1,973 matches
-
Parfumul ca parfumul, poate să fie busuioc sau levănțică de asta, de-a noastră, dar dacă tipărim ceva deosebit, o Coloană Infinită, un Arcu’ de Triumf, un Ateneul Român, facem vânzare!“ Și abia plecă patronul, ce mai zgomot, ce mai zbucium, cadrul clocoti de spirit, și de țuică, și de bucium! Cei patru înțelepți ai hârtiei igienice de largă întrebuințare națională se pun pe gândit, evocând meritele unor oameni de cultură care le-ar da acestora dreptul să devină brandul noii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cumpănire și bun simț: Măsurile recomandate de Grigore Antipa pot fi considerate asemenea unui testament politic și social, care trebuie să fie îndeplinit cu sfințenie: Este de prisos să mai comentăm mesajul lui Grigore Antipa. Trebuie însă să-i înțelegem zbuciumul sufletesc. Citiți această lucrare și acordați-vă diapazonul stărilor sufletești la parametrii trăiți de Antipa și apoi purcedeți la acțiune. Savantul a tras de clopotul redeșteptării naționale la 5 aprilie 1940. Cele prefigurate s-au abătut asupra noastră asemenea unui
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ironie este un scut de apărare!...). Deci, gata cu Comitetul! Nu se putea mai bine, mai ales în acest moment. Numirea la revistă, oricît s-ar supăra prozatorul ce conversează numai cu Ionescu, este ceea ce ți se cuvenea după un zbucium de un an și jumătate, timp în care ai acumulat o experiență de care te vei putea folosi acum și mai mult în cunoașterea oamenilor. Faptul că te-a lucrat spunînd că nu mai ești „la curent cu problemele” (revistei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Maria merge la Castelul Foișor să-i vadă pe cei doi, mamă și fiu. Amintirile ei sunt pline de căldură: „am găsit-o surâzătoare, liniștită, mulțumită, cu micuțul ei lângă ea. <...> Mihai arăta bine și mulțumit și complet neștiutor de zbuciumul pe care ni-l pricinuise”. Încântată de nașterea primului nepot, dar și de faptul că succesiunea la tron era asigurată și multe din grijile provocate de acest subiect gingaș erau spulberate, proaspăta bunică a oferit personalului un mic dejun, la
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mor. Am ieșit În stradă. După ce m-am Îndepărtat, am mai Întors odată capul. Era tot acolo, pironit locului, urmărindu-mă cu privirea, parcă necrezând că sunt cel de la Cojocaru. Ultimele lui cuvinte m-au urmărit mult timp. Ele trădau zbuciumul omului Încătușat, setos de adevărata libertate, pe care omul n-o mai poate gusta decât Într-o oază ca aceea din balta Brăilei. Și-mi aduc aminte astfel de minunatele cuvinte ale lui Knut Hamsun, În celebrul său roman Pan
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
gratii, fie păsări ori animale: "Eu bomboane nu mănânc Nici cafea cu lapte Colivia descuiați Ca să zbor departe." (Cântec de grădiniță) Copiii și tinerii, oamenii în general, au un sentiment de plăcere, se bucură privind locatarul încarcerat, nebănuind nicio clipă zbuciumul și lacrimile lui. Și ne mai numim creștini! Ne-am oprit. În fața noastră, după grilaj, câțiva castori își făceau de lucru în fața unui bazin rotund în care zăcea o apă jegoasă și putredă. Le picaseră mustățile tot așteptând să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
automate, aplecându-mi torsul în față și în spate asemenea evreilor care, aflați în fața Zidului Plângerii, se apleacă înainte și înapoi, lovindu-și, în cadență, capul de cărămizile vechiului Templu distrus de romani în anul 70 post christum. În momentele zbuciumului din timpul nopții, ale diferitelor mișcări pe care le-am făcut: suciri, răsuciri, scărpinări, fel de fel de întoarceri și pe stânga, și pe dreapta, și pe burtă, stratul de pelin așternut pe cearșaful meu se transformase în cocoloașe, gălămoațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
umplut de făpturi zburătoare, de zbateri de aripi agitate, halucinante, amenințate sau amenințătoare. Ciudat. Ce legătură au toate astea cu Păsările brâncușiene? Cu liniile pure ale Măiestrelor izbucnite pe verticală, luminoase și fermecate? Omul din fața mea a lucrat totul în zbucium și frămîntare, în zbor orizontal, ca un atac. Peste cîtva timp aveam să văd "Păsările" lui Hitchkock și în mod absolut reflex în întunericul sălii de cinematograf, aveam să-mi amintesc de agitatele păsări din atelierul lui Ricardo Giorgio-Pittore din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a intra În război, mai ales că nu credea nici un moment În sprijinul militar al Rusiei. După anunțarea intrării În război, s-a retras la Țibănești, unde a rămas mai multă vreme, urmărind cu interes evoluția frontului, Într-un profund zbucium sufletesc pricinuit de moartea fiului său, locotenentul Petre Carp, ucis În primele săptămâni ale războiului, pe frontul carpatin la Maghiaruș. Lovitura fusese atât de crudă, Încât părea că avea să-l doboare, mai ales că vedea cum prevederilor sale se
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
evreimii. Ridicula explicație a „diversiunilor” guvernului liberal poate conveni și convinge numai pe cei care nu-și pot închipui nicio izbucnire sinceră, tocmai pentru că au fost întotdeauna interesați. Dar noi cei ce am trăit zi de zi acei ani de zbucium - și nu am fost „conduși”, ci am împins întotdeauna cu putere rezistențele ce se puneau în cale - știm bine că aceasta este una dintre nenumăratele minciuni făurite de presa evreiască. Atunci, la 10 Decembrie, l-am văzut întâia oară pe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ris”, Pe care de mulți ani le-am modificat pentru mine în chipul următor: „Je hais le mouvement qui déplace les ligne[s] Et quand je ne pleurs, c’est parce que je ris”, Așa încât nu puteam rămâne deoparte de zbuciumul generației mele. Deși nici zeii, necum oamenii, nu pot ști ce va fi mai târziu, e sigur că dacă neamul românesc nu este sortit pieirii în cumplita învălmășeală a acestui mijloc de veac de prăbușiri apocaliptice, lupta noastră va însemna
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
tot Într-o goană năucă să ajungă cât mai repede printre cărți și pe urmă s-a tot grăbit la cursurile Facultății de Medicină, dar poate că nu reușea să ajungă mereu cât de repede ar fi trebuit, În pofida acelui zbucium, lăsând În urmă o dâră distinctă de sudoare dospită și motorină. Mă și mir cum de am rezistat, Relule, În ocna aia. — Cum-necum, uite că alții stau și câte treizeci de ani și nu se mai miră. — Ălora le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cât am fugit. N-a apucat moșu' să ne pună să facem doape de cur. Da’ bășinile mele și-așa nu miros. Simțeam curentul strecurându-se pe sub geam și pe sub ușa compartimentului. Răcisem, da, mă lua cu frig de la atâta zbucium și alergătură de azi dimineață. Am desfăcut și a doua sticlă și am aprins țigări. Cine l-o fi omorât pe moșu'? se Întrebă Andrei, În timp ce eu mă apăsam Între picioare. — Ai o bucurie, părințele. Hă-hă, ți se scoală pula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o zare fumegândă tot șirul morților intrați În locul de veci prăduit de Motănica și-n care n-am fost În stare s-o bag pe mămica mea Felicia, hăcuită și ciopârțită În halu’ ăla. O pierdusem pentru totdeauna, da, tot zbuciumul și alergătura cu sufletul la gură ce nu mai contenea să se adune În mine de o zi și o noapte se risipea și se pierdea În ceața ostenită a memoriei, În timp ce-i vedeam pe cei patru-cinci drojdieri matinali de pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
casa dimpreună cu Pepino și Florinel. Era ca beată de disperare și se zbuciuma și zbiera de una singură acolo și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bloc. Oare de ce m-am oprit după ce am coborât patru trepte? Era o liniște ca de sfârșit de lume și Încremenisem cu moartea Înainte. Prin lumina aia firavă și-n Întunericul de-afară nu se vedea nimic mișcându-se. Tot zbuciumul și spaima zilelor și nopților din urmă mă copleșiră instantaneu, omoară, omoară, omoară... mi se zbătea inima În gât, Îl așteptam pe Pepino și Pepino a ieșit pe ușa blocului Înaintea mea. Omoară!!! O singură Împușcătură am auzit. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scris șaisprezece articole tratând aceeași temă din perspective convergente. Era un leac imemorial, pe care-l recunoșteam pe măsură ce mi-l administram icnind și zguduindu-mă de plâns ca de friguri peste foile de hârtie. Era o Îndeletnicire la fel de inutilă ca zbuciumul și foiala mea prin lume, reușind tot mai anevoie să mă mențină pe linia de plutire. Ca și altădată băteam apa-n piuă despre parcurile de pe malul lacurilor transformându-se treptat În păduri și despre locul de verdeață și răcoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
magistrului În fața discipolilor săi, pentru a demonstra „pe viu” cum gândește, cum simte, cum trăiește. Lucru rar, care aproape că este uitat, dacă nu chiar ascuns sau blamat. Câți dintre profesorii de astăzi au acest curaj de a-și etala zbuciumul căutării, nevolnicia găsirii soluțiilor, trepidațiile profunde ce acompaniază cunoașterea. Le dăm elevilor cunoaștere, dar nu o „Încadrăm” cu artefactele sau patosul generării ei. Acestea din urmă, nu-i așa, țin de „culisele” cunoașterii și nu „se cade” să le deconspirăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și cu Dumnezeu. O persoană se edifică și se Înalță prin felul de a problematiza. Nu trebuie să repudiem pe oamenii care Își pun probleme. Valoarea unui om poate fi direct proporțională și cu „problemele” pe care acesta le poartă! Zbuciumul interogativ constituie un predeterminant al Învățării și al aflării soluțiilor. În actul creativ și inovator cel mai important moment este punerea unei probleme. Ceea ce urmează derivă direct din acest punct de plecare. Marii descoperitori au fost cei care au știut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
spirit cultivat! Dar v-ați pus problema că acestea ar putea fi puncte de sprijin, răspunsuri căutate de mult timp și o sursă de Întremare pentru cel prins În vâltorile unor pricini stringente, care pentru el au sens? Că spre zbuciumul metafizic are drept de acces orice spirit, indiferent de amploarea ori suprafața sa culturală, experiențială? Dincolo de gradul de instrucție și cultură, de statutul social sau material, cu toții trecem prin căderi, prin pase melancolice și chiar prin faze destructurante. Simți că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
un interval de tranzit către o plinătate a rodului. E anotimpul prin excelență al Începutului. Vechiul este Îndepărtat, noul urmează să apară. Oare cum va fi ceea ce va fi? Aceasta-i Întrebarea! Noul anotimp nu apare dintr-odată. E un zbucium de factură aproape cosmică, la care suntem cu toții copărtași. Stau și privesc ce se Întâmplă pe lângă casă. E aproape amiază, e destul de cald, iar câteva muște, anemice și dezorientate, Își iau zborul spre pereții calzi. Se agață tâmp de coșcoveala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ceartă cu proximitatea enunțată de alții. Greșesc poate atunci când Încerc limitele - ale mele și ale altora -, când mă aventurez să scrutez ceea ce „nu se cade”. Iar acest lucru Îmi provoacă - trebuie să recunosc - multă bătaie de cap, stări contradictorii și zbucium sufletesc. Nu mă mulțumesc cu ceea ce am, pentru că vreau mai mult; nu mă mulțumesc cu ceea ce știu, pentru că vreau să cunosc și altceva; nu mă limitez la ceea ce mi se dă, pentru că Îmi pun sentimentele la noi Încercări. Sunt nestatornic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
inimă și se adresează inimilor” se va împlini pentru cei conectați la eveniment. Enescu mărturisea că „se odihnește de muncă prin muncă” și astfel mereu neobosit, mânuia cu genialitate arcușul, bagheta și pana. Acele uneltele materiale prin care trecea tot zbuciumul său sufletesc păreau parcă vrăjite, ajungând la inimile contemporanilor. Omagiile creației sale vibrează astăzi în milioane de inimi care vor urmări concertele. Oferta din agenda manifestărilor este densă, atrăgătoare, bogată în noutăți și reprezintă un prim succes al organizatorilor coordonați
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
mult decât orice, simțeam un fel de spaimă înnăscută în fața vieții. Ciudat copil, nu?” Având în vedere doar acest citat și tot suntem invitați, dacă nu obligați, ca români, să ne informăm, măcar din curiozitate, de toate meandrele preocupărilor și zbuciumul fragedei copilării a celui care a devenit mai târziu cel mai mare compozitor român, inegalabilul artist, cu o viață plină de pitoresc și de probitate morală. Doar cunoscându-se, treptat, câte puțin din întreaga sa viață și operă, cu siguranță
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Nu am căderea să apreciez dacă mi-am îndeplinit sau nu pe deplin misiunea asumată, dar mărturisesc cu onestitate că m-am străduit. De aceea, îi admir acum și mai mult pe jurnaliștii de profesie, înțelegând activitatea lor intensă și zbuciumul lor de zi cu zi. Confesându-mă astăzi, voi recunoaște că, la început, mă gândeam chiar să abandonez, întrucât era ceva neobișnuit ca zilnic să afectez timp, în intervalul 16,00-23,00, audițiilor la minimum două din cele mai importante
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]