3,277 matches
-
Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați". 17 Într-adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac apariția pe (la) Nistru, la granița de est a teritoriului dominat de vizigoți. Conform lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
patria) lor din nord-estul Panoniei. 22 Dar moartea neașteptată a lui Attila, în 453, a determinat pe regele gepizilor, Arderic, să organizeze o coaliție împotriva hunilor și, în bătălia decisivă din Câmpia Pannoniei, lângă râul Nedao, în 454, aceștia sunt zdrobiți de gepizi. În urma victoriei obținute, gepizii și-au mărit considerabil puterea și teritoriile stăpânite de ei, dar schimbarea nu s-a produs imediat. Mai târziu, gepizii au încheiat o alianță cu Imperiul și s-au stabilit relații pașnice între acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ele au fost asimilate, împreună cu locuitorii de același neam cu acestea, de către autohtoni (români). După multe lupte, soldate cu victorii și înfrângeri, cu revoltații, bogomilii și pecenegii, aliați cu ungurii și cumanii, împăratul Alexie, în înțelegere cu cumanii, i-a zdrobit pe pecenegi la Lebunion (1091), care au fost eliminați din zona Dunării. În acest fel, în timpul lui Alexie, stăpânirea bizantină s-a instalat temeinic la Dunăre, fiica sa, Anna Comnena, scria că "Dunărea poartă corăbii mari cu poveri grele", referire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Isaac Anghelos a fost detronat, iar împărat a fost proclamat fratele său mai mic, Alexios III. Noul împărat, pentru a-și consolida puterea, a mobilizat trupele bizantine în capitală încât, practic, prin această măsură, Bizanțul a abandonat încercările de a zdrobi statul Asăneștilor, iar regiunea dintre Dunăre și Haemus era definitiv pierdută.26 Noul stat (țarat) româno-bulgar își arătase vitalitatea încă din primii ani ai existenței sale, el grefându-se pe osatura primului țarat bulgar din secolele VII-X. Statul Asăneștilor, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de restituire către statul său a teritoriilor preluate de la Bizanț a dus la conflicte între noul țarat și Imperiul de Constantinopol. În 1205, la Adrianopol, oastea lui Ioniță alcătuită din români și bulgari, cu ajutorul a 14.000 de cumani, a zdrobit pe latini, iar împăratul Balduin a fost luat prizonier și închis la Târnovo. Ioniță intenționa să înlăture definitiv Imperiul latin, să cucerească Constantinopol și să se proclame împărat, dar au apărut modificări în raportul de forțe politice angajate în lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
economice ale teritoriilor atacate și cucerite. Uneori, acțiunea militară era mult înlesnită de cooperarea, temeinic pregătită, a unor elemente sau grupuri etnice din teritoriile vizate. Întemeiați pe acești factori de superioritate, mongolii au reușit, cu forțe nu foarte mari, să zdrobească toate oștile ce au opus rezistență sau le-au stat în cale, atât ale comunităților de stepă cât și ale societăților sedentare. Victoriile mongole s-au datorat mai ales forței militare și tacticii folosite-ei au dezvoltat în cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșit cucerirea Chinei și a Horezmului, ocupând noi teritorii. Astfel, încă din primii ani de domnie, el a reluat rapid și cu toată vigoarea ofensiva și a consolidat pozițiile deținute în Persia și China. În anii 1230-1231, oștile mongole au zdrobit definitiv Horezmul, refăcut parțial sub Djalal ed-din, după prima invazie și apoi au supus Mesopotamia (Irakul) și Transcaucazia. În următorii ani, mongolii au înfrânt puterea turcilor selgiucizi, în bătălia de la Kose Dagh (1243), în urma căreia, sultanatul de Iconium și Armenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au lăsat cuvinte în limba română, mai ales în organizarea vamală și fiscală, ca tarkan, ilișul (dijma din grâne), sulgiul (darea pe carnea de vite), olak (schimb), cai de olac. În același timp, pe un alt plan, "cataclismul tătăresc" (Iorga) zdrobește "imperialismul Arpadienilor, planul lor de imperiu latin al Ungariei". Într-o altă lucrare a sa, Chestiunea Dunării, istoricul spune: "Tot rostul regatului (ungar) e stricat de această operă de distrugere, toată ofensiva Ungariei în răsărit e împiedicată de consecințele năvălirii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până la Dunăre.2 Înaintarea cavalerilor teutoni dincolo de Carpați a pus capăt dominației cumane în teritoriile extra-carpatice, deschizând în același timp drumul spre Dunăre și Marea Neagră. Astfel, prin acțiunile Ordinului, Cumania neagră își înceta existența și, concomitent, dinspre răsărit, cumanii erau zdrobiți de mongoli la Kalka (1223), încât Imperiul stepelor intra în extincție. Rapida dezintegrare a împărăției lor înlesnea acțiunea Ordinului în Cumania apuseană: aflați în pragul pieirii, cumanii se supun inițiativei regilor unguri de creștinare a lor (1227). Subsumarea unei părți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau o ploaie de săgeți, după cel mai bun sistem tătăresc, pentru ca apoi să lovească cu măciucile. Singura cale de retragere era tăiată cu garduri de mărăcini. Se produce o învălmășeală grozavă acolo: multe capete sunt zdrobite, cavalerii se împrăștie în toate părțile, vicecancelarul este ucis și pecetea regală se pierde, iar regele poate scăpa prin sacrificiul credinciosului său Desideriu, fiul lui Dionisie, care a îmbrăcat veșmintele regești". Lupta s-a dat, cf. "Cronica pictată", de vineri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din ziar, ne precizase data exactă a acelei apariții celeste: 17 octombrie 1882. Nu mai puteam să ne imaginăm turnul Eiffel fără să-l vedem pe austriacul smintit care se arunca din vârful lui dantelat și, trădat de parașută, se zdrobea de pământ în fața unei mulțimi de gură-cască. Père-Lachaise nu avea pentru noi nimic dintr-un cimitir pașnic, însuflețit de șoaptele respectuoase ale câtorva turiști. Nu, printre mormintele lui alergau în toate direcțiile oameni înarmați, trăgeau cu pușca, se ascundeau pe după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nebunie să mă gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la începutul secolului și să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele. Să uit că, dacă trăiam, era datorită trenului care se furișa orbecăind printre convoaiele pline de carne omenească sfârtecată, un tren care îi ducea pe Charlotte și pe copiii ei ca să-i ascundă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vorbele lui ajungeau la mine cu o ciudată încetineală pufoasă. În aceeași clipă, un gând m-a uimit prin simplitatea lui: „Uite ce-mi trebuie. Izbitura asta, ciocnirea asta cu metalul, dar mult mai violentă. Izbitura asta care mi-ar zdrobi capul, gâtul, pieptul. Izbitura asta și liniștea imediată, definitivă”. Câteva fluierături au străpuns pâcla febrilă care îmi ardea obrajii. Cu totul absurd, m-am gândit la un polițist care s-ar năpusti pe urmele mele. Am grăbit pasul, bâjbâind pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prin aste ruine. În lupta mare... în furtuni-oceanici Caut ceva să semene departe Măcar cu-acea turbare ce consumă Sufletul meu... și, fără ca să-l stingă, Este nestins... Vai mie! e etern! De-aceea mân popor contra popor, De-aceea zdrobesc țară eu de țară Și secol sfarm de secol. Poate că, speriat, Sufletul lumii, - oricât de crud ar fi, Oricât nenduplecat, oricât de rece - M-a reîmpinge-n vecinicul nimic, Ca niciodat să nu mai reapar. Ah! nu știi... nu poți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
obosiți și genunchii căzură ca frânți în iarba răcoare... văzutu-l-am și m-am întors în cetatea de marmură din vârful Sionului, rupt-am de pe mine hainele de aur și le-am aruncat pe ele... iar chitera mea de aur am zdrobit-o de stâlpii de marmură a bisericei. Răsuna biserica luminată de făclii de ceară albă, numai sufletul meu era mut și sterp și turbăciunea cruntă rânjea din fundul gândirilor mele. Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Moldova plânge bătută de argați Năimiți de voi anume... voi râdeți și visați. Și-afară de Moldova mai sânt și alte țeri, Surori a țerei noastre ce, stinse de dureri, Se zbat sub biciul celor cu care voi dați mâna Ca să zdrobiți pe turcul cu dânșii împreună. Creștini își zic aciia, dar, mai păgâni ca turcii, Vând robi pe bieții oameni - și pun în vârful furcii Pe orcine din oameni care le-ar spune: stați, Acești sărmani sânt oameni, ca oameni vă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și bag seama de-aceea-ntr-ascuns Din țara cea leșească, pe Rareș l-ați adus? ARB[ORE] Pe Rareș noi? {EminescuOpVIII 162} ȘT[EFAN] O, credeți că nu vă cunosc, boierii mei? Dar îl voi prinde pe acel vântură-țară și-i voi zdrobi capul cel deșert și împlut cu visuri la domnie. ARB[ORE] M[ăria] Ta, mă iartă, pe acel Petru Rareș l-am văzut și eu. Mie însă nu mi s-a părut deșert... ci din contra... iubește Moldova s-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
senin cer. {EminescuOpVIII 169} M[AIO] Poate că te iubește... de unde știi? ȘT[EFAN] Nu spune, Privirea ei e fixă ca a unei nebune, Adeseori cătat-am să-i spun amorul meu, Dar ochiul ei cel aspru și zîmbetu-i ateu Zdrobea inima-n mine, gheța cuvîntu-n gură, Simțeam cum desperarea tot sufletul mi-l scură. O, lumea toată are zîrnbirea ei ce luce, O umbră trece-n noaptea-i și ea își face-o cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un remediu este și acela e omorul inimei mele... O, mă voi arunca la picioarele ei... voi încungiura cu brațele mele genunchii și voi ruga-o să fie ea geniul Moldovei, îngerul de pază al țărei, Doamna ei. Mira! mă zdrobesc spre a mă-nalța la tine... îmi rup inima ce-i a ta ca s-o dau țării. (iese) [SCENA VI] (Servitorii aduc o masă lungă și servită, de-o așează în avanscenă, și pun scaune, în momentul ce în fund
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-oameni vie Te văd trecând puternic cum trece-o vijelie {EminescuOpVIII 181} Cu tunet și cu fulger pe-a undelor popor... Cu aripa-i munțindă Să pun belciug de aur în coarnele-ți de fier. [ȘTEFAN] Ce stați, mergeți, zdrobiți-l,... auzi, poporul strigă Și voi, galbene umbre, ați înghețat de frică. E mare acest demon... e-un munte arzător, Puterea lui e-adîncă, puterea-i în popor! Ce stați... vedeți-l - tare, mulțimea i se-nchină Cum noaptea intră-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fiară flămândă ca leul în pustii. Mergeți cu toții, umbre, acolo vă-nchinați Unde se-nchină lumea... Ba nu, să stați, să stați, Am trebuință încă să știu că eu domnesc, Și cine-o vrea să fugă să știe că-l zdrobesc. Ce-mi folosește mie că voi pămîntu-ați lins Când am călcat pe dânsul fălos și neînvins? Ce-mi folosește mie că voi, o stinsă spuză, Împlineați în genunche, zâmbet pe vineți buze, Orce spuneam atuncea când, de popor iubit, Treceam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Iată acei ce tronu-mi îl țin și-l părtinesc. Acum, din umbra-mi neagră în ura mea pierdut Eu voi domni pe lume ca îngerul căzut. Sunați, trâmbiți de moarte, loviți arme cu foc O, taur al Moldovei, eu te zdrobesc în loc. {EminescuOpVIII 182} [SCENĂ] [ȘTEFAN] Știi tu oare, jupîne, că cu al meu cuvânt Pot să te bag de viu în pămînt? C-o vorbă, c-o privire, cu o Eu pot... să-ți pun capul în poală? O știi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pot să-ți bat spinarea pân va crăpa în dungi, O știi? [BOIERUL] O știu. [ȘTEFAN] Și ceea ce vouă vă pot face Lui Arbore bătrânul să nu pot să-i cășun? De voi să-i tai [eu capul] Vă pot zdrobi cu toții, răspundeți[-mi], așa-i? TOȚI (îngroziți) Așa! [ȘTEFAN] De pot face acestea atuncea eu sânt Domn. Scoală-te, vultur veșted, din amorțitu-ți somn, Scoală-te și răcnește, scoală-te și ucide, Lasă lumea să plângă când inima ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le spulber ca, frunze-ngălbenite, Eu îmflu răsuflarea vulcanului măreț, Înmormântez sisteme în spații nesfârșite, Eu munții îi cutremur și mările le-ngheț, Astup cu a pustiei nisipuri mări cumplite Ș-îngrop țări înflorite sub oceanul creț, Dezmint secol de secol, zdrobesc eră de eră Fac din a vieții fapte lucire efemeră. [MUREȘANU] Știu că tu-nșirînd anii pe-a vieții lunge fire Tu nimicești trecutul în urmele lui chiar, Că tot ce e-n viață cade-n a ta domnire Nimic ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cunoști, Ce apasă nendurată pe spinarea celor proști, Tu nu știi amărăciunea și mărimea crudei lipse Care-n umărul mulțimii a ei ghiară și-o înfipse Și nici munca cea cumplită și nici miile de chinuri Ce apasă mintea noastră, zdrobind inimele-n sânuri. Viața ta ai petrecut-o-n opulență Știi tu ce-i Sărăcia? Setea, foamea, frigul, tot alaiul ei? Muncă aspră sub cumplita verii arșiță de soare, Haine groase, ponosite de căldură, de ninsoare, Iar repaosul de noapte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]