1,652 matches
-
puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea să i se spele părul, dar operația în sine o incita. Lângă fiecare pat se găsea câte un mic scrin. Pe acestea, fetele din primii ani nu aveau voie să-și țină decât obiectele strict
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capete se afla câte o banchetă din faianță, scufundată în apă când bazinul era plin. Exista și un ventilator care împrăștia aburul, dar John Robert nu-l pusese în funcțiune, pentru că-i plăcea atmosfera aburită. Apa fierbinte, tămăduitoare, curgea de zor, de fapt se prăvălea, urlând ca o cascadă, din robinetele late, din alamă aurie, care erau lăsate deschise zi și noapte, astfel încât Camerele duduiau de un zgomot neîncetat, cu care locatarii se obișnuiau repede, declarând vizitatorilor asurziți: „Eu nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la rochii și „trai îmbelșugat“ nu se lăsa convinsă să cheltuiască. „Domnul Profesor“ (cum îi spunea Pearl) nu se interesa și Pearl nu socotea că-i de datoria ei să-l informeze că banii trimiși lui Hattie se adunau de zor la bancă. S-ar putea ca într-o bună zi Hattie să aibă nevoie de acești bani. Pearl, cu nasul ei drept și subțire și cu gura ei dreaptă și subțire, își păstra capul limpede și acest demers presupunea evitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian, stând în spatele lui Gabriel și rânjind cu colții lui de lup, își spuse că fata arăta ca un șoricel înecat. Și totuși, se gândi el, în doi-trei ani ar putea ieși o femeie frumoasă din ea. Gabriel pleda de zor: — Dacă ai nevoie de ceva, te rog, dă-ne de veste. Numărul nostru de telefon, stai să-l scriu, numai că n-am un... Brian vrei să scrii tu numărul nostru de telefon pentru... — E în carte, răspunse Brian. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ceva îngrozitor? Te gândești că s-o fi însurat în taină cu maică-ta? Tom începu să râdă, apoi se opri brusc. Dumnezeule mare! Așa ceva n-ar putea îndura. Dar, desigur, nu era decât o glumă. Emma continua de zor: Fii pe pace, dacă ar fi fost vorba de așa ceva, ar fi scris „Doresc să-ți comunic ceva“ și nu „Doresc să te întreb ceva“. Dar ce poate dori el să mă întrebe pe mine? Ceva despre George? Tom se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frustrare, mânie și un jind aprig, acel aliaj de iubire și ură care poate constitui senzația cea mai dureroasă și cea mai degradantă din lume. În cele din urmă, se întoarse spre masă. Se părea că John Robert lucrase de zor. Cărți multe; George citi pe cotoare: Platon, Kant, Heidegger; spirite în sânul cărora John Robert își petrecuse, sau poate că își irosise, întreaga viață. Se mai găseau acolo Tratatul lui Hume și Lumea ca voință și reprezentare de Schopenhauer. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se urce pe umăr. Marea părea să se fi încălzit, iar cerul își radia albastrul orbitor peste orizontul eclipsat de valurile înalte, ritmice, din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă. Brian și Alex căutau de zor ceasul rătăcit în nisip. Dădu buzna peste ei: Voi știți că Iisus a fost în Anglia? Ce ți-a mai venit? întrebă Alex, exasperată. Iisus a fost în Anglia. E o legendă. A fost pe aici în copilărie, cu unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
față ivindu-se de cealaltă parte a geamului. Tom bătu în geam: — Nu te speria, sunt eu! Pot să intru? Hattie îl privi fix o clipă, apoi trase storul cu un gest violent. Tom, țopăind în fața altei ferestre, striga de zor: Nu-i vina mea! Nu eu i-am adus! Hattie trase cu furie și celălalt stor și îl propti cu o bară de lemn. Rămase locului privind în ochii pictați ai etern tânărului frate al lui Alex. Pe urmă, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Presupun c-ar trebui să ne ducem cu toții acasă, spuse Olivia Newbold. Crezi c-o să se lase cu scandal? Valerie Cossom, tulburător de frumoasă în roba ei lungă, albă, auzise că George ar fi prin grădină și îl căuta de zor. Hector Gaines o căuta pe Anthea. În centru grădinii era întuneric, dar la unul dintre capete străluceau luminile de la casa Belmont, iar la celălalt, felinarele din Forum Way iluminau copacii. Tom nu mai știa la ce să recurgă. Larma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu brânzoaice de unde să-și aleagă alta. Nestor era însă prea umilit ca să accepte altă brânzoaică. Pisica se retrăsese după colțul scrinului și, stând acolo cu spinarea arcuită, concentrată asupra prăzii, ca și cum n-ar fi făcut nimic rău, înfuleca de zor din brânzoaica lui. Dar Nestor n-a încetat să urle și atunci stăpâna casei, prietena mamei, a pus mâna pe pliciul de muște. Pisica a înălțat capul, rânjind cu dinții înfipți în brânzoaica de două ori mai mare decât capul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lucru să scoți din sertar un cuțit de bucătărie?... Lucire metalică în lumina lunii pline, ca-n filmele polițiste... Dacă ziua de azi trebuia să nu vină, nimic nu mai era imposibil! Și bătrânul mototol în pufoaică îi tot dădea zor răcnind răgușit: știu încotro ai luat-o! Nu scapi! Te-ai tot dus în sus pe strada Judecătoriei, până unde? Păi n-aveai prea mult de mers. Ai dat de Bulevardul Carol! Nicio casă de prin părțile alea nu-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
începea din nou să cânte... Pe lângă tampon treceau stând de vorbă, în drum spre terenul de fotbal, Stoianovici și Crăciunescu. Abia acum. Pierduseră totul. Hei, Rareș! Rareș!... Din poarta stadionului, Radocea, c-o găleată veche în mână, își agita de zor brațul întins deasupra capului. Răcnea și îl chema prin semne în timp ce primii spectatori treceau pe lângă el părăsind stadionul. Rareș mai lua pe pantaloni încă o palmă de rugină când se lăsa să lunece de pe tampon în jos. Vrei să intri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o vreme, a ieșit până în prag, să se mai dezmorțească și să dea de mâncare orătăniilor care cârâiau și cotcodăceau de zor în cotețul rămas încă închis... Tocmai deschidea portița de la coteț când i s-a părut că aude sforăit de cal. A tresărit și a privit în jur clipind des, ca să-și alunge vedenia care îi cuprinsese închipuirea... I s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Din vise care par să se destrame. Cetății nu-i mai pasă de ninsori Un veac trecut alătură de altul. Dar nu se-aude încă de prinsori Să-mpreune adâncul cu înaltul. În parcuri veverițele sparg nuci, Iar vrăbiile ciripesc de zor. Un corb pășește fără de papuci Și parcă toate cele au locurile lor. E-atâta liniște după ninsori, Din ceruri multă liniște coboară. Doar o părere zboară printre nori Iar oamenii visează-o primăvară. Iarna și merii Încremeniți sunt merii în
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
pentru a treia oară: "Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Așa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul." 23. Dar ei strigau în gura mare, și cereau de zor să fie răstignit. Și strigătele lor și ale preoților celor mai de seamă au biruit. 24. Pilat a hotărît să li se împlinească cererea. 25. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniță pentru răscoală și omor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
nu ar fi decât o repetare a acestora. ― Spune-mi măcar cine și când a făcut această confirmare? ― Aceasta este scrisă la 21 ianuarie 1744, din porunca lui Ioan Nicolae Mavrocordat. În timp ce eu răspundeam la întrebare, bătrânul căuta răsfoind de zor prin al optulea volum cu Documente privitoare la Istoria orașului Iași. La un moment dat, s-a oprit, având o anume lumină pe chip. Nu puteam desluși pricina. Părea de satisfacție, însoțită de o undă de șiretenie. Mișcarea capului, însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mă plimb. Am pornit spre mănăstire, fiindcă drumul trece pe sub fereastra Zânei. Și mare mi-a fost mirarea când, sub lumina lămpii din camera ei, i se vedea umbra mișcându-se dintr-un loc în altul, semn că trebăluia de zor... Atunci am gândit că Zâna pregătește gustarea de dimineață, atât pentru mine cât și pentru călugăr. Geana unui nor dinspre răsărit pornise să se spuzească, semn că soarele se va ivi îndată. Ajuns în pragul mănăstirii, am ascultat o vreme
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și băteau în toba mare: „bummm, bumm, bummm!” Gândăceii de prin iarbă cască ochii de mirare, iară gâzele o iau la fugă alergând printre tufișuri. Deodată, de sus, în grabă mare, au început să cadă picuri mici. Norii bubuiau de zor. Iepurașii speriați, prin codiță și urechi îi străbate un fior și se roagă toți în cor: -Ploaie, stai să-mi găsesc un adăpost c-o să-mi uzi blănița moale! Gărgarițe speriate dau navală să se-ascundă înspre locuri mai uscate
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
la marginea mlaștinii, dar n-am pătruns în stufăriș. M-am mulțumit să ascult liniștea trestiilor. Când m-am întors, am avut o surpriză. Am găsit-o pe Eleonora scriind. Își luase mai multe foi de hârtie și scria de zor, hotărâtă parcă să le umple pe toate. Mi-a aruncat o privire ironică și mi-a zis: ― M-am retras să deliberez. Să nu mă tulburi și să nu mă zorești. Am rămas stupefiat. Ce însemna asta? ― Profesore, m-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
auzeau strigăte disperate: ― Școala, școa-la, vaco! Că te dau cu capul de toți pereții! Piftie te fac! Virgilică, actorul, făcea obișnuita lecție cu Gheorghița, fata servitoarei. Ușa camerei proaspăt închiriate era deschisă larg, la perete. O femeie freca scândurile de zor, iar în prag o fată înaltă și zveltă, care stătea cu spatele, supraveghea lucrul. Când am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Trebuie să fie noua noastră chiriașă, mi-am spus cu indiferență. Intrând în camera mea, am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o izbândă care nu avea poate nici un preț, chiar în proprii mei ochi. Dar orgoliul meu de învingător nu ținea de rațiune. Mai mult: îmi dădeam lucid seama că iubirile de până acum nu fuseseră atât ale mele, cât ale Zor. Pentru că, în definitiv, ce greutăți am avut de învins, ce obstacole de înlăturat? Nici una. Nici unul... În ce consta meritul meu personal? Un chip frumos? (Simplă întîmplare!) Educație, maniere alese? (Părinții, școala, mediul.) Spirit? (Hm! să zicem un pic.) Adevărul era
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pueril, Mihaela fu învinsă, zâmbi și începu să se îmbrace. ― Ah, adă-mi aminte să trecem pe la bijutier. Aș vrea să-mi întărească rubinul de la inel. ― Stai! Mă reped chiar acum. Până te îmbraci sânt înapoi. ― Dar nu-i nici un zor. Mergem împreună. Prea târziu. Plecasem în goană și coboram scările. Vezi, la așa ceva nu mă gîndisem: să-i fac un cadou Mihaelei, în afară de surpriza cea mare. Iată, acum se ivise și ocazia asta. Am alergat într-un suflet, cu inelul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în șoaptă) deși acolo puteam foarte bine să vorbesc tare. (De ce în preajma morților oamenii vorbesc numai în șoaptă?) ― Cum s-a întîmplat? ... Se trezise în revărsatul zorilor. (Probabil că n-a dormit toată noaptea.) Slujnica a văzut-o scriind de zor. (Cui o fi scris? ― asta e foarte important.) De dimineață a plecat în oraș, nu se știe unde a fost, iar pe la opt și jumătate a venit înapoi. A chemat slujnica și i-" dat un plic să-l ducă Alexei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Prima noapte am dormit atât de profund de n-am simțit nici cum arde moara de alături, nici mișcarea de oameni de pe uliță. Asta l-a făcut pe căpitanul medic Constantin Colonaș, scriitor cunoscut, să scrie versurile: Bate clopotul de zor Arde moara, fraților. Satu-i tot cu dosu-n sus Domnul Brumă doarme dus. Îl cântau prietenește Nicu Radu și doctorul pe me lodia “Șapte mere-ntr-o basma, am plecat la Moscova”. Am aflat și de ce soția nu mai scrisese celor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
înălțarea sufletului său. D-sa a venit la Iași sigură în speranța că [vă] va găsi pe d-voastră la Iași, ca să vă vadă și să vă vorbească. D-le Eminescu, vă rog să nu-mi atribuiți câtuși de // puțin zorul depeșelor care le-ați primit, nu ași fi avut nicicând curajul de-a vă chema pentru dorul meu într-un mod așa de espres. Domnișoara însă, ca sora d-voastră, a avut și dreptul și curajul. 627 {EminescuOpXVI 628} D-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]