1,190 matches
-
prefer pleașca asta, ca o balegă de pictor! În felul lui defectuos, cu silabe sacadate, Calaican voia să zică despre pleașca lui că e identică beretei unui pictor și are dimensiunea caracteristică unui final de digestie bovină. Ieșea, însă, în zisele sale, mereu altceva, cu efect hilar, latură pe care, la timpul respectiv, el însuși o sesiza, hlizindu-se. Intrând, intempestiv și fără să bată la ușă, în biroul spațios, rezervat compartimentului financiar și, totodată, slujind de anticameră pentru biroul directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce mai era. Suna sirena la 6 și la 2. Bărbații plecau. Muierile rămâneau cu toate pe cap. Copiii au început să migreze spre Călan sau Hunedoara. Apoi, încet, s-a instalat peisajul de Veac de singurătate. Decompozițiunea, cum îi zisa, am trăit-o mai întâi atunci. Călanul creștea blocuri noi și piețe, apa curgea prin șurub. La rudele de la țară mai veneai să iei o găină și smântână și să te uiți de sus, deh, țărani. Astă vară am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu bătaie), țuica de la Sâncrai nu se clona, tot ce era stabil ca drog era cultura scrisă. Și uite așa, papuașa din țara copiilor străzii devenea o apariție respectabilă și respectată. Da’, mă rog, trebuia să mă up-datez, cum îi zisa. Și vâram în mine cărți cu nemiluita, într-o bulimie intelectuală care părea să nu se mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
arde una peste bot, ca să-și descarce frustrările. Nu de alta, da’ face menajul la tot soiul de feministe și i s-a urcat la cap că-i face bocceaua dacă o mai atinge. She is a breadwinner, cum îi zisa în lumea noastră nouă. El e postproletar, postclasă conducătoare. Omogenizarea s-a dus pe apa sâmbetei. Pe procente, avem 70% loseri. O întrebare firească este de ce sunt loseri, ce au pierdut? Și aici mă întorc la vina noastră, a celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
religioase, cam în chipul următor: „De Crăciun, noi sărbătorim tăierea porcului și de Paște, tăierea mielului”. Firește. Hrana era o problemă obsesivă. Hrana e o problemă obsesivă pentru cei mai mulți dintre români. Mai ales pentru femei, care sunt tradițional, cum e zisa, centrul nutritiv al familiei. Poți să te detașezi de asta, dacă nu ai vocație ascetică, doar atunci când îți permiți să optezi. Intru în magazine de mezeluri și strâmb sincer din nas. Ideologia anticarnagiu și anticărnuri mi-a intrat bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
texte filosofice veritabile, ei au alcătuit, în majoritate, o armată obedientă, nu neapărat din convingere, ci fiindcă înlocuirea filosofiei cu documentele de partid era mai coerentă cu accesul lor intelectual la un tip de bibliografie. Cea filosofică era grea. Cu zisa lui Noica, oamenii nu prea erau „vizitați de concept”. Noi am fost o generație mai norocoasă. Am făcut licee foarte bune și o facultate în care cei mai mulți profesori proveneau din acea generație, dar scăpaseră în Occident și s-au dedulcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mei sunt atinși de aripi negre. Nick se duce încet, încă discret, în metastază. Pauline îl însoțește la întâlnirile cu prietenii de care uneori ne e teamă că sunt finale. Adriana își tace durerea de mamă orfană și disperarea de zisa repetată a lui Matei, tatăl orfan: „Nu am de ce mai trăi, gata, e destul!”. Cristina suferă pentru I. Și I, suferă de tensiuni și incertitudini. Nu știe dacă mai poate fi primită la un program anti-body... iar eu o plimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
potrivi! Mi se face pielea gèinè numai gândindu-mè la o întâlnire aranjatè, abandonez nemâncatè ultima bucatè de pizza, împingând cu scârbè farfuria spre marginea mesei, îmi sorb ultimele înghițituri de apè mineralè în timp ce Șerban o ridicè în slèvi pe așa zisă prietenè a Marianei, argumentul forțe, despre care crede Șerban cè mè va da gata, îl repetè de câteva ori, Are apartament și locuiește singurè! Ce naiba, doar n-o sè stai în chirie toatè viața, Matei! Profitè și tu de ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
privirea pierdută. Nu. Nu poți fi ceea ce pretinzi. Ești aproape cel mai urât profesor din tot colegiul! Și așa trebuia să fiu ca să nu dau de bănuit... Nu e posibil! Ba e. Spune-mi, cât știi despre Împărat? Destul de multe, zisei rezervat. Mi-a părut interesant subiectul. Fiecare găsește ceva interesant în istorie, mai ales când e influențat de ea, murmură el. Ai auzit de Anturajul Împărătesc? Sigur. Din el făceau parte cei mai apropiați prieteni ai Împăratului. Fiecare era, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Dar... Niște ultime cuvinte. Alege-ți prietenii cu grijă. Ai face bine să începi pregătirile în seara asta și ai face și mai bine dacă ai face o vizită prin cancelarie după ce ieși de aici. Foarte interesant... foarte! Ultime cuvinte? zisei nedumerit. Întocmai. E timpul să pleci, iar eu să fac de asemeni. Acuși se va întuneca și tu ai treabă de făcut. Te caută prietenii, Corvium, iar prietenii sunt niște lucruri atât de rare în ziua de azi... Ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intrase închisese ușa în urma lui. Ceilalți se așezară în spatele scaunelor, uniform, astfel încât nici un elev nu rămânea fără cineva în spatele său. Văd că nu zice nimeni nimic. Ce fel de întrunire e asta dacă nu se vorbește ceva? Vă poftesc, domnilor! zisei cu calm, aproape poruncind invitația. Câteva mișcări în scaune și cineva zise: Îl așteptăm pe Govar. A... Govar. Da. Asta explică multe. Știam de dinainte de el, dar cei din fața mea nu trebuiau să știe asta. Ascultă, zise același elev, aplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
material antiglonț. Trebuie să probăm asta, zisei uitându-mă la Sergiu. De asemenea, trebuie să modificăm corpul A și să întărim toate ieșirile și intrările. Trebuie montate niște rampe prin școală. Și trebuie să facem niște modificări în solul subsolului, zisei gândindu-mă la ce îmi spusese Arvon. Cred, de asemenea, că ar trebui făcute și niște baricade la fiecare etaj, în dreptul scărilor. Mihail, te descurci tu cu asta? Sigur, Corvium, spuse el entuziasmat. Mă apuc imediat de lucru. Uneltele, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alt fotoliu, mai apropiat de biroul masiv. Vrei să bei ceva? întrebă el arătând leneș spre o sticlă de culoare maronie pe jumătate plină în care se găsea un lichid vâscos. Nu, mulțumesc. Totuși, aș vrea să știu cine ești, zisei îndrăzneț. Cine sunt? Cine sunt eu? spuse batjocoritor, după care începu să râdă ușurel. Trecu câtva vreme până când să se potolească. Poate sticla aia maronie îi afectase într-o anumită măsură capacitatea de a judeca limpede. Mi se zice Ducele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de genul ăsta. Atât! Fundația rațiunii mele nu mai putea suporta! Poate adevărul servit cu porția era digestibil, dar toată bucata dintr-o dată era prea mult pentru mine! E clar că băutura ți-a afectat grav memoria și sănătatea mintală, zisei în batjocură. M-am ridicat de pe scaun scârbit de faptul că aveam în fața mea un om beat. Eram dezgustat de faptul că putea glumi într-un asemenea mod în momentele în care ne aflam. M-a apucat de mână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
la mine ca și cum aș fi spus o erezie, dar în același timp se întrebau dacă vorbele mele nu conțineau ceva adevăr. Într-adevăr, câțiva începeau să creadă în mine și m-au aprobat pe loc, orbește. O luăm pe aici, zisei arătând tunelul de culoare ruginie. Încetul cu încetul, oamenii pe care mă bazam începeau să mă urmeze prin tunelul care ar fi trebuit să ne ducă exact sub colegiu. Ultimul om rămâne la începutul tunelului, iar tu, zisei eu arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
diametru cel puțin doi metri. Era metalic și avea o culoare gri închis, din câte am văzut noi. Ăsta era drumul pe care-l căutasem. De aici, încă câțiva metri și aveam să intrăm în perimetrul interior al școlii. Aici! zisei unui flăcău mai înalt ca mine, cu părul șaten și cu ochii albaștri. O vom lua la dreapta! Odată ce vom lua controlul școlii, voi trimite pe cineva după voi. Atunci să veniți degrabă înăuntru. Pricepi? Priceput, dar grăbește-te, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
transformată, la 20 august/1 septembrie, în club revoluționar, iar zisul amploiat a fost ales secretarul său; totuși, comisia de cercetare l-a iertat, dată fiind vârsta sa fragedă, de numai 17 ani307. În sfârșit, ultimele figuri, minore, anchetate de zisa comisie s-au dezvinovățit și ele de orice participare la revoluție, pretextând epidemia de holeră. De pildă, preotul Barbu din Milești mărturisea la 1/13 februarie 1849 că în privința jurământului cerut de comisarul propagandist, Petre Orbescu, în plasa Amaradia (jud.
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
foarte mari se pot obține și cu aparate de fotografiat speciale, în care obiectivul se poate roti în plan orizontal în timpul expunerii. Obiectivele superangulare pot reda perspectiva rectiliniu (superangularele propriu-zise, care nu curbează spațiul) (figura 2.12) sau sferic (așa-zisele „ochi de pește” sau fish-eye, ce produc imagini în care toate liniile drepte se curbează) (figura 2.13). Ele se folosesc atunci când subiectul de fotografiat cere unghiuri mari de cuprindere (de exemplu, atunci când dorim să cuprindem un spațiu interior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
-un articol semnat de câte un „critic literar” al vremii, articol care înfiera cu nețărmurită indignare proletară, opera literară a câte unui scriitor consacrat, care pe undeva prin vreo creație de a lui fluierase în biserica nou construită a așa zisei, clase muncitoare. Și așa, la o comandă din aceasta „specială” a apărut în Scânteia, un articol scris de Sorin A. Toma, care se numea “Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei”, articol, care a făcut la timpul respectiv, ca poetul Tudor Arghezi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent - cel mai amplu de care beneficiază un avangardist! -, mărturisește un interes special și, poate, o secretă fascinație pe care criticul o va specula în romanele sale. „E pentru prima oară cînd estetica zisă modernistă, pornind dinspre futuriști și de la Dada, pătrunde în învățămîntul superior pe ușa de onoare”, notează în jurnalul său Sașa Pană despre „Curs...” (v. Născut în ’02, Editura Minerva, București, 1973, p. 578). Același lucru s-ar putea spune însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pentru propriul buzunar. Într-o zi, găsind puțin răgaz, o apucă spre universitate, ca să mai vadă ce și cum, dar se întâlni cu Nichi Stelescu însoțit de o gașcă întreagă de prieteni și se pomeni într-o crâșmă de mahala, zisă a lui Malastropu, plină de clienți cu figuri smolite și cu capetele înfierbântate de băutura ieftină și proastă. Aici se părea că poetul de la filologie se simțea în largul său, fiindcă se apucă imediat sa declame versuri deșucheate sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se păreau tocite. Elevul dispăruse În spatele unui pâlc de tuia. Aleea de zgură decolorată de ploi și tare ca asfaltul, pe care călca acum săltându-se pe vârfuri pentru a mai câștiga ceva În Înălțime, ducea direct la cafeneaua „Piticul” zisă și „Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul Anticariatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
murea de spaimă... Și cum stau mînă-n mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei Brigbelu, nălțând făclia-n aer, Ii zise: "O iubito, din nou ți se năzare. Iar ea mereu ascultă, ș-aude i se pare: Se clatin visătorii copaci de chiparos "Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-n pământ Spre marea-ntunecată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lauri; trebuie să-și dă seama că e nevoie să-și dovedească talentul. Lupta asta între ele trebuie să se dea corect. O să-l punem pe Thierry să pună la cale ceva super tare. O trântă mișto. —Bătaie între gagici! zisei. Îmbracă-le în chiloți de plastic și aruncă-le într-o groapă cu noroi. Sophie începu să chicotească. —Exact ca Alexis și Krystle în Dynasty 1, mai știi? — Dar ele nu erau într-o piscină? — Și ce păr aveau! Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-mi încarc uneltele în camionetă și să le duc la teatru. Îmi povesti cum că Violet Tranter nici nu apăruse, nici nu dăduse încă telefon; impresarul ei se arăta la fel de uimit ca toți ceilalți. A sunat cineva la prietenii ei? zisei. Sally ridică din umerii săi mici și eleganți. —Știi, Violet nu e genul care să aibă amici. Cel puțin nu prietene care să știe che cosa1 face ea. —Femeia-bărbat, nu? —Al massimo 1. Umblă cu niște „fetițe“, știi, din ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]