14,079 matches
-
întregul Univers, indiferent căte sunt, se poate explica printr-o combinație a timpului, spațiului, luminii, gravitației și a materiei. și pentru că veni vorba, ce se întămplă cu materia la viteze mari? Nimic, dacă structurile fizice sunt adecvate. Rachetele omului care zboară în spațiu! Poftiți domnule Profesor, că altfel nu mă mai opresc. Dl. profesor a făcut din spațiu mai multe măsurători ale Pămăntului. O să vă spună dănsul. Profesorul: Din spațiu am făcut multe măsurători pentru cartografierea Pămăntului. Vă rog proiecție. Animație
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de om care pleacă în marele Univers în vizită, peste căteva milioane de ani lumină, o să ajungă la împărăția Galaxiei noastre în Calea Lacteiei. Darwin: Dar cum a parcurs Voyager 1 asemenea distanțe de ani lumină? Profesorul: Voyager 1 a zburat cu o viteză de peste 18 miliarde de kilometri în peste 35 de ani pămăntești. Darwin: Voyager 1 a fost un colos? Profesorul: Nu, căntărește doar 700 kg. Darwin: Un record!? Profesorul: Un record este și faptul că după 35 de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
imaginea, metafora...Ai impresia că este vorba de expresia cea mai firească, cea mai justă, mai simplă, care ni se oferă. S-ar spune că lucrurile însele vin la noi doritoare de a deveni simboluri... Pe aripa fiecărui simbol tu zbori către fiecare adevăr. Pentru tine se deschid toate comorile Verbului: toată Ființa vrea să devină Verb, întreaga Devenire vrea să învețe de la tine să vorbească". Din acest motiv, Nietzsche recomandă poetului "Fii o placă de aur/ Atunci lucrurile se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă cosmică a geniului de a nu fi înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul conține una din cele mai mari desfășurări transfinite din lirica universală, culminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
flautului tău ! Iar în volumul Balaka Lebăda, această năzuință de evadare dintr-o lume în care se consideră străin, suie mai departe: un stol de lebede purtând pe aripile lor nu numai pe poet, ci și cerul, pământul, întreaga lume zboară fără oprire către un Dincolo care nu este nicăieri întâlnit, astfel că goana înaripată va dura etern: pentru că absolutul nu este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care se depărtează mereu și mereu dinaintea noastră, astfel că tensiunea sufletului, a spiritului nostru nu va sfârși niciodată. Este și viziunea poeziei metafizice a lui Giordano Bruno. Pentru că marile zboruri ale inimii și minții se întâlnesc pe creste: El zboară gând purtat de dor/ Pân' piere totul, totul".Dincolo de orice hotar. Nu în căutarea hazardului, ci a radicalei libertății spirituale, a transposibilului această extremă a tensiunii metafizice a dorului. Revelația trans-posibilului nu a fost un hazard. A fost în logica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
poemului ar putea fi Lume și geniu. Ca atare, o altă hipostază a neliniștii eminesciene este cea din poezia Dintre sute de catarge, care semnează lipsa de înțelegere a geniului de către lumea comună: "Nențeles rămâne gândul/ Ce-ți străbate cânturile,/ Zboară vecinic îngânându-l,/ Valurile, vânturile." Cea mai tulburătoare neliniște eminesciană este cea a perspectivei revenirii sisifice identitare în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
finalitate onto-axiologică la un poet hindus, a cărui filozofie reflectă prin excelență echilibrul uman-divin. Amintim deschiderea către eternul neînțeles al marilor creații, evocată de Eminescu în acea bijuterie prozodică Dintre sute de catarge: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară veșnic îngânându-l Valurile, vânturile. În poezia Peste vârfuri, ideea poetică a eliberării în inefabil pleacă de la o concretitudine a naturii, lunecarea lunii pe cer, se interiorizează apoi cu ajutorul sunetului de corn, deci al muzicii, care, prin natura sa are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în necunoscut ! Și tenebrele tremură, strigând înnebunite către lumină Pe aripile palpitante ale astrelor-lebede ! Aud chemări după chemări ale omului, plecate pe căi nevăzute Din trecutul adânc până în viitorul ce nu s-a născut încă. Astfel aud în inima mea zburând cu tot stolul înaripat Acel suflet, acea pasăre fără lăcaș Ce zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sub un corn („Știți ce e cornul? Copacul ăla care face coarne, din care se face vișinata...“), acum a murit și el nu-și amin tește cum era o problemă pe care i-o spunea ea, cu niște gâște... Unele zboară pe cer și le spun celor de pe pământ „dacă am fi încă o dată pe-atâ tea plus două am fi “ și câte gâște sunt sau cam așa ceva. Nu-și amintește și eu nu știu să-l ajut. Mă dau jos la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și privi pe geam, la petecul de curte în care Dominique își hrănea deja cele paisprezece găini gureșe, înconjurate de foste găl be nușuri piuitoare și mâncăcioase. O urmări o vreme cum își șterge fruntea de nădușeală, cum vorbește cu zbură toarele care mai că i se anină de colțul suflecat al șorțului, unde ține punga cu mălai. Clar, nu era Neva. Jos, în sala mare și niciodată foarte bine încălzită, îl aștep tau o bucată de brânză și trei chifle
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
căsnicie. Se priviseră, cum spuneam, cu căldură, cu descătușare, completându-și frazele, ca niște adolescenți fermecați unul de celălalt și de puterea lor de sincronizare, își atinseseră dege tele roșind, plutiseră prin autobuze, în drum spre serviciile lor mohorâte și zburaseră înapoi acasă, la sfârșitul programu lui. Tresăriseră vinovați ca doi îndrăgostiți surprinși sărutându se când soneria îi împiedicase să-și împărtășească până la capăt toate detaliile divorțului născut din senin, ca o idilă de primăvară. David și cu mine i-am
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
își imaginase de multe ori că se deschiseseră și ochii celuilalt, ai mortului de la Guadalete, în fața umbrelor ce-i vesteau sfârșitul. Ascuțit, durerea își făcea loc printre gânduri, amorțindu-le brusc, năclăindu-le purulent. Din când în când, degetele îi zburau necontrolat în aer, în încercarea disperată de a-și atinge obrazul. Nu știa dacă, sub pleoapele umflate, ochii ei dormitau sau fuseseră smulși din orbite, nu putea ști. Nici dacă nu cumva îi tăiaseră nasul sau limba sau, pur și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mereu fur nizori. Plătesc bine. Și știu că tu... voi aveți nevoie de bani... Dominique ridică o mână ca într-un „nu“, dar François se precipită, cuvintele lui o prind la marginea refuzului și o țin strâns, să nu cadă, zboară pe lângă paharul cu șerbet și nu, nu se pierd în grădină, rămân acolo, pe masă, între ei doi, stingheri. — ...știu! Nu te grăbi. Isabelle și cu mine livrăm jambon...Tratăm cu un armean. El ne anunță când, cum și de ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
tenul de un alb imperial, privirea ascuțit-inteligentă, mereu la adăpostul unui păienjeniș de gene interminabile, brațele lungi, ușor marmorate de frig, acum, gâtul fin, mișcările precise, tempe rate de o politețe puțin rece și de un zâmbet amabil, care nu zbura niciodată în direcția lui. Era frumoasă. Spectaculoasă, chiar. Înaltă și fină. Reținută, dar nu timidă. Cu trăsături prelungi, nu perfecte, dar deloc comune. O piesă de colecție. Asta era? Alexandre încă mai spera. Că ea era un capitol, și nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ani până la pensie și era sătul până peste cap de încurcături. În toamnă abia se terminaseră lucrările de restaurare a clădirii și existau voci în guvern care comentaseră câteva dintre contractele semnate de el pentru achizițiile de materiale. Prin presă zburaseră, dintr-o foaie de ziar într-alta, acuzații cum că ar fi favorizat anumite firme și că ar fi existat, chipurile, legături de sânge între don Álvaro și câștigătorii licitațiilor. Hotărât lucru, nu-i trebuiau alte plictiseli. Studenta nu cedă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din noapte către dimineață, cînd liniștea domnește, atoatesuverană; era ca și cum un duh pus pe șotii încuiase undeva, pentru cîteva clipe, vocile pădurii. Nici ramurile nu se clătinau, nici vîntul nu susura; picior de animal nu călca, aripă de pasăre nu zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi bătut în piept o inimă de viteaz, pe Lupino l-ar fi trecut, poate, fiori de frică. Să umbli de unul singur printr-o pădure împietrită
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mormăie ceva, complet luat pe neașteptate de trecerea de la monolog la dialog. — Acu io știu ce... — Ei, asta-i viața... continuă imperturbabil mămăița nedând nici doi bani pe bâlbâielile profesorului universitar. Ia uite cât s-a făcut ceasul... Ce mai zboară timpul ăsta! Că parcă mai ieri eram și io așa, ca copiii ăștia. Și Doamne, ce-l mai iubeam pe Costică! Da’ și el pe mine. Venea seara și-mi dădea cu pietre-n geam. Și io aveam niște cozi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în viața lui, că ploua mocănește și că-i lipsea portofelul. Era clar că nimerise într-un film cu efecte speciale, că din clipă în clipă o să apară un fel de combinație între Stalone și Schwartzenegger, combinație care o să-i zboare cre ierii făcându-i, de altfel, un mare serviciu. Își vărsă toată fierea pe trotuar și porni în josul aleii încercând să recunoască ceva care să-l conducă spre casă. Ajunse înspre dimineață în fața blocului. Poarta verde de vizavi scârțâia lovindu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Nu reuși să-i vadă chipul, sau să țipe, dar începu să se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul, acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ce simțea ea. Fluturele se înălță grațios bătând aerul cu aripile sale albe și catifelate. Karina îi urmări zborul lin spre alte zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu reuși să-i vadă chipul, sau să țipe, dar începu să se zbată și să lovească cu picioarele în cel care o ținea strâns să nu scape. De parcă ar fi putut să-și măsoare forțele cu el. Ea, care zbura la o rafală mai puternică a vântului. O amorțeală plăcută îi paraliză corpul acaparând cu viteză fiecare celulă, anihilându-i voința, forța. Căzu moale în brațele bărbatului care o ridică ușor și o așeză cu atenție pe bancheta din spate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zice prudent, în stânga și-n dreapta, să nu intre în vreun bucluc. Oamenii (poate că nu chiar toți!) când orbecăiesc pe calea vieții omenești, nu dau dovadă de atari „prudențe” câinești! Însingurarea cu tot dinadinsul duce la pustiirea sufletului. Fluturele zboară din floare în floare fără a lua cu el nimic dar contribuind la procesul delicat al polenizării, ca florile să dea rodul firesc. „Fluturele-om” cu „aripioarele” sale numite mâini intră până la cot în avutul semenilor și nu se lasă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
un alt fel de curiozitate, dorința creatoare de a-ți îmbogăți mintea cu lucruri noi, de a-ți lărgi orizontul cunoașterii; în cazul acesta, curiozitatea nu mai este boală, doar o virtute a speciei umane! Lumina și culoarea către care zboară atât de fericit fluturele, este pentru om necunoscutul, taina de dincolo... Legendele dăinuie peste timp numai dacă ascund în lăuntrul „istoriei” lor, un sâmbure de adevăr. Când greșim, am vrea să ne întoarcem în trecut spre a reface calea pe
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
fiecare obiect, călimara, creioanele, ceasul, chibriturile, tocurile au locul lor și exclamă: Forțe pentru a se ieși din scenariu, pentru a se scutura de veridic, legea tragicomediei noastre! Și ce e de făcut? Lasă-l, lasă-l, lasă-l să zboare, că el va vrea să se întoarcă pe pământ, să cadă sămânța călcând pe teren sigur. Nu se culeg semințele zburând. Numai logica dă de mâncare. Și în timp ce se oprește pentru a scrie acest aforism, ca și pe cele mai multe dintre
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]