1,495 matches
-
un vagabond de rahat! Trăiește Într-un adăpost pentru vagabonzi. Posăi spui cum măta vrei, da pentru minei doarun puțoi vagabond sugativă! Mă uit Într-acolo și observ că niște pipițe studente futabile fac mare caz pe seama maldărului ăsta de zdrențe puturoase și Îl detest și mai mult. De fapt, nu știu... dacă ar fi trăit pe malul stâng al Parisului sau undeva de genul ăsta, ar fi universal acceptat drept un boem... zice Bladesey, scoțându-și ochelarii și ștergându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
purtătoare din asta de saboți cu un ten atât de curat, atât de asemănător cu al unei păpuși Încât pur și simplu Îți vine să guști din el, iar ea spune doar: — Păi bineînțeles. Aici e Amsterdam. Oricum, mă fac zdrențe ca curu. Îmi aduc aminte că mi s-a cerut să plec. Când ajung acasă Bladesey e Încă treaz. A ieșit și a cumpărat o sticlă de whisky cu malț ca să-și ceară scuze pentru comportamentul lui șocant din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
capră, de vițel, chiar de antilopă și era numit diftevra, 1. HÎrtia propriu-zisă Începe să fie folosită de prin secolul al X-lea sau al XI-lea; se fabrica la Început din bumbac, apoi (din secolul al XII-lea) din zdrențe de pînză. De prin secolul al XIV-lea se folosește numai hîrtie fabricată din zdrențe; din secolul al XIX-lea se folosește hîrtie din celuloză (lemn, stuf). devrri~, membrana: numele de pergamena este de dată tîrzie și se explică prin
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
fie folosită de prin secolul al X-lea sau al XI-lea; se fabrica la Început din bumbac, apoi (din secolul al XII-lea) din zdrențe de pînză. De prin secolul al XIV-lea se folosește numai hîrtie fabricată din zdrențe; din secolul al XIX-lea se folosește hîrtie din celuloză (lemn, stuf). devrri~, membrana: numele de pergamena este de dată tîrzie și se explică prin faptul că centrul În care se fabrica era Pergamul. Vreme Îndelungată, pergamentul a avut, ca
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
iminentă, de aceea pamfletarul rupe, brutal, contactul cu orice formă coerentă de argumentare și cedează impulsului umoral de furie: "Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul și hrisoavele mele, scrise pe cojoc, și tu zdrențele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Șefan? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu!... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete șterse de sânge?". Dar e insuficient să citim acest pasaj, ca de altfel întreg
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Gura strâmbă, Și din cot, și din cap, și din gât: Tărâțe, tărâțe, tărâțe. N-avea numai tărâțe în ea. Sângele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre lemne, Sub pupila de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
s-a născut Anuca, și el a împușcat-o în picior. Și, iarași, cu o ultimă sforțare, animalul căscă larg gura, vrând parcă, să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnind fără întoarcere. Luna se ascunse după o zdreanță de nor... Codrul tăcut, înghițea zvâcnelili fiarei și a omului, străpuns de un fior înghețat. Anton, deși vânător încercat, rămase deznădăjduit... parcă și prin el trecuse nevăzută, umbra amară a acelui sfârșit. Fiori înghețați îi scutură tot trupul. Din țeasta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
privire ciudată, murmură: - Asta... ca să-i împrăștii pe ceilalți, să nu fiu nevoit să-i împușc pe toți! ..și, întorcându-i spatele moșierului, ca să nu i se vada lacrimile, porni cu pușca pe umăr înainte. Luna se ascunse după o zdreanță de nor; poate pentru a le pândi gândurile; pădurea tăcu... Moșierul rămase deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pietre prețioase, am simțit deodată cum îmi troznește creierul, cum emisferele cerebrale mi se separă, una păstrând întreagă teroarea urcând până la infinit, alta extazul în fața frumuseții la fel de nesfârșite. Zăceam acolo, golit de voință, doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de sarcopt.Veneam încet, cu mișcări somnambulice, tot mai aproape de acei cheliceri din care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în parietale, în etmoid, sfenoid și occiput, risipite pe jos ca niște cioburi de faianță. Rinichii-mi sticlesc între limbi de carne și furtunuri de pieliță. Sânt zdrențe, sânt fîșii! Am fost unde nimeni n-a fost vreodată. Mi-am amintit ce nimeni nu-și amintește. Și bănuiam, bănuisem întotdeauna! Știu acum, când vălul obsesiei mi s-a desprins de pe față, că n-am avut niciodată o soră
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de acești oameni străini care vin dintr-o lume necunoscută pentru mine, Se fuma, se bea, se discuta, mirosea a vopsele și, deși eram într-un atelier de pictură, nu vedeam nicăieri pânze în lucru, risipă de vopsea, mulaje, desene, zdrențe pătate de culori, cineva a dat drumul la un casetofon, se vorbea tare, o fată cu părul căzându-i peste chip începe singură să danseze, nimeni nu se sinchisește, Fiecare își cunoaște rândul, oamenii sosesc de cu noapte din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea, înfingându-și colții în mâna ei. Frieda Kiely era dezgustată. —Oooo, jurnalista scârboasă și-a băgat mâna ei murdară în gurița ta? spuse ea, ridicând privirea către Lisa. Dacă Schiaperelli se îmbolnăvește, te dau în judecată. Pe tine și pe zdreanța aia de ziar pe care îl reprezinți. Nu este un ziar. Este revista Colleen. Am făcut o ședință foto în Donegal cu... Dar Frieda nu asculta. În schimb, se ridicase într-un cot și striga prin ușă către asistenta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ai omorât doi oameni, chestie cu care eu nu mă pot lăuda. Așa că știi ce-nseamnă să te doară. Maddy avea unsprezece ani când mi-am dat seama că-i leită Georgie. L-am căutat și i-am făcut fața zdrențe cu un șiș de cioroi. Când am văzut că mai avea puțin și murea, l-am dus la spital și i-am mituit pe administratori să-l treacă în fișă ca „victima unui accident de circulație“. Când a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe canapea. A plecat de două zile. Stă la maică-sa... Scoase o cutie de Special free din plastic și-o desfăcu. — N-am venit s-o vedem pe Sheila, domnule Lumley, spuse Insch. Am venit pentru dumneavoastră. Bărbatul În zdrențe clătină din cap și mai luă o Înghițitură. — Hoitarul. Nu se mai obosise să șteargă berea care i se scurgea pe bărbia jegoasă. — Da, Hoitarul. Logan se făcu comod la capătul celălalt al canapelei. E mort. Jim Lumley clătină ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se îmbarce împreună cu escorta, aplecându-se deasupra unei grămezi de zdrențe și ridicând, cu degetele sale subțiri, o bucată de mătase colorată. Ce se întâmplase timp de șase ani acolo, cu oamenii aceia plini de cruzime care păzeau o singură prizonieră lipsită de apărare? Nu rămăsese nici un bibelou, nici o cupă, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mă strivească și mi-au zvârlit În față, cu dușmănie, povara umbrei lor. Oameni au vrut să treacă prin mine, dar s-au rătăcit În nu știu ce labirint și m-au urât, crezând că i-am Înșelat. Oameni și-au aruncat zdrențele de dragul meu și m-am oprit din drum ca să-mi potrivesc haina pe măsura luminii din ei; ei, cei goi și adevărați. Oamenii știu să prețuiască doar ceea ce corespunde regulilor lor. Nesocotește principiile lor morale și te vor huidui. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colibă, cu câtă râvnă am aprins prima văpaie a focului... Aveam și-un munte pe insula mea. Mic, dar muntele meu. Îl urcam cu pietate, iubindu-l fără măsură ca pe orice alt lucru sau ființă din jur. Eram numai zdrențe, dar nimeni, nimeni din lumea oamenilor nu mă putea găsi, nici o regulă serioasă de-a lor nu-mi mai tulbura mintea. În mijlocul colibei mele de lemn, așteptam să mă prindă oboseala. Fără să vreau, m-am trezit gândindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Dar cînd Yang ieși cu mașina grea pe poartă, Încetinind o clipă Înainte de a accelera pe Amherst Avenue, Jim văzu că roata din față trecuse peste piciorul cerșetorului. Acesta sosise În urmă cu două luni, arătînd ca o grămadă de zdrențe vii, unica lui avere fiind o saltea mototolită de hîrtie și o cutie goală de Craven A pe care o scutura În fața trecătorilor. Nu se mișca niciodată de pe saltea, dar Își apăra cu ferocitate locul de lîngă poartă. Nici măcar Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
case pustii - familiile civililor japonezi se mutau deja În fostele locuințe ale aliaților de pe Amherst Avenue. Jim aproape că nu-și recunoștea părul lung și obrajii cenușii, un chip straniu Într-o oglindă stranie. Se uita țintă la arătarea În zdrențe care apărea În fața lui În toate oglinzile de pe Columbia Road, un puști care avea jumătate din statura lui de dinainte și care era de două ori mai vîrstnic. În cea mai mare parte a timpului, Jim Își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Am antrenat-o să atace! Băieții se traseră Înapoi. Erau momente cînd umorul lui Jim Îi făcea să se simtă stînjeniți. Deși Încerca să se stăpînească, Jim le invidia hainele - vechituri cusute de mamele lor, dar mult superioare propriilor sale zdrențe. Mai mult decît atît, Îi invidia că aveau mame și tați. În anul care trecuse, Jim Își dăduse treptat seama că nu-și mai amintea cum arătau părinții săi. Umbrele lor Încă mai pătrundeau În visele sale, dar le uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În fața șefului Blocului, domnul Ralston, organistul de la cinematograful Metropole din Shanghai. În spatele sergentului stăteau trei paznici, cu baionete la armă, de parcă s-ar fi așteptat ca un pluton de marinari americani să dea buzna din clădire. Sutele de deținuți În zdrențe așteptau răbdători. Pe măsură ce războiul se apropia de sfîrșit japonezii deveniseră agitați și periculoși. Doctore Ransome, ce se va Întîmpla dacă americanii debarcă la Woosung? Acest port la gura rîului Yangtze controla intrarea În Shanghai pe calea apei. Toată lumea din lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de tenis atîrnau de mînerele valizelor; mai erau și bastoane de cricket din Extremul Orient și undițe de pescuit, ba chiar și un set de crose de golf legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se tîrau pe șosea cu saboții lor de lemn și se alcătuiau o procesiune lungă de vreo trei sute de metri. Efortul de a-și căra bagajele Începuse deja să se resimtă, iar una dintre țărăncile chineze din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe acoperiș, uitîndu-se spre cîmp cu un binoclu japonez. — Domnule Tulloch... Jim trase de poartă, zgîlțîind Închizătoarea și lanțul greu. Domnule Tulloch, ai Încuiat porțile. Tulloch se uită nemulțumit la Jim, evident nerecunoscîndu-l pe acest băiat de paisprezece ani, În zdrențe, și clipi bănuitor spre cartușul de țigări. — De unde dracu ai apărut? Ești englez, băiete? — Domnule Tulloch, am fost la Lunghua. Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pune În mâinile Încă umede, șterse pe șorțul de stambă, cartea. Iar mama, Îndreptată de spate deasupra ligheanului cu rufe, se uită când nedumerită, când cu frică la cartea albastră pe care scrie, Snegurocika. Și Îi spune că de unde ai zdreanța asta de la gât, că eu ți-am făcut cravată nouă, iar el Îi spune că a făcut schimb cu o pionieră sovietică pe care o cheamă Vera, și este din orașul Perm și este fruntașă la Învățătură. Și umbre curgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Adunări Naționale a R.P.R. Biciuie cu viscol peste București. De trei zile. TU, În pivniță. Cari cărbuni și varză murată. Pe urmă asculți Teatru la microfon. La prânz pleci către școală. Îmbrăcat numai În trening și cu capul descoperit. Niște zdrențe friguroase. Așa ai fost pedepsit. Să te Înveți minte. Să mai Îndrăznești să iei și altă dată nota patru la română. Să mai Îndrăznești și altă dată să nu știi pe de rost poezia Boul și vițelul. Și ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]