1,562 matches
-
Cât despre însemnele ordinului, dragonul capătă valențe antagonice și chiar un renume negativ în conștiința creștină . Nu greșim afirmând că însuși Vlad a produs devierea de sens, prin schimbarea codului cromatic, de la roșul regal, biruitor, la verde. „ în toate mitologiile, zeitățile verzi ale reînnoirii hibernează în Infern, unde roșul htonian le regenerează.” Dragonul verde poate fi simbolul Imperiului Otoman; ipostaziază mai curând natura duală a omului biruit de păcate. Printre alte semnificații, verdele este asociat cu apele inferioare, cu păcatul, în
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de slăbit ce era înainta cu dificultate, lăsând impresia că abia învață să meargă. Priviți de departe, puteam fi luați drept cei patru apostoli evangheliști, străbătând întinderile nesfârșite ale pământului, călcând hotare peste hotare pentru a face cunoscută o nouă zeitate supremă, trinitară, alcătuită din trei capete diferite: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Noi, cei patru frați minori, eram un grup cvadripartit, fără nicio conotație ecleziastică, scriindu-ne propria noastră istorie, trăind-o din plin, plătind tributul unor suferințe nedrepte care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
numai la o constatare și la cele câteva cuvinte preliminarii de rigoare. Revista noastră și-a luat ca deviză: Pentru frumos și adevăr, și e bine de știut că atunci când spunem aceasta, spunem și pentru țară, căci servind cele două zeități primordiale, aducem tămâie și pe altarul românesc, în slava care i se cuvine. Nu vom avea pretenția de a întinde o oglindă frumosului: e așa de multiplu, așa de proteiform, așa de efemer în eternitatea lui, încât imagina-i nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fiecărui labirint. Chiar și al unuia alcătuit numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început să cadă. Va fi greu să privesc aceste detalii numai teoretic. Ianus Cu cele două fețe ale sale Întoarse În sens contrar, această zeitate italică vrea parcă să insinueze că dilemele nu sînt totdeauna importante prin răspuns, ci prin tensiunea lor. Dar poate fi vorba și de cu totul altceva. Mă feresc să numesc asta duplicitate. Să-i spunem precauție. La Roma, Ianus era
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a cina. La o masă alăturată Alin observă un chip atât de frumos încât scăpă un oftat de uimire și duse mâna la inimă zicând: - Oh, Dumnezeule! Cât de frumoasă este! Era ca și când ar fi văzut pentru prima oară o zeitate. Închise câteva secunde pleoapele, suspinând ușor. Prezența ei era ca o stea strălucitoare în inima sa care lucea din ce în ce mai tare. La rândul ei, Nicole îl observă și ca un făcut murmură și ea zicând: - Dumnezeule! N-am mai văzut un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai îndrăgostită, iar glasul ei vibra în frânturi de fraze zicând: - Te iubesc! Te iubesc și eu! Te iubesc așa de mult cum n-am mai iubit pe nimeni! Ea era cu sânii goi și cu părul desfăcut, părând o zeitate. Acum fiecare râvnea la trupul celuilalt. El îi cuprinse umerii fierbinți și-i strivi din nou buzele cu săruturi. Nici unul nu se mai împotrivi. Gura lui Alin o căuta întruna pe cea a lui Nicole. Ea își lăsă gura incendiată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sa ortodoxă moștenită din moșistrămoși, aprindea din când în când lumânări și se închina la altare. Perseverența lui constituia un factor esențial în vremurile de criză. După părerea multora avea o voință de invidiat, iar pentru alții era ca o zeitate. După despărțirea de Carmen, ani la rând se gândise la ea. Analizase situația din toate punctele de vedere și nu găsise nici un răspuns care să-l mulțumească. O cunoscuse în străinătate pe Julia. Totul se datora unei întâlniri întâmplătoare. Era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
26,26). Dar deși Mântuitorul înființează multe forme noi ale cultului nemaiîntâlnite în istoria cultuală totuși așază în cultul nou și forme ale cultului iudaic, pe care le perfecționează în noul spirit al iubirii. Dacă în antichitate cultul însemna cinstirea zeităților prin teamă, respect, ceremonii religioase, în creștinism cultul înseamnă orice formă sau act religios care pune pe om în legătură cu Dumnezeu exprimând deodată cinstirea și dragostea de Dumnezeu și mijlocind harul Sfanțului Duh pentru sfințirea omului și a naturii. Cultul în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
muncesc și m-am format ca OM de șase ani și jumătate... Să intru în combinat și să merg pe stradă cu fruntea sus ăsta-i esențialul!... Din mijlocul peretelui de lîngă masa mea de scris, mama sfîntă și unică zeitate căreia mă închin! pare să se desprindă din fotografie: stă pe treptele cerdacului, mîndră și impunătoare, cu zîmbet cald pe buze și în ochi, așa cum a fost întotdeauna; întotdeauna cînd era fericită, fericită cum era și în duminica aceea, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
băieți aveau nevoie de fotbal sau de rock pasiunile previzibile și neinteresante la care se referă Hornby. (și e adevărat că majoritatea fetelor nu păreau să aibă nevoie în orice caz, nu o nevoie vitală de asemenea lucruri, de atotputernice zeități externe care să le spună cine sînt. Aveau lucrurile lor mai mici, mai multe, mai omenești, mai expresive. Aveau vieți.) Dar nu mă recunosc cu totul în modelul descris de Hornby : eu mi-am trăit pasiunea într-un context în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
vechii zei ai Irlandei și zeul cel mai venerat în Galia. El este inventatorul și patronul tuturor meșteșugarilor. Celții nu aveau un zeu sau o zeiță a dragostei. Și mai interesant este faptul că până au „intrat” sub influența romană, zeitățile lor nu au fost reprezentate în vreun fel, druizii interzicând, se pare reprezentarea divinității sub formă umană. Druizii - prea înțelepții, preoții stejarului. Când zice Ada L. „mișto” o luăm de la capăt! Joi, 26 februarie 2004 - Club Suntem încă la lectură
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
el fiind "în drum" spre Asuncion-Paraguay, fiind nevoit ca pe porțiunea cascadei să dispună ca însoțitorii săi să transporte pe spate bărcile cu care călătoreau! Ca orice minune a lumii și Foz do Iguazu își are legenda sa cu o zeitate locală căreia trebuia să i se aducă jertfă o fecioară, ce s-a îndrăgostit de un tânăr băștinaș, au încercat să fugă cu o barcă, au fost surprinși de zeul cel rău, acesta făcând să se prăbușească râul Iguazu în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lumii..." Mulțumesc, doamnă Cârmâzan pentru amabila scrisoare. Din păcate, sunt unele colțuri ale lumii, ca de exemplu Varșovia cu al său nefericit caz Crulic, unde "sufletul" de care vorbiți s-a dovedit "lipsă la apel"! Ați auzit de Ianus Bifrons? Zeitatea romană cu două fețe, una privind spre trecut și alta spre viitor, cel cu care începea calendarul la romani și care ne-a dat și noua luna ianuarie? Așa eram și eu la început de 1995, cu două fețe (bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
periculoase, până la scrierea unuia dintre acele romane incredibile În care autorul, cuprins de o criză de nebunie lucidă, și-a impus singur anumite reguli unice pe care le respectă, anumite obstacole de coșmar pe care le depășește, cu sârgul unei zeități care clădește o lume vie din cele mai imposibile ingrediente - stânci, carbon și falși fiori. În cazul compunerii de probleme, acest eveniment este Însoțit de o dulce satisfacție fizică, mai ales când piesele de șah Încep să-și joace rolurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ceea ce Roma îi putea oferi. A modificat el însuși protocolul sacramental al orașului chiar în timpul celor trei ceremonialuri de adventus (de întâmpinare și de omagiere) care i-au fost dedicate, prin faptul că a evitat să mai facă sacrificii închinate zeității tutelare a Romei, Jupiter Capitolinul. Învățat să trăiască departe de fastul și de discursul triumfalist roman, împăratul părea că lasă în urmă relativ ușor această capitală simbolică (cea administrativă era Milano), precum și "corul" comunității ei. Relația sa cu Roma ne
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
structuri narative matriciale, care se regăsesc și în miturile identității, sunt cele de creație (a cosmosului, a omului); ele includ unități mitemice specifice, precum zeița-Mamă, pământul-Mamă sau materia potențatoare, zeul-Tată sau Spiritul creator. Pentru cazul marilor orașe, spre exemplu, o zeitate tutelară primește periodic sacrificii și onoruri, așa cum Roma și principii ei auguști făceau pentru Jupiter Capitolinul și pentru zeii întemeietori afliliați lui. Miturile finalității (eschatologice) pun în joc noțiunile de destin sau de ființă supranaturală și sunt orientate fie asupra
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a obiectului senzației − ca în cazul "obiectelor" mitologice, nu externe, ci "realități" interne ale spiritului. Vom regăsi la romanii din perioada principatului − formă de guvernare marcată de gândirea stoică −, o interpretare asemănătoare a relației cu divinul, fie că vorbim despre zeități, fie despre augustul împărat. Posibilitatea de a (re)integra în "prezent" relația cu sacrul, prin intermediul procesului de purificare (prin cremație) a corpului imperial, conferă comunității dreptul de a-și lega în mod indestructibil viața individuală și pe cea cotidiană de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fie despre augustul împărat. Posibilitatea de a (re)integra în "prezent" relația cu sacrul, prin intermediul procesului de purificare (prin cremație) a corpului imperial, conferă comunității dreptul de a-și lega în mod indestructibil viața individuală și pe cea cotidiană de zeitatea care îi personifică profilul absolut 8. Teza stoicilor despre senzație ajunge, ca și cea a atomiștilor, la apărarea tuturor imaginilor, de orice fel, contrar atitudinii binecunoscute a lui Platon (la care vom reveni ulterior); căci fie și false, prin ele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și ceremonial, pe care ulterior se va sprijini în mod substanțial în secolul IV doctrina creștină a puterii); pentru a reprezenta împăratul ca divus, era nevoie de o conformare a lui la divin, prin virtuțile și funcțiile glorificate, atribute ale zeității în tot ceea ce ea avea demn de onorat. Intelectualismul neoplatonician, pentru care percepția nu presupune niciun afect și pentru care gândirea pură este rezultatul unei eliberări totale din relația cu sensibilul (Moutsoupoulos 44), se desparte aici definitiv de gândirea stoică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de o parte, de oralitatea culturii secolelor XIII-VIII î.Ch. (așadar înainte de răspândirea obiceiului de a scrie), pe de alta, de necesitatea de memorare în comun a creațiilor și a datelor identitare colective. Singurele mărturii despre modul în care această zeitate era înțeleasă și slujită sunt reprezentările și narațiunile mitice, un tip de atestare care "colorează" semnificativ orizontul interpretării și care trebuie luate în discuție. În interiorul sistemului de referințe "literare", informațiile pot deveni revelatorii pentru cazul nostru, atât timp cât ele configurează o
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sistemului de referințe "literare", informațiile pot deveni revelatorii pentru cazul nostru, atât timp cât ele configurează o rețea de probleme, pe care romanii le vor integra și le vor atesta ei înșiși încă din secolul II î.Ch. (Benoist 36-49). Spre exemplu, zeitatea memoriei este în același timp ocrotitoarea poeziei, a odei închinate eroilor, așadar, tot trecutului, dar și a cânturilor divinatorii, astfel încât poetul, inspirat de muze, este comparat cu un profet inspirat de Apollo (la Pindar). Pentru relația dintre imagine și ceremonialul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ceea ce, după Herodot în istoriile sale (II 53), ar fi început odată cu Homer și cu Hesiod − cel care îi conferă poetului o funcție religioasă, chiar de sacralizare a trecutului. El are capacitatea dovedită de a mulțumi, chiar de a încânta zeitățile și de a rosti "adevărul". Dacă înlocuim, nu simbolic, ci practic, rolul poetului cu cel al ceremonialului imperial, fastuos și dramatic, constatăm că semnificațiile din vechea Grecie se regăsesc nealterate la romani, la altă scară și la alt nivel de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Generalii învingători nu au mai obținut din partea senatului altceva decât dreptul la însemnele triumfului - și doar cu acordul împăratului lor − și dreptul de a avea o statuie în forumul public; în schimb, augustul a ajuns să se identifice cu însăși zeitatea tutelară a Romei, Jupiter Capitolinul. Pentru reprezentarea exclusivistă a naturii sale de divus, împăratul a exploatat nu doar spațiul urban și ceremonialul, ci și trecutul roman, pe care cortegiul său funerar avea dreptul suprem (și unic) să-l pună în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
alocată prezenței sale în vechea capitală, mai curând de suprem administrator (din cauza vizitelor la mari intervale de timp). Împăratul creștin devine centrul procesiunilor doar ca funcție politică, iar relația pe care adventus o asigura înainte între augustul sacerdot, comunitate și zeități se estompează. În trecerea sa dificilă către creștinism, Roma va fi nevoită să-și adapteze practica ritualică păgână și ceremonialurile la noua teocrație politică, pentru a-i asigura totuși împăratului "în maiestate", fie și în vizită, rolul major în orice
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
preluat de teoria puterii creștine de la principatul roman l-a constituit faptul că, în cadrul ceremonialului și mai ales al apoteozei, funcția imperială, care, în timpul vieții augustului asigura relația dintre comunitate și planul divin, era definită acum numai prin raportare la zeități. Persoana ca atare pierdea din semnificație, în schimb câștiga prin glorificare instituția puterii; începând cu Hadrian, cultul include "casa" (reședința publică) și familia, in honorem domus divinæ (Benoist 157). Este ceea ce va căuta să mențină și instituția basileică. În economia
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]