KorAP: Find »[drukola/base=zări & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...424 >

10,579 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

fapt, mai cutezător decât un somnambul? Printre emoțiile pe care mi le-a stârnit, casa din scânduri albe în care crescuse Dovlecel era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a dat voie să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ignorantă și catastrofală ce ești - decât să crăp eu, mai bine crapă tu! Bine-nțeles că atât mi-ar lipsi: parcă-l și văd pe taică-meu - coboară după cină până la colțul străzii, cumpără un Newark News și, în sfârșit, zărește cuvântul SCANDAL tipărit cu majuscule deasupra fotografiei scumpului de fiu-său! Sau deschide televizorul să prindă știrile de la șapte seara și numai ce-l vede pe corespondentul CBS la Atena luându-i un interviu Maimuței pe patul ei de spital

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
tăi? Să fie chiar atât de diferit de experiența din timpul somnului? Dar, în stare de veghe, cine-a mai auzit una ca asta? Scrisul de pe ziduri e evreiesc - graffiti evreiesc! Steagul e evreiesc. Fețele sunt aceleași pe care le zărești pe Chancellor Avenue! Chipurile vecinilor, unchilor, profesorilor, părinților prietenilor mei din copilărie. Chipuri asemănătoare cu al meu! Doar că evoluează pe un fundal de ziduri albe, soare orbitor și vegetație tropicală țepoasă. Și nu-i nici Miami Beach! Nu, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
evrei ce mâncau înghețată, evrei ce beau suc acidulat, evrei puși pe taifas, pe râs, care se plimbau braț la braț. Acum însă, când o pornesc spre hotel, mă trezesc singur-singurel. În capătul promenadei, dincolo de care se află hotelul meu, zăresc cinci tineri, fumează și stau la șuetă. Tineri evrei, bineînțeles. Pe măsură ce mă apropii de ei, îmi devine tot mai clar faptul că puștii mă așteptau anume. Unul dintre ei face un pas înainte și mă întreabă în engleză: — Cât e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Ajunși în cameră, o dăm pe mozoleală, pipăială, începem să ne dezbrăcăm și, prompt, îmi dispare erecția. — Vezi, îmi spune locotenenta, confirmându-și parcă bănuielile, nu mă placi. Deloc. — O, ba da, răspund eu, mi-ai plăcut de cum te-am zărit în apa mării. Îmi placi, îmi place pielea ta lucioasă, netedă, parcă ești o focă mititică - însă, cuprins de rușine și frustrare, nefericit din pricină că mi se blegise, izbucnesc - dar, vezi tu, s-ar putea să am o boală. N-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

responsabilitatea ori de câte ori și În orice formă apărea aceasta, Încât nu protestă În nici un fel. Deschise ușa și ar fi luat-o la goană pe pasajul lunecos și Întunecat dintre linii, În căutarea a ceea ce dorea bărbatul, dacă n-ar fi zărit cadranul unui ceas. — Nu mai e timp, spuse ea. Mai avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului de o față și o siluetă care o făcură să-și țină respirația cu nostalgie: o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
deasupra vagonului, crescând În dimensiune, și el căută un ac de gămălie ca să le Înțepe unul câte unul. Îl readuse la starea de completă trezie zgomotul unor pași trecând și Întorcându-se de-a lungul coridorului. Sărmanul om, se gândi, zărind un balonzaid maroniu dispărând prin fața geamului și două mâini Încleștate. Dar nu-i era milă de domnul Eckman, pe care-l urmâri iar În imaginație de la birou În apartamentul lui foarte modern, În toaleta strălucitoare, În baia cu argint aurit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Îi dădea un aer ciudat, ca o coroană pusă strâmb. Norocul o favoriză. Un bărbat ieși dintr-un compartiment și Își făcu drum spre toaletă, iar ea, În timp ce se lipi cu spinarea de-o fereastră ca să-i facă loc, Îl zări pe omul În balonzaid moțăind Într-un colț, deocamdată singur. El ridică privirile și-o văzu pe domnișoara Warren În ușă, clătinându-se puțin Înainte și Înapoi. — Pot să intru? Întrebă ea. Am urcat În tren la Köln și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
viață ciudată. — Totdeauna mi-a venit să plâng la Sonny Boy, spuse ea. Era conștientă de spațiul care Îi despărțea Înțelegerea de exprimare. Putea simți multe, dar spunea puține și ceea ce spunea era mult prea des ce nu trebuia. Acum zări viața aceea ciudată murind. — Uite, spuse el brusc. Râul a dispărut. Ne-am depărtat de Rin. Nu mai e mult până la micul dejun. Tânăra se simți puțin Îndurerată de un vag sentiment de incorectitudine, dar nu era obișnuită să protesteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi. Știa exact unde se afla seiful zidit În perete. O masă, un film și câteva pahare fuseseră suficiente pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi zărit din una din clădirile de vizavi. Știa exact unde se afla seiful zidit În perete. O masă, un film și câteva pahare fuseseră suficiente pentru a scoate informația de la Anna. Dar se temuse s-o Întrebe despre cifru - și-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aici maiorul Petkovici. Vocea cea insolentă scăzu puțin În volum. Ninici prindea doar fragmente de cuvinte. — În nici un caz... Belgrad... cercetați trenul. — Să-l duc la cazarmă? Vocea se ridică puțin pentru a-și Întări spusele: — Nu. Cu cât Îl zăresc mai puțini, cu atât mai bine... Pe loc. — Dar să știți, protestă maiorul Petkovici, că nu avem condiții aici. Ce putem face cu el? — ...doar câteva ore. — De către Curtea Marțială? Asta e Împotriva regulamentului. Vocea Începu să râdă ușor: — Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
alta, câteva lumini dar nu era Încă destul de dimineață să poți vedea casele. Un pod peste Dunăre, mărginit de lumini, străluci precum catarama unei jartiere. Și-uite așa e calea mea, fără nici o zi mai grea. Undeva În josul râului se zări fugar o casă albă. Ai fi putut s-o iei drept un trunchi de copac Într-o livadă dacă n-ar fi fost cele două lumini ale Încăperilor de la parter și, În timp ce fata privea, ele se stinseră. Au stat și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
fel de zîmbet era - vag și sentimental. Părea cu totul nepotrivit. — Scuzați-mă că mă adresez dumneavoastră, spuse ea umilă și puțin speriată de respectul lui țeapăn. El se Înclină și Își puse mâinile Înmănușate În gri la spate. Tânăra zări o gaură la degetul mare al mănușii. — Mă Întrebam... ne Întrebam... dacă n-ați vrea să luați cina cu noi diseară. Zâmbetul omului se șterse de pe chipul său și-l văzu adunând o cantitate amenințătoare de cuvinte, așa că Îi explică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că s-a tras asupra lui când a reușit să fugă. — Și n-ați văzut nici o fată? — Nu. Nici o fată. Îl privi pe Myatt În ochi cu toată onestitatea. Ar fi fost nevoie de o cercetare mai Îndelungată pentru a zări În spatele privirii lui neutre scânteia aceea de răutate, mica lucire de viclenie. Deși pereții de lemn vibrau din cauza vântului, era cald Între saci, În Întuneric, În magazia fără ferestre. Doctorul Czinner se răsuci Într-o parte ca să se elibereze de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spate și se auzi o voce strigând peste zgomotul motorului. — Trec prin ei? Întrebă omul calm, cu piciorul pregătit să apese pe accelerație. Nu, nu! exclamă Myatt. Nu vedea de ce ar fi intrat În Încurcături de dragul unui străin. Îi putea zări pe oamenii ce țineau lanterne În mâini. Purtau uniforme cenușii și erau Înarmați cu revolvere. Mașina opri Între ei, sărind peste prima linie și apoi rămânând nemișcată, ca o barcă eșuată. Unul din soldați spuse ceva și șoferul traduse În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Urma să petreacă ore Întregi la birou, Încercând să dea de capăt tuturor afacerilor pe care domnul Eckman le Încâlcise cu atâta ingeniozitate. Mai avea de făcut și vizite. La trei și jumătate, cum trecea cu mașina pe lângă hipodrom, Îl zări pe domnul Savory făcând fotografii În mijlocul unui grup de copii. Acționă rapid. De trei ori Îl claxonă din taximetru, strângând para de cauciuc, și de fiecare dată copiii izbucniră În râs. Era șase și jumătate când Myatt se Întoarse la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

să recunoști că ți-ai pierdut soțul cam la trei secunde după nuntă.) — Pare să semene foarte mult cu luna mea de miere de după divorț. Chiar nu contează dacă ai sau nu un soț cu tine. Lauren chicoti și Îmi zări privirea. Când Îmi văzu fața, se opri brusc. —Vai! Scuză-mă! Pari atât de supărată. Sunt bine, am asigurat-o eu. Sperând că nu o să bage de seamă, mi-am șters cu dosul palmei o lacrimă fugară de pe nas. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
atât de enormă. Și să nu-mi spuneți că sunt slabă, că știu că arăt ca un muzeu. Dar cel puțin soțul meu arată ca Mark Darcy - ei, ca Mark Darcy cu păr roșu. Ha, ha, ha! —Iubito, tocmai am zărit o veche cunoștință, spuse Hunter. Mă duc până acolo să o salut, bine? Sigur, iubitule, am răspuns, iar Hunter se Îndreptă către un grup din celălalt colț al camerei. Milton bătu cu palma sofaua, iar Marci și cu mine ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
vrut să fiu indiscretă... —Ei, ce s-a ales de soțul ăla fabulos al tău? o Întrerupse el, uitându-se la mine și schimbând subiectul. Este... M-am uitat În jur. Nu-l vedeam pe Hunter nicăieri. Apoi l-am zărit stând lângă pian. Era cu spatele la mine și sporovăia cu două fete costumate ca gemene Harajuku 1. Una dintre ele era foarte comună, iar cealaltă era incredibil de frumoasă, cu niște pomeți atât de extraordinari, Încât era greu să nu rămâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dacă sunteți căsătoriți, asta o să o oprească pe Sophie. Ea se Încurcă numai cu soți. N-o mai speria pe Sylvie! interveni Milton, tot Împiedicându-se În urma noastră pe tocurile lui Înalte. Ne vedem mai Încolo, că tocmai l-am zărit pe adevăratul David Bowie. Spunând asta, Milton o luă Înspre grădină, cu un mers destul de nesigur. În vremea asta, când noi am ajuns la Hunter, Marci a Îmbrățișat-o și a sărutat-o prietenește pe Sophie, În ciuda a ceea ce spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Cui Îi mai păsa de corpuri de iluminat din cristal venețian, când nu era nici un soț care să fie luminat de ele? —Te-ai văzut cu Hunter? am Întrebat. —Ăăă... făcu Milton. —Poftim? Asta ce Înseamnă? — Nici măcar nu l-am zărit. Candelabrul este minunat. — Dacă-l vezi, ai putea, poate... faza e că... Total pe neașteptate, am izbucnit În lacrimi. —Sylvie, ce s-a Întâmplat? Întrebă Milton, Îngrijorat. —Trebuie să vorbesc cu el. Dar nu dau de el, și deodată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
al doilea club de noapte În care Salome fusese vreodată. A Început să se dea În vânt după bărbați și după votcă și a strâns la papuci În Bungallow 8 de parcă erau obiecte de artă. Într-o noapte, a fost zărită În timp ce Își făcea de cap cu Shai Fledman, un americano-israelian care se ocupa de proprietăți imobiliare. Din nefericire, Faisal a citit despre soția lui a doua zi dimineața În Page Six Online articolul intitulat „Jurnalul prințesei saudite și al arătosului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
trebuie să naști? o Întrebă, printre păhărele de votcă. —Peste vreo lună. Tocmai ne-am Întors din ultima noastră călătorie În Europa. Doctorul Sasson ar pune să fiu arestată dacă ar ști că am mers cu avionul. Sylvie, l-am zărit pe soțul tău la Londra. Acum două săptămâni. Este Încă Înnebunitor de atrăgător. — La Paris, am corectat-o eu. Este la Paris. —Ei bine, noi l-am văzut la Londra. Ooops. Despre ce vorbea Pheobe acolo? Hunter era la Londra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În vârstă, avea carisma bărbatului puternic. Părea să cunoască pe toată lumea, iar toată lumea dorea să-l cunoască. Phoebe dădea roată În jurul taburetului lui de parcă era o leoaică Înfometată atunci când eu și Lauren am mers spre ei, dar, de Îndată ce Sanford o zări pe Lauren, atenția lui se Îndreptă către ea. Era ca și cum pusese un reflector spre ea ca să o localizeze. Nu avea ochi pentru nimeni altcineva. Ah, cea mai frumoasă fată din New York, spuse el, ridicându-și mâinile spre Lauren, care i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]