1,218 matches
-
oraș. Asta ca să-i urle omului direct în nas. șoferul a virat repede, ca să-i urmeze instrucțiunile. Din cauza manevrei scurte, ne-a proiectat pe mine și pe Vivian într-un lateral al mașinii. — Nenorocitul dracului! Vrei să mă omori? a zbierat ea. L-am văzut pe șofer, în oglinda retrovizoare, ridicând dintr-o sprânceană. Probabil că gândul ăsta îi trecuse prin minte. Era ora 8:00 a.m., într-o vineri, din cea mai lungă săptămână din istorie. Eu și Vivian mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
octave. M-am târșâit pe coridor, mult prea amețită de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine, cu motoarele deja ambalate la maximum. De ce nu-mi spui tu ce s-a întâmplat? Acum eu îți dau raportul ție? Of, Doamne. N-avea să fie o întrevedere plăcută. Oare chiar greșisem cu ceva, sau Vivian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-o lătrând în telefon, prin fereastra deschisă a mașinii, dar trebuie să vorbesc cu tine imediat. Sună-mă înapoi în secunda când primești mesajul ăsta. M-am uitat la Vivian, care mai forma încă un număr. — Dă-i drumul! a zbierat ea, iar șoferul a pornit în trombă. Bea și mama m-au ajutat să intru într-unul din Bentley-urile albe parcate în fața hotelului - Lucille și Mandy veneau împreună în a doua mașină, ca să discute ultimele detalii înainte de bătălie. O mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
privire topită. V-am cerut eu părerea? își simte Roja tîmplele zvîcnind și pulsul bătîndu-i tot mai rapid în nodul care îi crescuse în burtă. N-am pomenit o nebunie mai mare, se citește în ochii Părințelului, la o parte! zbiară Roja din nou, luîndu-și elan, încovoindu-se pe spate, izbind din toate puterile în mijlocul geamului, făcîndu-l cioburi. La o parte, la o parte! se aude și țipătul Curistului, care se îngrozește văzînd că Roja nu se mulțumește doar cu atît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pînă atunci probabil că Bătrînul o să facă o nouă criză de nervi cînd o să-și dea seama că cineva i a umblat printre lucruri, că i-a împrumutat uniforma și i-a ștepelit efectele militare. Ai înnebunit, începuse Delfina să zbiere cînd îi spusese cum avea de gînd să acționeze. O să te bage la port ilegal de uniformă, încercase să-l sperie, pentru una ca asta poți lua ani buni de închisoare, adăugase, dar el se prefăcuse că n o aude
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zis-o în buză chiar la Baricadă, în timp ce cîțiva dintre ăia cu banderole la braț îl pansau pe unul de al lor, chipurile rănit la piept. Nu vedeți că n are nimic, ce-i cu circul ăsta, a început să zbiere ieșindu-și din fire, dacă se mai distrează mult cu noi mimînd focul, jur că mă apuc eu de unul singur și sparg toată șandramaua asta din interior, voi chiar nu vă dați seama că cineva ne folosește, a-nceput
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cum să-ți mai ardă să colaborezi? Fugi de-aici, spune Dendé, spală-te pe mîini cum știi și ia-ți tălpășița cît mai repede dacă mai poți. — Prostii! Dacă vă spun eu că nu s-a terminat încă totul, zbiară din nou Roja, de cîte ori să vă repet că se pune la cale o contraofensivă? — Ca să vezi, se distrează Bătrînul, doar n-o fi vorba de noii liberali și țărăniști care tocmai s-au hotărît să-și unească forțele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și am traversat Polar Palace cu pistolul în ceafa violatorului, împingându-l cu cealaltă mână, și cu puștiul agățat de piciorul meu, zbierând și lovindu-mă cu toată puterea. Se adunase lumea ca la urs. Le-am strigat „Poliția!“ până când mi-au făcut loc spre ieșire. Un bătrân mi-a deschis ușa și i-a scăpat: — Hei! Nu ești cumva Bucky Bleichert? — Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peste urechi și m-am silit să adorm la loc. CAPITOLUL ȘASE Am moțăit în cea mai mare parte a timpului cât a ținut plictisitorul rezumat al infracțiunilor din 10 ianuarie și m-am trezit doar atunci când căpitanul Jack a zbierat: — Asta-i tot! Locotenentul Millard, sergentul Sears, sergentul Blanchard și polițistul Bleichert să se prezinte urgent în biroul domnului Loew. Liber! Am străbătut coridorul ce ducea spre biroul lui Ellis Loew. Lee, Russ Millard și Harry Sears erau deja acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
episodul de la depozit, cel mai adesea îmi veneau în minte Durkin și cadavrul. Acum am derulat filmul întâmplărilor exclusiv pentru fapte. Fritzie aproape că îl omorâse în bătaie pe Issler, ignorându-i pe ceilalți nebuni. Insistase pe niște chestiuni secundare, zbierând: „Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei“, „Zi-mi ce știi“, „Zi-mi ce ți-au spus fetele tale“. Iar Issler îi răspunsese: „Te știu pe tine. De la Moravuri“. Mi-am amintit de tremurul mâinilor lui Fritzie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mult. Apoi a pus mâna Rahelei pe burta Leei și i-a arătat cum să împingă în jos, delicat, dar ferm, când a venit momentul. I-a spus Leei să nu împingă, să nu împingă, până când Lea a început să zbiere. Rahela povestea: - Am văzut acel copil venind pe lume așa cum n-am mai văzut nimic altceva în viața mea. Clar. Fără să mă gândesc o clipă la mine însămi. M-am gândit la mama mea, care văzuse asta de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asta până acum. Werenro și-a lăsat vălul și a început din nou să se miște. - La primii pași care s-au auzit, m-au lăsat acolo aproape moartă. Câinele unui cioban m-a găsit, împreună cu un băiețel, care a zbierat când m-a văzut. L-am auzit vomitând și am crezut c-o s-o ia la fugă, dar în loc de asta m-a acoperit cu haina lui și a chemat-o pe maică-sa. Ea mi-a pus cataplasme pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acasă”. Dar s-a întâmplat ceva care nu mi-a dat voie. Am făcut pe mine de frică. Atunci m-a umflat râsul. „Tocmai eu care sunt vidanjor... să vadă ăștia că m-am cufurit pe mine?” „Ce râzi?” au zbierat ei. „Uite așa, ce n-am voie?” i-am înfruntat. Atunci unul din hoți le-a spus celorlalți: „Lăsați-l, bă, că e un păduche. Hai, cară-te”, s-a întors spre mine. Dar eu nu vroiam să mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am plătit a doua oară pierzând dragostea. Am plătit a treia oară pierzând onoarea. Nu mai am de pierdut decât viața speriată din mine. Mi se învârtesc toate prin cap, amintiri, spaime, speranțe. În același vârtej. Uneori îmi vine să zbier. Destul! Am plătit destul. Sau poate că nu plătim niciodată destul? Apoi îmi vine să-mi plâng de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportându-mă ca un... Sunt doctor, totuși. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ochi ficși, goi. Mi s-a făcut frică. M-am stăpânit, să nu vadă. Și ca să-mi dau curaj am strigat la el. „Cum te cheamă?” Nimic. Nici un rezultat. Am bătut cu pumnul în masă. „Cum te cheamă?” am zbierat. Nici măcar nu s-a clintit. Am început să tremur. Nu-mi mai stăpâneam nervii. Vrând să ies pe ușă, l-am auzit murmurând ceva. N-am înțeles și m-am întors. „Ce-ai zis?” „Nu sunt nebun”, bâigui el. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care n-au mai ridicat ochii din ceștile lor. Parcă nici nu existam. Parcă nici nu le vorbisem. Mă ignorau. Mă simțeam vexat de această tăcere încă și mai mult decât de rușinea pe care o pățise Marta și am zbierat: „Cine sunt nemernicii? Arătați-mi-i”. Întrucât nimeni nu mă auzea în continuare, am izbit cu patul puștii în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de beat tot am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea”. Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță. A început să zbiere, să insulte crunt pe cine se nimerea. A doua zi i-a tras de limbă pe toți: „Ce-am spus? Nu cumva am făcut o prostie?” Se temea parcă să nu fi dezvăluit o taină pe care o ținea ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ce a fost? îi porunci Iahuben. Soldatul povesti cum căpetenia care i-a dat unui sutaș o ceată de oșteni înarmați s-a gândit după plecarea acelora că poate scrisoarea era ticluită, de vreme ce nu avea pecete. Atunci a început să zbiere și a înarmat în grabă altă ceată, mult mai mare, trimițînd-o pe urmele celei dintâi. Apoi îi spuse cum ceata lor s-a întîlnit pe drum cu ceata cealaltă care striga fugind: - Aruncați armele. Ascundeți-vă. Au venit zeii din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-a fost de folos. Soldații îl lăsară, depărtîndu-se câțiva pași și nelăsîndu-i loc pe unde să fugă. Nu mai avea cum să scape. Dar deodată zări un soldat prăbușindu-se la pământ. Apoi altul. Apoi încă doi. Ceilalți fugiră, zbierând îngroziți. Îndată Auta, își aduse aminte de arma albastră, și nemaivăzîndu-se înconjurat, alergă spre tufe. Nu era din neamul tibbu, dar știa să fugă minunat. Când îl văzu lângă ea, Nefert îi încolăci gâtul cu brațele. Tremura. - Hai să fugim
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prin piață bărbieri, strigînd: - Cine vrea să-și radă barba? Cine vrea să-l tund? Într-un loc, stătea sprijinit într-un genunchi un ins voinic care trăgea cu cleștele măseaua unui negustor de grâu. Negustorul așezat pe o piatră zbiera și se zbătea. Străinul nu înțelese ce se petrece și se opri să privească, însă văzu cu mirare că după ce răcnetele încetară, negustorul cel rotofei își luă măseaua însîngerată, trase un gât de rachiu de palmier și suflând greu îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să zbier, alergând Îngrozit spre casă și Împrăștiind pete mari și roșii peste aripile frumoșilor mei Îngeri de zăpadă. A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care s-au tot adunat În ultima
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să deschid. Privesc spre oglindă. Pentru o clipă mi se pare că zăresc clipirea unui ochi Întunecat. Impresia dispare. Tremur. Mi se face frig. Un frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
picioarelor, manifestându-și astfel plăcerea nebună pe care le-o oferea Grimmi, păpușa lor minunată, ce o descoperiseră acum și pe care nu se mai săturau să o privească. Adulții se pierdeau și ei În marea masă a celor mici, zbierând ca apucații odată cu aceștia sau bătând din palme cu frenezie, lovindu-se armonios unul de umărul celuilalt În interpretarea vreunui cuplet, prăbușindu-se pe spate de râs ori maimuțărindu-se cum numai În copilărie o mai făcuseră. La sfârșitul reprezentației
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe puntea unei corăbii clătinate de marea agitată: Nu mă duc la Carolina/ Nu mă duc, mă duc la ea/ Las’ să vină ea la mine/ Ș-apoi om vedea de-i bine/Ș-apoi om ve deaaa” - aici se zbiera apăsat pe vocala a. Un râu de vomă mi-a inundat din subterane gura cântătoare și o isterie neașteptată s-a stârnit dintr-o dată În rândurile noastre, spărgând perfecțiunea momentului. Neluțu s-a supărat rău. Îi mânjisem covorul ”străin”, tapițeria
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi aminteau de vocea domnișoarei Cojan Petruța, profa de mate (Năsoasa, Cârma, Scârțâitura). Zbiera la noi pițigăiat, printre eternele-i răgușeli, și ne lovea cu cartea de algebră peste cap, atunci când eram scoși la tablă și Încurcam formulele matematice. Era foarte slabă, exagerat de slabă, tipa asta, cu niște mâini atât de subțiri, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]