5,010 matches
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂND MĂ ASCUND Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ....îți rostesc doar numele din prenume frugal amestec memorii molcoma ta vorbă se zbate între ramuri îndoite ca o simfonie nici la izvor de sărut cu împrumut nu trec peregrinări sunt vrajbele din jur eu mă fur la kilogram cu o pace interioară -Mai ții minte dimineața și jocul castanelor coapte pe jar de
CÂND MĂ ASCUND de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373769_a_375098]
-
stelelor, lumini apar, dispar înghițite de trecere. Sunt vindecată de umbre, m-am oblojit cu razele în care îmi hrănesc trezirea. Așa că aștept să văd ce mai e de văzut, să aud ce mai e de auzit. Simt încă inima zbătându-se ușor între teamă și dezlănțuirea cocorilor în zbor spre cer. Și totuși, m-am vindecat de pustiu. Sunt vie și vin în întâmpinarea cântului cu brațele deschise. Știu că în zborul păsării dansează uneori curcubeul, că pe prăbușirea malului
ZÂMBETUL ZILEI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373781_a_375110]
-
când o zi sosește deschizându-i blând inimii fereastra și îi zâmbește. Poate fi oricând. O să mă găsească îngerul trimis să mă ducă-n slavă, având în priviri liniște firească, caldă,suavă. Poate fi oricând. Știu și de aceea mă zbat să nu am viața cenușie dorind ca în ea până și scânteia fulger să fie. Anatol Covali Referință Bibliografică: Nu mai pot să plâng Poate fi oricând / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1776, Anul V, 11 noiembrie
NU MAI POT SĂ PLÂNG POATE FI ORICÂND de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384705_a_386034]
-
singurătatea. Mă strâng în brațe umbre din cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Amintiri nevolnice de Nelu Preda Te-aș alunga din debaraua mea Și din apartament, fără de milă, Căci ai o minte slabă, infantilă, Țesută ca un
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
Am în mica mea bucătărie un grătar. Într-un sfert de oră sunt gata. Mai bea un pahar de bere, îi spuse Petrică întinzându-i un pahar în care îi turnase coniac din belșug. Aproape adormită și amețită, Florica se zbătu să scape de viol. Era conștientă că ceva ce ea nu-și dorea, se întâmplă. Petrică nu-și făcea mustrări. Pariul pus cu Constantin, îl câștiga. Îi va spune Acum, Constantine, poți să ți-o ții pe Florica. Acum nu
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > MELANCOLIE Autor: Cristiana Iliuță Publicat în: Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017 Toate Articolele Autorului Gândul mi-e plecat departe, Vantu-l duce pe coline Și-n cascadă de suspine, Curge,plânge și se zbate. Irișii mi-alinta gândul Și mi-l scutură pe drum, Ușor mi-l mângâie vântul, Prin pădurea de salcâm. De-o să-mi plece primăvară, Trist în cale o să-mi fie, O să mi se-astearna seară Cu dor și melancolie. Vreau
MELANCOLIE de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/384826_a_386155]
-
dinți stâlciți adormiți/ trei pisoi la ușă prinși nenăscuți încă nelinși/ soarbe-n oale/ numai scrum numai boli/ e de fum îți dă târcoale/ e de foc îți dă noroc/ de te scoli vârcolac înecat într-un lac/ și te zbați și vorbești printre trestii dintre pești/ os beteag rebegit uite-o barcă/ trece parcă/ uite-n barcă un iubit/ sări și prinde-l/ ți-e menit”. Sonoritățile vag barbiene se prelungesc și în Indrușaim: „Indrușaim, mă-ndemni să deschid/ prin
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
un șorici și estimp firele răzlețe ale părului ei adunat într-o coadă și strâns ca un colac împletit gros la ceafă, să-i gâdile obrazul. Și pofta de-a morfoli urechile Luciiei, simțind-o în acel timp cum se zbate și el ținând-o cu îngâmfare, crescu atât de mult în Ștefan, încât începu să geamă și să gâfâie și se îndreptă spre scara proptită de casă, urcă în pod și pe tocător tăie cu briceagul câteva frunze de tutun
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
inedite în străinătate. Dar poate că are ea oameni pe sus. Numai în românește se simte rarefierea... 13 februarie 1994 Un spasm cerebral! Durează 30 minute. Mi-au amorțit buzele, partea dreaptă a feței, fixitatea obrazului; limba pare că se zbate, trei degete de la mîna dreaptă sunt amorțite. Am văzut cu groază cum se instalează pareza (fiind chiar în fața oglinzii la baie, mă spălam pe dinți). Momente de panică și groază; mă întind în pat după ce iau o aspirină și un
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
legumă... Mă gândesc la tata, salvat chiar după ce se instalase timp de câteva sătpămâni, paralizia... Din fericire mi-am făcut testamentul și jurnalul - Zidul Martor, merge în producție. 25 martie 1994 De mai mult de o lună de zile mă zbat să... fiu - să nu cad, să nu cedez. Drumuri între spital și policlinică, lucru mult; și demersurile pentru plecarea în Franța. Este esențial să plec acum, să nu cedez nici bolii nici veșnicelor probleme. ...Știu atât - că am îndatoriri și
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
ipostaza asta, dar prietenii lui, cu siguranță, nu se simțeau prea bine. Virginitatea amicului lor nu le dădea pace, nu-i lăsa să doarmă bine noaptea, făcea ca berea să aibă gust sălciu, iar mâncarea să nu-i sature. Se zbătea inima-n ei ca peștele pe uscat, de grija situației sexuale a lu’ ăla micu’. Așa că, într-o seară, după ce toată ziua consumaseră cu entuziasm, au decis că pur și simplu așa nu se mai poate trăi, problema necesitând rezolvare
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
fac pe mine și-o să fiu spălată cu dușul de aceeași infirmieră nervoasă. O să stau ore în șir, în câte-un fotoliu, uitându-mă în gol și legănându-mi corpul descărnat. O să-mi pun perna-n cap și o să mă zbat, strigând “Lasă-mă!”, când o să mă viziteze Dan și-o să încerce să mă mângâie. O să îi vorbesc, apoi, alintându-mă ca o fetiță, despre o pisicuță care ar fi trebuit desenată altfel, pentru că vine toamna și mi-e foame, iar
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
de-alea de leșină pe la conferințele de presă ale lui Vadim. Precizare: De fapt și de drept, nu mi-ar plăcea deloc să fiu bogată. Mi s-a întâmplat o dată, la Monopoly, și m-am lecuit. În vreme ce toți ceilalți se zbăteau în ghearele falimentului și trăiau intens, eu stăteam ca proasta, pe un purcoi de bani și pe un munte de proprietăți, așteptând să se termine jocul. A fost superplictisitor.
Ce-aş face dac-aş avea mulţi bani by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19561_a_20886]
-
vreaGlasul împăcării, iertarea să-mi dea!..... XXII. VREI SĂ FII FLUTURE?..., de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017. Neînțeles e gândul ce n-a vrut Să creadă-n fluturi și-ntr-un nou inceput, Se zbate, se vrea liber de trecut... Să-și ia "adio" de tot ce l-a durut! Gând nou păsește, vrând in inimă Să nu-și strivească visele cu teamă, Fereastră unui zâmbet să deschidă, Umbra și coșmarul să le-nchidă. -Spune-mi
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
atunci să fii!... Cine te oprește să zbori și să-nvii? Din crisalida minții evadează Chiar și pentr-o clipă, ea contează!... Citește mai mult Neînțeles e gândul ce n-a vrutSă creadă-n fluturi și-ntr-un nou inceput,Se zbate, se vrea liber de trecut...Să-și ia "adio" de tot ce l-a durut!Gând nou păsește, vrând in inimăSă nu-și strivească visele cu teamă,Fereastră unui zâmbet să deschidă,Umbra și coșmarul să le-nchidă.-Spune-mi, gândule
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Tot la el aflu destin. Când îl aflu în icoană Mă cuprinde un fior. Și aș vrea să fug departe Dar mă simt cam bolnăvior. De tot ce mi se întâmplă Că-i iubire sau e dor. Dară mi se zbate-n tâmplă Planuri pentru viitor. Cu credința mea curată Eu îl stig și îl invoc. Fiindcă toată neputința Este-al vieții nenoroc. Pe sub cetine de brad Ce mirosul și-l împarte Tot așa și dorul meu Doar de Domnul are
DOR DE DUMNEZEU de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385248_a_386577]
-
munții nu mai au pădure.Să mai fim uniți o dată, într-un glas să spunem:pas!Și să le tăiem elanul, ducând degetul la nas!... XII. SUPERSTIȚII, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Se zbate pleoapa de la ochiul drept, Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul, Prea tare-mi bate inima în piept, În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul. Mi se ridică sângele-n obraz Anticipând intuitiv schimbarea, Din galben-arămiu ca un topaz Cameleonică
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
în șoaptă Punctul fixat de o privire goală, Pocnește undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa de la ochiul stâng. Citește mai mult Se zbate pleoapa de la ochiul drept,Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul,Prea tare-mi bate inima în piept,În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul.Mi se ridică sângele-n obrazAnticipând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
undeva-n urechea dreaptă Când ciocănelul bate-n nicovală. Nu știu, cum va fi clipa următoare Am să zâmbesc ori poate am să plâng, Este un semn,este o întâmplare... Se zbate pleoapa de la ochiul stâng. Citește mai mult Se zbate pleoapa de la ochiul drept,Se zbuciumă din nou sub tâmplă pulsul,Prea tare-mi bate inima în piept,În gât, se-nnoadă lacrima și plânsul.Mi se ridică sângele-n obrazAnticipând intuitiv schimbarea,Din galben-arămiu ca un topazCameleonică-i acum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
déjà-vu a preschimbat în șoaptăPunctul fixat de o privire goală,Pocnește undeva-n urechea dreaptăCând ciocănelul bate-n nicovală.Nu știu, cum va fi clipa următoareAm să zâmbesc ori poate am să plâng,Este un semn,este o întâmplare...Se zbate pleoapa de la ochiul stâng.... XIII. DE CE PLÂNGI, TOAMNĂ?, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016. Foșnește iar sub tălpi, frunza uscată Ca un oftat prelung, răscolitor, Acceptă soarta care i-a fost dată: Toamna, cad
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
pădurilor în extaz. Femelele tuturor speciilor de animale își nasc puii și îi hrănesc cu un soi de dragoste instinctuală. „Dumnezeu n-a creat toate aceste lucruri ca să le lase să trândăvească...Astrele și planetele nu sunt tândave; marea se zbate de la un țărm la altul...; pământul de asemenea nu lenevește...Ceea ce se consumă firesc în el, pământul îl reîmprospătează și îl face din nou...Toate se muncesc ca să nască ceva...” (A.Daubree). Numai mamele speciei om își ucid copiii, în
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]
-
verbului a schimba, astfel încât orice dorință să se aprindă ca o torță cu flacără nestinsă în orice gândire. De exemplu: aș schimba fața României. Și nu ia acest condițional forma unui fulger care să taie bezna unde neliniștea telurică se zbate de ani între lașitate și neîmplinire? Totul e să știi cum să gândești la condițional!... Interferența „A-și schimba expresia” - „Radiație electromagnetică (emisă de un corp incandescent sau luminescent) care impresionează ochiul”: din lipsă de iluzii, Lumina cade în infinitatea
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
Copilă, destrămarea-i doar poveste... visul se-nalță-ntreg, zăpadă fină-n creste... și munții îl alintă,-l cresc pe frunți, tu doar, încearcă veșnic, să-l ajungi... Părinte, în tâmpla stângă-mi arde, inima câmpului și geana mi se zbate, de câte ori aștern pe-o pernă, capul... mintea-mi adoarme dar sufletul, săracul, nici eu nu știu pe unde întâlnește, herghelii... în tropot surd l-aud, prin vijelii... când roua-n palmă, blândă mi se-așază, Lui doar, îi spun că
PĂRINTE (*) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361262_a_362591]
-
piatra degeaba, se amuză câțiva împielițați. - Las-o pe mâna noastră c-o aranjăm pe placul tău, le țin isonul alții. Deranjată, fără nici un avertisment, moartea trage cu coasa prin ei. Dracilor le sar capetele, copitele și coarnele. Urlă, se zbat, dar pe rând brațele, picioarele și capetele revin la locul lor. De data aceasta se retrag sfioși din fața cele-i fără zâmbet care nu admite glume sau compromisuri. Vameșul de la granița celor două tărâmuri, al vieții și al morții, se
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
nu fac pact cu nimeni! - îi replică Moartea. „Hârșc! Hârșc!” îi retează mâinile și picioarele. Baba țipă de durere. Palmele și labele picioarelor se zvârcolesc prin nisip. Deodată, „hârșc” și capul îi cade în colbul bătăturii, iar trupul se rostogolește zbătându-se neputincios. Ochii îi sar din orbite și degetele de la palme parcă-i caută pe jos. Câteva zvâcnituri și rămășițele trupești împrăștiate prin ogradă rămân țepene. Moartea scoate cu calm o cârpă neagră de sub pelerină și șterge tăișul coasei de
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]