3,039 matches
-
Perdelele în geamuri ce scânteie ca bruma... Străfulgeră în umbra-i a undelor bătaie Ajunse-n a lor fugă de rumena văpaie {EminescuOpVIII 94} A lunei... ce pe dealuri frumoasă se ivește Și muchi și vârfuri negre pe cer le zugrăvește, Muchi negre, urieșe, ca puii [de] balaur Păzind în taina serii comoara lor de aur, Căci luna de jeratec prin ele când răsare Comoară care arde vederilor se pare, Iar lebedele albe pornind din negre trestii Apar dormind ușoare pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel clevetit de față. 2 2262 Ce?... Ochii-ți cu-ndoială spre mine se înhoalbă... Tu! tu ai suflet negru, deși ți-e pielea albă. 3 2262 Dorit și umed ochiu-mi idolul și-l privește, Pe tabla nălucirei adânci îl zugrăvește. Și acest chip preadulce din minte nu îl șterg, În somn el mă urmează, în mine-i dacă merg. Astfel mă asuprește dormind sau fiind treaz Și vecinic văd nainte-mi al tău frumos obraz... Cum umbra mi-e alături de dorm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Atunci, ce să vezi? Un vultur mare își întinse aripile drept soare deasupra lui, de dormea tânărul în umbra lui. Oamenii făcură cerc împrejurul lui și se uitau cu mirare la frumuseța și tinereța lui, iar pe platoșe au văzut zugrăvite în aur semnele Măriei Tale și ale Moldovei. Nimeni nu știe cine e, nimeni nu-și aduce aminte a-l mai fi văzut. ALEX[ANDRU] Așa-i când se hotărăsc schimbări, se fac minuni multe, mai cu seamă la Moldova
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-necat în cupe de vin, pe buze dulci. De ce vrei azi, o, suflet în moarte să te culci? Au n-ai timp să mai fluturi? În cupă nu e vin Și-n lumea asta albă nu e destul senin Să zugrăvești cu dânsul vo câțiva ani de viață Vo cițiva ani de-amoruri smăltați cu dimineață Și cîntec?... Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Și, cum risipitorul aurește cu avere A uliții uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în cupe de vin, pe buze dulci. De ce vrei azi, o, suflet, în moarte să te culci? Au n-ai timp să mai fluturi? În cupă nu e vin, În lumea asta albă nu e destul senin {EminescuOpVIII 164} Să zugrăvesc cu dânsul vo câțiva ani de viață, Vo câțiva ani de-amoruri smălțați cu dimineață Și cîntec? Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Ci, cum risipitorul aurește cu avere A uliței uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
era înviați, numai dasupra tuturor sta sura lor diademă, împăratul Carpaților, mut, rece, mort ca eternitatea. Ce-a decis părinții? Să trimeață sufletul tatălui lor Mart să-nvie stînca-împărat. Vorbit, făcut. Luna scoase din negrii nouri galbena-i față și zugrăvi în creștetul stîncei diademă de aur... Stânca trăia... Vulturii-ncongiurară, crezând că-i împăratul lumilor Joe cu fulgerile-n vârful Olimpului... era Mihai Viteazul. PLANUL MIREI ACT l SCENA HILARIU, MIHAI MIHAI Hilariu! rugăciunile mele sunt murmurele unui preot care le-neacă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
AGDALINA] Noaptea turbură lumea-n lumină cum sub tremurul valurilor se turbură visul lumei reflectat în adânca zi a mărei... ea împle pământul cu gândirea ei, cu sufletu-i de nour...... (numai a lunei galben gând s-aruncă peste palate, zugrăvindu-le lor dunga umbrei, peste oameni, însemnîndu-le dunga mormântului lor, de care nu pot să scape cum nu pot scăpa de umbră). Cerul visează stele, oamenii amoruri... vântul, care muge ziua, cântă noaptea și se frământă prin valuri cu lungi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spuie întreg sufletul meu; ți-ași trimite-o pe soare, ce dă lumină și căldură la lumile ce-l încongiur, dar ar trebui să sece lumile, să le lase palide și-nghețate ca să ia destul foc și destulă lumină să zugrăvească ochilor tăi lumea întinsă a sufletului meu - lume întinsă ca gândul, frumoasă ca tine - unde domnește icoana ta până ce voi domni sufletul tău. ți-aș fi trimis amorul meu pe lună, dar luna jumătate nu ți-ar fi spus întreg
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om, și amorul meu e de Dumnezeu, infinit - steaua-mi mică și doru-mi mare -; ți l-aș fi trimis pe soare, dar ar fi trebuit să le soarbă toată căldura ce-aruncă lumilor, să le lase palide și -nghețate pentru ca să zugrăvească focul dorințelor mele; ar fi trebuit să sece lumina lumilor spre a zugrăvi în colori de lumină lumea ce fierbe în fundul sufletului meu și care ți-o-nchin ție cu toate înălțimile și cu [toate] adâncurile ei. Din două elemente
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare -; ți l-aș fi trimis pe soare, dar ar fi trebuit să le soarbă toată căldura ce-aruncă lumilor, să le lase palide și -nghețate pentru ca să zugrăvească focul dorințelor mele; ar fi trebuit să sece lumina lumilor spre a zugrăvi în colori de lumină lumea ce fierbe în fundul sufletului meu și care ți-o-nchin ție cu toate înălțimile și cu [toate] adâncurile ei. Din două elemente poate să constea lumea - din unul neciodată; forma materiei bielementare ar atârna de la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei cea rece, Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, voința ei o stinge, Ce ochi veghează umed? Ce piept ce se frământă, Ce suflet lampă de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul ș-icoana lui barbară: E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce suflet lampă de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul ș-icoana lui barbară: E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară - Și când văd viitorul cu sânge și ruine Nu cred nimic. 2254 Sunt eu!... Privesc trecutul ș-icoana lui barbară E zugrăvită aspru d-ursita-ne amară. Cum gândul meu nu poate să rup-acea perdea Ce-ascunde viitorul teribil după ea? Dar umbre alburie abia prin ea transpar, Mă împle cu-ndoială, martiriu și amar. Cîntarea?... Cea mai naltă și cea mai îndrăzneață
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nfuriată a valurilor lume? ............................................................ (Un CHIP s-arată-n castel) {EminescuOpVIII 280} Și-n noaptea care urlă cu surda ei ureche Privește ca o lună din zidurile veche. E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri pin cari se arată. Zugrăvind dulce[a], trista, sura lor măreție. "Coboară din ruine căci mă închin eu ție. Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde, Primește-o, e iubirea-mi și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori din înălțime, te-ador, te
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
slabă și coarde ruginite De degetele-uscate cutremură trezite; El zbârnâie pe dânsa un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui în noapte răsună dureros Și ochiul lui la nouri țintește-ntunecos... Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar... Ah! trebuie să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
magic îi dete toată frescheța ideilor muzicale; câte suveniri n-avea el în aceste cusături simple; se inspiră văzîndu-le și începu compoziția. Oh! cine va putea spune cu câtă ardoare Pergoleze își scrise divina sa partiție! Cine va putea vreodată zugrăvi minunatele zboruri ale geniului lui, sfințitele inspirații ale sufletului lui! Le și pusese pe hârtie melodiile celor șase dintâi strofe, se gătea să înceapă o altă cântare, când auzi bătând o lovitură tainică la ușa camerii sale... Se sculă, crezând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noastra întîia vom dezvolta încîtva declamațiunei în formele lui cele varii n-o vom putea face aceasta intuitiv și fructifer decât damental a unor speții de drame și caractere principiul tempoului. Tot o așa relațiune are și gestul (Gebarde) ce zugrăvește, a cărui lege nu se poate înțelege daca nu anticipăm diferite stări ale sufletului și nu [le] (atragem) întrebuințăm spre lămurire. În dezvoltare însuși cine știe daca poate fi un moment care să poată fi priceput complect fără de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
epică. Aducem aminte numai "lauda lui Ariost" în Tasso, cari rin copia intuițiunilor, a epitetelor colorate și plastice, cari toate trebuie să vină la dreptul lor, face neapărată cerința portamentului; după aceea povestirea visurilor, cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea ordonă această persistență (Verweilen) și purtare a tonului fără cari nu pot fi neciodată împlin[it]e în (deplină) priveliște totală pretențiunile mai nalte a unei renașteri a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și bagă oarecum noțiunea prin ton deja în vorba pronunțată. {EminescuOpXIV 313} Accentul simbolic însă își are și el scala sa. El se arată în forma sa primitivă, adică în cea mai nemijlocită, atuncea când predă vorbe cari imită și zugrăvesc sunete nearticulate. Fiecare limbă posedă astfel de espresiuni, în care sunetul articulat reflectă tonuri nearticulate auzite de ureche și ne însemnează astfel imitativ întreaga impresiunea a lor (ciripește, scârție, foșăie, urlă, fâșâie, șuieră). Însă aceste espresiuni aparțin începutului limbelor; omul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu ni se prezintă decât ca niște reste, niște aduceri aminte din acel subordonat stadiu al activității limbistice. În reproducțiunea unor vorbe de natura acestora accentul simbolic naturalminte nu joacă un rol cu deosebire creatoriu, pentru că aicea vorba ca atare zugrăvește deja impresiunea ei (subiectivă), și vorbitorul nu are decât a o reproduce clar și cu înțeles. Ba încă din contra: omul în vorbirea acestor espresiuni cari imitează sunetele nearticulate nu are de-a adăogi de la sine decât foarte puțin, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rima e intenționată și esprimă vo greutate a cugetării or o șfichiuire epigramatică, numai acolo poate să se facă mai pregnant distingibilă pentru urechea noastră. Când rima provine câteodată în tragedie, precum nu rar la sfârșitul scenelor, sau pentru a zugrăvi o dulceață sau însuflețire deosebită, cum în Romeo și Iulia, atunci și artistul are de-al lăsa să-i pătrunză sunetul rimei, fără însă de-a cădea într-o declamațiune cântătoare. Rienzi (unele locuri) - Viclenie și amor (unele). Misterul acesta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Arătarea sensibilă, esterioară, a personalității nu face decât indică o revelațiune mai adâncă și nu are în arta dramatică o altă însămnătate decât aceea de-a dispune sufletul privitorului pentru patosul acela care are să se dezvolte în dramă însași. Vorba zugrăvește caracterul; acesta pătrunde prin ton în sufletul nostru. În ton are să se manifeste mai întîi determinata lume sufletească a individului ce e a se reprezenta. Cum masca și ținuta ne arată trăsurile consistente și espresiunea spirituală în elementul material al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o încercare critică. {EminescuOpXIV 400} Fie-mi permis a numi aceste noțiuni intelectuale pure, dar deduse, praedicabilia ale inteligenței pure (în opunere cu predicamentele). Având odată noțiunile originare și primitive, cele deduse și subalterne lesne se pot adaoga, spre a zugrăvi pe deplin arborul genealogic al inteligenței pure. Fiindcă acum nu intenționez complectudinea sistemei, ci caut numai principiele unui asemenea sistem, păstrez pentru altă ocazie această întregire. Acest scop însă se poate ajunge ușor dacă se iau în mână compendiile ontologice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemenea noțiunea empirică, ci o asemenea noțiune se referă întotdeauna nemijlocit la schema imaginației ca [la] o regulă a determinărei intuițiunei noastre conform cu o noțiune generală și certă. Noțiunea despre "cîne" însemnează o regulă după care imaginația mea își poate zugrăvi general forma unui animal patruped, fără de a fi mărginită la o singură formă spețială sau la orișicare icoană posibilă pe care o pot reprezenta in concreto. Acest schematism al inteligenței noastre în privirea fenomenelor și a formei lor numai este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
perioada inițierii) și (de regulă) o „citesc”. Dar și aceste cuvinte sunt polisemantice, având la nivel popular-arhaic și alte înțelesuri decât cele uzuale astăzi. A citi = a descifra în suflet, pe chip, în stele etc. A scrie = a desena, a zugrăvi, a broda („chipurile căpitanilor... erau cu mare meșteșug scrise” ; cf. N. Costin, Letopiseț sau „Iar în pieptul lui,/ Scris îmi este scris/ Soarele și luna”). Ca atare, consider că este forțat să acordăm cuvântului carte (fie ea a solomonarului, fie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a lui Eminescu (Cuconul Vasile Creangă, 1875) apare o tabacheră, mai modestă („de tinichea”), dar totuși cu capacul emailat, în posesia unui boiernaș bucovinean din prima jumătate a secolului al XIX-lea : „își scosese din sânii antiriului [...] tabacherea de tinichea zugrăvită c-o turcoaică cu ciubucu-n gură” (275). „Tutunul este prizat mai ales de cărturari”, scria Flaubert, fiind, chipurile, „pricina tuturor bolilor creierului” (514, p. 125). Inițial, „burueana” tabac (prizată pe nas) era socotită „ca o medecină care vindeca toate patimile
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]