1,218 matches
-
dau, spuse tata, dar asta pentru că ai învățat bine, altfel nu primeai, și ieși afară încă zâmbind. Du-te și schimbă-te apoi hai la masă, îi spuse mama. Viviana ascultă și se întoarse, tot învârtindu-se în jurul mamei, care zorea să pună masa. Mămico, o să pot să merg să o văd și pe bunica? Doar fabrica de sticlă e aproape de ea. Da, răspunse mama îngândurată. Mămico, dar pe ce stradă stă bunica? Pe vârful limbii! îi răspunse repede mama, preocupată
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
mică apelăm la vecina de la pâine, că la ei încă merge toaleta. A luat spațiul de la pâine dom’ Cangurașu, dar încă nu a intrat în lucrare. Zice că vrea să facă o sală de-aia cu Bingo. Dar dacă vă zorește, poate aveți chestia aia cu prostata, mergeți la pâine fără probleme. Spuneți că v-am recomandat eu și doamna Alisa vă primește. - Nu, n-am nevoie... E un tic al meu, așa, de când eram activ. Îmi plăcea nestarea. - Aha... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
creștini, părinte. Nu se cade, la ultima despărțire... Nu-l lăsă să continue. Popa Băncilă urmărea cum fata veterinarei reușise să scape și alerga cu celelalte după ea spre fundul grădinii. Mai ieșiseră doi bărbați din bucătăria de vară și zoreau și ei. Unul aruncă cu o toporișcă după fugară. O înjura cât îl țineau bojocii. - L-am văzut și eu pe papă, zâmbi popa Băncilă. Când a venit la București, ne-a dus cu autobuzul de la protoierie, de-am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și mai întârzie. Telefonăm maestrului Pârțângău de la tine că... O găsi în dormitor, chircită lângă șifonierul cu ușile larg deschise. Goală, strângea la piept o pălărie crem din ațică. Câteva furnici alergau pe pamblica lată, rozulie. Parcă rătăciseră drumul și zoreau în neștire spre niciunde. Cu bidineaua Ramurile, dese, ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
îngăduitor din cap, făcându-i semn aceluia că nu poate, pe moment, să-l asculte, sau să-i adreseze câteva cuvinte de răspuns la salut. De altfel, nu prea erau mulți cei dornici să-l aboredze. Mai toți îl ocoleau, zorind pasul când îl întâlneau. Se temeau parcă să nu fie înghițiți de prozator, pur și simplu devorați dintr-o simplă privire, o ridicare din sprânceană sau dintr-o mișcare mai nervoasă a burții. Cu mulți ani în urmă, înainte de evenimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aici vreodată? Așa cum mă-ntreb chiar și acum când te simt, țepos, rece, încordat, cum ești în clipa asta... Porniră spre orășel. Același drum pe care, de ani și ani, îl făcuse când pleca sau venea spre casă. Când pleca, zorea spre vaporul care avea să-l ducă în drumul lui. Când se întorcea, grăbind spre casele care se desenau în zarea șoselei. Silueta masivă a silozului de tutun. Acum, năruită, clădirea părea că țipă speriată în înserare. Aceleași sălcii, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
seara, când venea pasagerul, credeam că ai să apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din mâini spre cățelandri, care îi urmau, zorind împleticit. - Se țin ca proștii după noi, pufni Tomnea. - Tot orașul mă știa de Magda nebuna de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un salcâm înalt în dreptul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dupè întunericul din amfiteatru sè clipim des, În aer, miroase deja a sèrbètori, O luèm pe jos, foarte aproape unul de altul, dar fèrè sè ne atingem, din când în când, câte un trecètor grèbit, interpunându-se între noi, trece zorit în direcție opusè, dar, apoi, ne regèsim, umèr lângè umèr, cu emoție caldè în priviri, traversèm stradă și înaintèm fèrè grabè pe trotuarul opus Bisericii Sfanțul Mihail, Dinspre magazinele înșiruite pe margine rèsunè, când se deschid ușile de sticlè, frânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dulce liniștire, În visuri fericite m-ar duce către nori, {EminescuOpI 9} LA BUCOVINA N-oiu uita vreodată, dulce Bucovină, Geniu-ți romantic, munții în lumină, Văile în flori, Râuri resăltînde printre stînce nante Apele lucinde-n dalbe diamante Peste cîmpii-n zori. Ale sorții mele plângeri și surâse, Îngînate-n cânturi, îngînate-n vise Tainic și ușor, Toate-mi trec prin gîndu-mi, trec pe dinainte, Inima mi-o fură, și cu dulci cuvinte Îmi șoptesc de dor. Numai lângă sînu-ți geniile rele, Care îmi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îl strînge-n brațe, tu îl fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. {EminescuOpI 16} Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăție Ca a nopții stele, ca a zilei zori, Vieața în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală și mândrie, Dulce Românie, asta ți-o doresc! {EminescuOpI 17} LA HELIADE De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune, Ghirlanda n-aș alege-o de
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i deodată se trezește și se duce Sus în curțile din Memfis, unde-n săli lumina luce; Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. {EminescuOpI 46} {EminescuOpI 47} {EminescuOpI 48} Bruh! mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec; Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind - ba las săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
m-ai înțeles? Știind că nu e bine să te contrazici cu persoanele care știu mai multe decât tine, am dat aprobativ din cap, nădăjduind că se va simți satisfăcut și va pleca. Parcă simțind ce gândeam, Costică îl și zori: - Hai băi Vasile, lasă omu’ în pace! Eu mă duc că mă așteaptă acasă! - Stai, bă, unde pleci așa? Cum să-l las? Păi tu știi cine-i ăsta? - Cine? - Boier de la Iași! Ăștia chiulesc pe banii noștri, bă! Noi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
-se, vecina cu gât de găină golașă care-și plângea nenumăratele boli: reumatism, Început de glaucom, monturi, sughițuri, flatulență, cistită, răgușeală, distonie neurovegetativă... ,,Soare și cenușă,, , titlu de carte care se potrivește zilei de luni. Marți se potrivește ,,Sânge și zori,,. Îmi șterg fața cu ghemotocuri de iarbă pe care le smulg din peluza de vizavi. Când l-au târât În celulă, era o zi ploioasă de septembrie. Avea pat de ciment, pernă de ciment,, hârdău de ciment. Și inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a fost scris cu litere galbene, mari și citețe:,,Vila Ben. Poftiți, dacă vreți să trăiți,,. Lui Antoniu Îi scapă Înțelesul cuvintelor. Îl lasă indiferent scrierea lor pe peretele proaspăt vopsit. Ceea ce trebuie să facă, este să găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata. Intră În Încăpere, ia caietul cu sârmă spiralată, de pe maldărul de haine, scoate pixul din interiorul sârmei Încolăcite, Îi apasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
că dragostea e poezie. 2012 De pe-aceste vaste mări Dragostea mea face salturi spre izvoare de lumină unde viața este plină de-ale zborului înalturi. Ce frumos plutesc condorii peste văile adânci! Cuiburile sunt în stânci unde-apar mai întâi zorii. Sus! Mai sus! Este o lege a destinului oricui și în toată viața nu-i altă lege să o nege. Scara sfântului Scărarul ne învață acest sens; muntele este imens dacă este ca amnarul. Scânteie de el furtuni, vânturile-și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
am băgat în seamă. Într-o zi când se apropia ora venirii trenului dinspre Huși, iar eu eram în drum spre ferma partidului, care era cam la un kilometru de gară, am dat nas în nas cu un grup, ce zorea din răsputeri ca să prindă trenul. Era tocmai grupul de orbi, ciungi, ologi, pe care-l văzusem de atâtea ori în tren. Acum, ca prin miracol, nici unul nu mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Păi de ce n-ați spus (zâmbește șui), că acuma a plecat sor’-mea, tot după țigări s-a dus, pentru nea Țârțâc... Ei, nu-i nimic, oricum trebuia să mă duc în oraș. Ridic din umeri, mormăi un merci și zoresc pasul pe drumul bun. Mi-e greu să recunosc că, la atât de puțin timp după ieșirea din Draculaland, lumea mea casnică, în care nu reușeam să-mi dau ceasul biologic înapoi până spre treizeci și șase de ani, începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nici nu mai întrebam ce-i cu ele, doar Zina s-a trezit intrigată, într-o seară când și-a găsit patul ei improvizat ocupat de sacii doamnei. Dimineața la șapte, zgomotul toacelor pe care doamna coboară treptele de ciment, zorind spre un fel de serviciu misterios (că doar și dumneai e pensionară), marchează clar, în casa îngustă a scărilor, intervalele pașilor de femeie ajunsă la „o anumită vârstă“, care nu renunța totuși la pantoful elegant, omorâtor de picioare (ce boal-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sine. Săptămânile următoare, ideea căsătoriei pierdu o bună parte din teren. Un argument neașteptat veni să-mi răstoarne, încă o dată, hotărârea coaptă și mă conduse la un compromis. Judecam astfel: ― De ce să mă însor de pe acum cu Mihaela? Cine mă zorește? Voi continua să trăiesc cu ea un an, doi, trei, până ce ne vom acorda reciproc însușirile: Dacă conviețuirea noastră înfrunta mai departe vremea, era indiciul cel mai sigur că ne-am căsătorit. Trecerea pe la ofițerul stării civile nu mai însemna
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sinceră cu miazăziua ta, unde soarele zăbovește cel mai mult, și grădina ta suspendată are multe ferestre către miazăzi, să îți faci timp să fii sinceră și cu orientul tău, unde stă înțelepciunea dragostei tale și de unde se prelinge în zori izvorul de roz care alimentează lacul kanas dimineața, nu mai puțin sinceră să fii cu miazănoaptea ta, care este recele din tine, care te poate răcori când căldura îți vine în diferite locuri din corp, de exemplu după ce te vaccinezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat în aceste straie elegante și încadrat de doi însoțitori, fu condus în camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă în seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor. Păi, atunci, să mergem! îl zori el din nou pe Hanbei. În sfârșit, Hanbei se ridică și le spuse vasalilor: — Vă rog ca după să aveți grijă de toate. Mai târziu, gândindu-se la această cerere, avură impresia că toate intențiile lui se concentrau doar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mânjite cu noroi, însă nici o pereche de ochi nu le privea cu regret. — Mai repede! De ce plângeți? Asta înseamnă să te naști ființă omenească. Vă veți face de râs în fața țăranilor! Katsuyori călărea printre palanchinurile și lecticile ce înaintau încet, zorindu-le, pentru a se refugia, tot mai departe, înspre răsărit. Sperând să ajungă la castelul lui Oyamada Nobushige, priveau către vechiul castel din Kofu, în timp ce treceau prin dreptul lui, dar nu puteau merge decât înainte, spre munți. Înaintând, purtătorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în divizii, lângă Castelul Himeji. Se crăpa de ziuă și, una câte una, siluetele brazilor de pe marginea drumului deveneau vizibile. La răsărit, un soare roșu ca sângele se înălța peste orizontul Mării Harima, printre norii dimineții, ca pentru a-i zori pe oameni înainte. — Priviți! strigă Hideyoshi. Avem vânt bun. Drapelele și stindardele noastre flutură spre răsărit. Știu că soarta omului e nesigură. Nu știm dacă vom apuca să vedem zorii zilei de mâine, dar cerul ne arată calea înainte. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
face, nu-i așa? O armată numeroasă e pe drum încoace, iar trupele noastre sunt izolate aici. În seara trecută, Genba refuzase, cu încăpățânare, să asculte ordinele lui Shibata. Acum, le ordonă el însuși oamenilor săi panicați să ridice tabăra, zorindu-și vasalii și pajii. — Mesagerul de la Hachigamine mai e aici? îi întrebă Genba pe vasalii din jur, în timp ce încăleca. Aflând că mesagerul mai era în tabără, îl chemă la el. — Du-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primăverii care bătea la ușă. Ieyasu, desigur, nu veni, iar puțini seniori provinciali care căutau să îi intre în grații, îi urmară exemplul. Mai mult, chiar și acum încă mai existau anumite forțe care-l denigrau pe Hideyoshi și se zoreau să facă pregătiri militare și să adune informații secrete. Aceiași oameni se fereau să-și lege caii la poarta Castelului Osaka. Hideyoshi observa toate acestea, în timp ce continua să salute oaspeți după oaspeți. Când anul intră în Luna a Doua, Nobuo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]