1,365 matches
-
mișcă, sau încearcă să se miște, ceva se contorsionează, ceva în interiorul căruia, corp și picioare, trebuie încă să se coaguleze și să se separe. Aceste ființe zvârcolindu-se au ca scop numai venirea lor pe lume. Aș numi această fascinantă zbatere întunecată, apariția formei"347. Există o oarecare similitudine pe care o evocă chipurile feminine ale himerelor paciuriene abstrase într-o reverie amniotică cu chipurile aproape extatice ale sfincșilor feminini ai lui Fernand Khnopff. La fel ca sfincșii lui Khnopff, himerele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a avut autorul acestui studiu cu vârstnicii nativi ai Vasluiului a reieșit inapetența tinerilor de atunci pentru mișcarea comunistă și tocmai de aceea a fost creată Mișcarea Tineretul Progresist, pentru a-i păcăli, pur și simplu, pe naivi. De ce atâtea zbateri bolșevice vizavi de înregimentarea tuturor muncitorilor într-o organizație politică? Răspunsul este dat de istoria recentă: încă din anul 1944 „dictatura proletariatului” fusese declarată doctrină oficială a partidului comunist român. Iată ce grozăvii mai inserase tov. Russu în adresa sa
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
la un fel de Simina, care vine și trece și nu lasă-n urma ei decât părere de bine că a fost. Afectiv însă intenția e trădată de realitate. Cu greutate, tânărul recunoaște mai întâi sieși, apoi în fața fetei că zbaterea sa era zadarnică o Simina, o pădureancă era pe lumea aceasta, și de aceasta el nu putea scăpa. Obsesia pentru acea Simina îl face pe Iorgovan să se simtă prins în mrejele îndrăgostirii. Purtat de sentiment, tânărul o caută, o
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și în asigurarea bazei materiale necesare valorificării rezultatelor din câmpurile experimentale. L-am întrebat odată cum de a reușit să ridice într-un timp destul de scurt atâtea edificii. A oftat și mi-a răspuns: „nimeni nu-și poate închipui câte zbateri, câtă insistență s-a depus de către mine și colegi, mai ales cel care a conlucrat cu proiectanții și anume domnul Deliu Mihai. Am întâmpinat multe greutăți. Am făcut multe, multe deplasări, rugăminți și chiar subtile plecăciuni pentru cei care dădeau
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
spun filosofii... „salcie plângătoare”, „înger căzut”, „crâmpei de dumnezeire arestată în închisoarea trupului...” (Crocodilii) Ileana Mălănciou Spasmele durerii „umblam prin cerul gol la fel ca pe pământ / nu mai știam de nimeni uitasem cine sunt...” (Ileana Mălăncioiu) învolburate-s, Doamne, zbaterile neputinței mele! Privesc tăcut cum cea mai dragă ființă-a mea se zvârcolește-n unduiri lugubre, gata-a se scufunda în vârtejurile smolitului Styx, iar sora mea nu poate, Doamne-a mă ajuta! Doar lamentații de sorginte-elegiacă. și-i dau
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
reîntâlni, „pentru o clipă ca-ntr-un ținut de vis” și pentru a „citi însemnul” nobilei afecțiuni (ci iarăși țin în palmă sufletul tău). Conștientizând vechile credințe ale lumii conform cărora „lumea e suferință”, menirea noastră nu rămâne alta decât zbaterea întru ieșire din „lațurile” ei, zbarerea întru purificare. și astfel, vom ajunge să murmurăm precum Giuseppe rngaretii: „Nu mă părăsi, rămâi suferință!” Cella Delavrancea Ochii pianistei 125 de ani de la nașterea artistului și scriitorului CELLA DELAVRANCEA 0ă urmăresc vrăjită peste
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
frazări parcă izvorând din penelul lui Matisse, Gauguin sau Dali: „înăuntrul foamei racul scoate / foarfecele mari pe jumătate / și-n tăcerea gravă fără ură / c-o mișcare de ceasornic taie / ochiului........ albeața vâlvătaie...” (în sânul ei se coace trandafirul); sfâșietoare zbateri lăuntrice: „Dar vameșul îi taie calea dreaptă / el.................. viermele cu trupul de aloe / strângând supt piele cârjile lui noe / prin straturile nopții și m-așteaptă / la capete de pod prin vene strâmte...” (rnde cu oasele poți deschide Paradisul); chiasmul: „cu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
verslibriștii francezi care au creat interesante tehnici compoziționale, precum monovocalismul, chronopoemul, monofonismul etc.: „eu domnul trestie de zahăr bocnă pentru copii din flori de styl la ocnă scabia cu vrabia coropijnița cu râjnița...” (în jilțul nevăzut) De asemenea, recunoaștem o zbatere în nesfârșire a ființei în Făutare și întru aventurare în inima cuvântului. și ca o replică la: „Ah, râsu’plânsu / în ochiul lucrurilor reci / și-n dintele mușFător ca și sceptrul / nevinovaților regi...” (imaginar nichitian), vizualizăm o cadență spiralată, precum
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
șapte peceți...” (Mihail Gălățanu) Trilogia Burta înstelată, Poeme amnioticeși Douăsprezece cântece înaintea nașterii confirmă o mare iubire, un crez. O recunoaștere a maestrului întru cuvânt: Nichita Stănescu, cel care l-a determinat pe Mihail GĂOățanu să conștientizeze că „trezia” înseamnă zbatere cu tine însuți, că „trezia” înseamnă provocare întru (re)cunoaștere și întru anticipare a ceea ar trebui să fie menirea unui artist. Iar acest proces al zămislirii nu putea trece decât prin „necuvânt”, prin „necreat” și, ca „Iărâmă”, firește, înspre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fațetele scânteinde ale unui diamant de mult pierdut. Din cei trei frați am rămas numai eu, dar pe ei îi păstrez vii în suflet, și nu numai pentru că de la ei am luat primele lecții în ale pescuitului. Pe baltă, în zbaterea nopții ce se lasă fugărită de zorii aurii, când începeam pescuitul, sau în amurg, la strânsul sculelor, ni se părea că rămânem nedespărțiți pentru totdeauna, dar timpul nu ne iartă, și fiecare, la rândul lui, pleacă undeva pentru a nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un timp cât o veșnicie, ascultându-și respirațiile. Nedumerită, ea ridică o mână și-i pipăi ochii; simți lacrimile și o retrase speriată. Înțelegea, dar în același timp refuza să înțeleagă. Mai încercă o dată cu mâna, îi mângâie fruntea, sprâncenele, simți zbaterea genelor, lacrimile, apoi alunecă în lungul nasului spre gură. El i-o sărută, dar nu ca altădată, cu nesaț, ci cu un fel de pioșenie. Îi prinse și ea mâna și și-o apropie de gura ei. El își trase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Istanbul treburile mergeau încet. Și Constantin Duca, și doamna Anastasia, mama lui, și doamna Maria Duca, adică domnița Maria Brâncoveanu, plăteau în stânga și-n dreapta peșcheșuri ca să poată să ajungă la marele vizir. Așa mereu, un an și jumătate dură zbaterea tinerei suverane, până în august 1697, când, răpusă de ciumă, muri la Constantinopol, departe de țara și părinții ei și de tărâmul visului de a fi doamnă. Îi țineau Mariei panihidele la București, la mânăstirea Sfântul Gheorghe, deodată cu ale beizadelei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care se înțepase cu acul, se suprapuse pe verdele smalțului. Era același verde și aveau ochii niște raze aurii pornind din negrul pupilei pe care mai mult le ghicise, căci fata sfioasă nu căta spre el decât pe furiș, prin zbatere de gene. Doamna vorbea, Constantin mormăia aprobativ, intră și Radu în odaie. — De data asta nu umblăm cerniți decât nouă zile, ne iartă Stanca, hotărî doamna, vine Paștele și apoi nunta... Radule, să te gândești ce daruri îi faci miresei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nemărginirea mării și nu-și mai putu deslipi privirea. În genunchi, cu fața spre Mecca, ienicerii se rugau. Privea marea și i se păru de neimaginat faptul că de la o distanță atât de mare îi auzea freamătul valurilor. Le auzea zbaterea și izbiturile de țărm, fâlfâit de aripi de păsări care se înălțau ca niște săgeți în văzduh, ca de acolo de sus să poată vedea soarele nerăsărit încă, și peste toate, ca un ciocan izbind înfundat, loviturile inimii. Cu aceeași
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tine, pe marginea unui vis În fiecare seară mi te închipui lângă mine și în vis îmi apari metamorfozat în versuri iar eu sunt descompusă în pete de culoare; ne contopim într-un tablou liric și plin de scântei... În zbaterea dintre noapte și zi, visul se destramă. Ziua, toată, mă împresoară cu un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
limpede și fierbinte pe care memoria îl regăsi cu spontană înseninare. Glasul rămăsese același, într-adevăr, nu se putu sustrage nici în următoarele săptămâni forței sale gingașe, arzătoare. Prefera să asculte fără a privi chipul. Din când în când, întâlnea zbaterea mâinilor osoase, rapid zigzag, flăcări care tăiau, ca niște lame lungi, aerul. Nerăbdarea sau poate nemulțumirea generală răbufnise printr-o altă voce, groasă și drastică, venind dintre două planșete. „Domnule, dumneata n-ai de gând să vorbești ?“, îl somase Ortansa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de pasiuni efemere, de obsesia sexului... Mă gậndeam că, după moarte, toți oamenii devin îngeri în ceruri, și că Yon este acum iubit de unul dintre ei, dar chinurile lui, nopțile apăsate greu de durerea așteptării, mi se păreau inutile, zbateri tậrzii prin genunea marii treceri. De aceea, mi se părea foarte important ca noi, oamenii, să fim atật de apropiați unul de celălalt aici, pe pămậnt. Eram încă puri ca în îndepărtata copilărie... Mă uitam la el, el se uita
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ocoli. La eșec și la furie, numai neghiobii își insultă sfinții. Gândul neîmpărtășit e lipsit de ventilație. Psihiatru acest bulibașă al nebunilor. Zeul nebunilor își da, probabil, aere de psihiatru. Resemnarea nu intră în sfera înțelepciunii. Pentru ca sensul vieții rămâne zbaterea. Marea școală a vieții rămâne eșecul. Fără artă, viața se circumscrie erorii. Filosofia rafinează limbajul până la neantizare. Fug artiștii contemporani de claritate ca de o boală venerică. Există creiere care fumegă după lectura unei pagini. Pentru regizorii actuali nu este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și prea puține aflate străbăteau mintea atât de întortocheată a omului, însă cei doi prieteni hotărâră atunci, pe loc, - Nu vom intra în partid niciodată! Dar viața continuă indiferent de zbaterile societății, totul e efemer, însă viața are ceva special, se repetă, dar nu mai e aceeași, pe când politica are o repetabilitate dezarmantă. Indiferent ce sunt conducătorii, regi, dictatori sau iluminați în acest domeniu, vor să impună maselor ideile lor năstrușnice
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
groază că rămăsese o grămăjoară de haine fără stăpân. Inima-i bătea nebunește, și din cauza necazului care-l pândea după înec, dar mai ales de mila și reala compasiune pentru băiatul de vreo 20 de ani. Îi bănuia zbuciumul și zbaterile, când fusese luat de șuvoi, mai ales că lui îi era groază de apă. Încolonă imediat compania și-o porni spre bivuac. Zvonul despre accident se răspândise și, ca o primă (mult prea tardivă) măsură de precauție, un agent aduse
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ce se sustrag controlului rațional al individului, credem că mai potrivită ar fi chiar denumirea de divinație după semnele fiziologice ale persoanei. Ceea ce nu poate fi stăpânit și controlat este, firește, pus pe seama divinității. Palpitațiile, strănutul, sughițul, țiuiturile din urechi, zbaterea unui ochi, fiorul etc. sunt tot atâtea semne care pot vesti întâmplări sau evenimente fericite sau nu. La fel sunt și semnele din naștere. Dacă un copil se năștea cu căiță 72 pe cap, era un semn că se va
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
era socotită un semn al nașterii unui vrăjitor sau se credea că poate conferi celui ce o păstrează peste timp capacitatea de a se face nevăzut. Sunt însă și alte semne care pot fi interpretate. Astăzi se mai consideră că zbaterea ochiului drept aduce noroc, iar a celui stâng aduce ghinion. Înroșirea și senzația de ardere a obrajilor fără nici un motiv (expunerea la soare, de exemplu) este semn că tocmai în acel moment cineva face aprecieri negative la adresa ta, că "te
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
verzi, deschise, în care animalele din Bresse se pot mișca libere. Un pui de Bresse nu poate fi tăiat decât după patru luni de viață, iar sacrificarea nu se face industrial, prin electrocutare, pentru a fi evitate vânătăile produse în urma zbaterii păsării astfel ucise. Nici un bucătar, oricât de înzestrat ar fi, nu poate face minuni dintr-o pasăre crescută într un lagăr de concentrare aviar. De aceea, mai ales în bucătăria înaltă, ar trebui pornit de la folosirea (chiar dacă aceasta presupune costuri
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
super-ticăloșii, celelalte personaje nefiind vizate). Această ierarhie de putere nu este însă congruentă cu cea morală sau cu cea eroică, negocierea eroismului unui personaj fiind conferită de către opțiunile morale luate în situații de criză, și de efortul suplimentar (acea ultimă zbatere a eroului care îl face să câștige lupta, care conform canonului nu poate fi câștigată ușor și nici exclusiv pe baza puterilor ci, de regulă, în cheie mistică ori intelectuală). Această ierarhie de putere nu o determină însă nici pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]