nașterii și al hranei lor, al traiului și al gândirii lor6. Tot așa, nu este de conceput ca Providența 7, cea care, ca o mamă bună și devotată, zămislește și păstrează toate spre folosul nostru, să se arate Înciudată numai atunci când este vorba despre mantică și să ne-o ia Înapoi după ce ea ne-a dat-o de la bun Început. De parcă nu se mai găseau tot atâția ticăloși, și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu are durată atât de scurtă. Cei care citesc pe hebontes drept «viguroși» Înțeleg ca și Heraclit că vârsta aceasta are o durată de aproximativ treizeci de ani, la capătul căreia un părinte Își vede propriul fiu În stare să zămislească un copil; cât despre cei care interpretează cuvântul prin «Îmbătrânind», În loc de «În vigoare», atribuie «vârstei omenești» o durată de opt ani. Adevărul este că ei consideră jumătatea vieții la cincizeci și patru de ani, sumă formată din adunarea unității cu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lumi» cele cinci aspecte diferite ale lumii. În pasajul În care Îi combate pe cei care Își Închipuie «lumile» În număr infinit, el afirma Încă de pe atunci că este convins de existența unei singure lumi, singura pe care divinitatea a zămislit-o, singura de care se arată mulțumită și care, deși purcede din totalitatea materiei, (B) apare cu totul Încheiată și Îndestulătoare. De asemenea, este de mirare că, după ce el personal a proclamat adevărul, a devenit cauza pentru care atâția alții
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
chiar și mai mult gândul de la zei și ne sugerează acceptarea unei concepții cauzale, (B) comparabile cu aceea pe care Euripide i-o Împrumută Ciclopului: «Silit, pământul, de voie, de nevoie, Ale noastre turme le Îngrașă cu iarba ce-o zămislește» (Ciclopul, 352-335). Cu o singură deosebire. Ciclopul declară că el nu sacrifică zeilor, ci lui Însuși și celei mai mari divinități care există: burta lui. Noi Însă, noi oferim sacrificii și Înălțăm rugăciuni cu scopul de a obține oracole. Atunci
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
în numele cărora pare a i se ierta orice: „o femeie se cuvine să fie în primul rând cinstită și să-și păzească cinstea ca pe ochii ei din cap, ferindu-și-o cu strășnicie de orice întinare [...] Domnul ne-a zămislit slabe de înger, socot că-i vrednică de rug numai acea femeie care se vinde pentru bani; pe câtă vreme aceea care se dă din dragoste - ale cărei puteri știm toți cât sunt de mari - e vrednică după părerea mea de îngăduință
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
finalitatea poemului nu este foarte clară, imaginea feminității, care ne interesează, reușește să se evidențieze. Vulturița, simbolic, este o donna angelicata, cu trăsături aristocratice și comportament pe măsură, este imaginea femeii idealizate („O vulturiță, cea mai minunată/ Din câte-a zămislit închipuirea,/ Cea mai blajină și mai dezmierdată,/ De haruri plină.” 673), ridicată pe un piedestal al admirației și devoțiunii totale, dar care rămâne doar un model, un personaj plat, din păcate, nereușind să se individualizeze, să spargă un tipar și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
identitățile create, ale autorului și cititorului, pot ajunge la un acord deplin"309. Odată ce stabilește și menține legătura cu cititorul, naratorul din Arhipelagul GULAG își construiește discursul abstract 310, prin care în mod frecvent enunță reflecții, de tipul: "Nevinovăția generală zămislește pasivitatea generală". Nu lipsește meditația pe teme morale și tocmai suflul moral pune în mișcare întreg materialul greu al evenimentelor. De multe ori, naratorul din această lucrare emite judecăți original formulate, cum este cea despre nelegiuire din fragmentul următor: Pesemne
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înflorită Mâinilor mele, care te-au deschis. Ești ca vioara, singură, ce cântă Iubirea toată pe un fir de păr, Și paginile tale, adevăr, S-au tipărit cu litera cea sfântă. Un om de sânge ia din pisc noroi Și zămislește marea lui fantomă De reverie, umbră și aromă, Și o pogoară vie printre noi. Dar jertfa lui zadarnică se pare, Pe cât e ghiersul cărții de frumos. Carte iubită, fără de folos, Tu nu răspunzi la nici o întrebare. Elogiu O carte citită
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
cu gura, până când așa deodată Iov, începe să se plângă cu furie de soarta sa cea crudă. El blestemă ziua în care a venit pe lume: „Piară ziua în care m-am născut și noaptea care a zis: s-a zămislit un prunc!"(III, 3). El își chemă moartea în gura mare. Aceste jelanii sunt expuse în cele 26 de versete ale cap. al III-lea, probabil ca să-i dea timp suficient lui Satan să sară de bucurie într-un picior
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]