1,157 matches
-
Mihai Eminescu” din Iași. Voi încerca să vă spun acum câteva lucruri despre mine. Cred că sunt o fată drăguță, cu părul lung și șaten, cu reflexe aurii, ochii verzi și pielea ușor măslinie. Pentru vârsta mea sunt destul de înaltă, zveltă și puternică, având o alură sportivă. Îmi place să fiu cochetă și să îmbrac totdeauna elegant sau mai deosebit. Îmi plac istoria, geografia, limbile străine, în special germana. Ador toate sporturile: tenisul, înotul, cartingul. Pentru că fac tenis de performanță, sunt
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
luna lui Mărțișor, a anului două mii. Prin urmare, am adunat în buchetul vieții unsprezece ghiocei. Voi încerca în câteva fraze să-mi redau înfățișarea. Dacă mă uit în oglindă, pot să observ cu ușurință trăsăturile care mă definesc: înaltă și zveltă, cu ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cetâva zdiuri se vaedeu deja așife scirse de mănâ chmeând la relovtă. Era, așadar, naceser să iua msuări rugent. Răsărind, soarele trimitea către cilindrul În care locuia Vera, aflat nu departe de sediul firmei 1= ?, batalioane de raze tinere și zvelte. Firmele luminoase care stăpâniseră până nu demult orașul, cu rafalele lor de trasoare multicolore, băteau În retragere. Doar reclama violacee a unui sex-club se Încăpățâna să reziste, cățărându-se ca un tic nervos pe obrazul clădirii, până când invadatorii au pus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea, iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă înspre ea, picioarele aparțin Sophiei, iar a doua pereche de picioare, de asemenea bronzate, care tocmai își face apariția la orizont, aparține lui Rainer și se îndreaptă, la rândul ei, spre lichidul sărat. În fața mării toți sunt egali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Margaret! — La revedere, spuse el, iar ea ieși pe ușă și porni pe culoarul mic, Înăbușitor, unde domnea dorința animalică, nestăpînită, Îndreptîndu-se spre piața unde avea să-și ofere din nou spre vînzare, pentru a mia oară, trupul tînăr și zvelt oricui ar fi dispus să-l cumpere; unde avea să ceară, să ia, să primească stăpînirea unuia dintre nenumărații bărbați necunoscuți, fără nume, pe care i l-ar putea scoate În cale vîrtejul uriaș al nopții și al norocului. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Cu pași ușori și siguri, ospătarii treceau repede printre mesele trenului În plină viteză oprindu-se la fiecare masă pentru a servi din platourile mari, cu mîncare gustoasă, pe care le duceau pe tăvi. În urma lor, sommelier-ul scotea dopurile sticlelor zvelte și aburite, pline cu vin de Rin: ținea sticla Între genunchi, trăgea dopul care ieșea cu un pocnet vesel și Îl arunca Într-un coșuleț. La o masă, o femeie frumoasă și seducătoare cina cu un bătrîn cam trecut. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
femei În răsărit... și tărîmuri necunoscute, dimineți și un oraș strălucitor! SÎnt nori uitați, de fum luminos, ce se Înalță și peste Manhattan, o pădure de catarge ce se Înalță peste insula aglomerată, desprinderea mîndră a vapoarelor ce pleacă, țesătura zveltă, zborul de aripă și bucuria marelui pod și bărbați cu pălării care vin pe pod să ne salute... veniți, fraților, haideți să căutăm toate acestea! Căci vuietul uriaș al orașului cu o mie de picioare, Îndepărtat ca un zumzet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un călăreț cu cal cu tot și inima mea și-a născut un copil de dragoste...Fiindcă inima mea e o biserică frumoasă cu candele și cu icoane, cu mirodenii și cu psaltiri, și așteptă de mult, pustie, pe călărețul zvelt care nu știu de unde sosea în ceasul când s-a oprit la un prag și a descălecat ușor ca pană, cu o singură mișcare... Frumusețea acestui fragment constă în renunțarea la explicații tip ”balastru literar”, care aglomerează mesajul banalizându-l. Cu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai prezenta acum interes pentru noua generație de lipitori. Prea o luase de tot razna și un simplu calcul de productivitate a muncii sau poate o deontologie profesională o feri de pornirile sângeroase ale semenilor ei mult mai tineri, mai zvelți și mai hrăpăreți. Călătorea și mult. Călătorea la propriu, din zori până seara, cu toate mijloacele de transport în comun dar și cu piciorul, trecea agale pe Călărași, lua apoi un tramvai către Bariera Vergului, unde nu mai era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în voia vântului cosmic De ne înalță, de ne coboară, Dar numai amândoi, amândoi... Nu doar umila carne... Nu doar umila carne se-adapă-n oaza ta, adâncul cald-răcoritor, izvor secret de prezumtive vieți. Nu doar umila carne îți cată umbra arborilor zvelți: sub ei cu primitivă însetare să sorb până la fund uitarea clipei. Ci glasul ferm al unui om străvechi îmi dă porunci cu însăși șoapta mea să te iubesc cum n-am putut iubi când gândul prizonier zăcea-n umila carne
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu ele, cum seamănă un anotimp cu altul. Prof. Dr. Constantin Romanescu, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale Un artist al visului Îl cunosc pe Gheorghe Boancă de mulți ani; de fiecare dată când îl întâlnesc, același om, zvelt, aerian ca structură fizică, purtând și în ochi o imagine curioasă. De fiecare dată m-a surprins. Un om ca el, unul dintre cei mulți onorabili concetățeni contemporani cu mine, s-ar fi consacrat ca un bun gospodar, ca un
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În jurul taliei și-și răsuci șoldurile, ferindu-le din calea taurului printr-o media-verónica. Băiatul care spăla vasele, Enrique pe nume, Îl urmări cu o privire critică și batjocoritoare. — Cum e taurul? Foarte curajos, răspunse Paco. Uite. Îndreptându-și trupul zvelt, mai făcu patru mișcări perfecte, dezinvolte, elegante și pline de grație. — Și taurul? Întrebă Enrique rezemându-se de chiuvetă, cu paharul În mână și Încins cu șorțul său. — Se ține Încă destul de bine. — Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ca acesta. Îl plimbau prin padoc și el Își ținea capul În jos, și când a trecut pe lângă mine am simțit un gol În stomac, atât de frumos era. Niciodată nu mai existase un cal așa de minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
termină paragraful: „...âmbătrânitul Manolo n-a reușit să smulgă aplauze pentru pasele lui vulgare și așa am intrat În a treia parte a sindrofiei.“ Singur În mijlocul arenei, taurul rămăsese fixat În același loc. Fuentes se Îndreptă arogant spre el - Înalt, zvelt, cu brațele Întinse, ținând Între degetele fiecărei mâini câte un băț cu cârligul Întins drept În față. Fuentes Înaintă. În spatele său, puțin Într-o parte, venea un peon cu o capă. Taurul Îl privi și atunci nu mai fu hipnotizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
judecător!... Ba nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea se deschise departe, În fundal, ca În adîncimea timpului, un apus de soare imens, ca o lumină de o culoare nemaiîntîlnită și niște porți Înalte În linii zvelte cu dantelării În fier de-o suplă, rară frumusețe. Priveam uimit. Doamna Pavel nu vedea nimic și În clipa aceea, Keti se ivi lîngă mine; purta o rochie albă, lungă, zîmbea, era strălucitoare - În fața noastră, un pod lung, foarte lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
participase la uciderea guvernatorului Germaniei Inferior, dar reușise să-și dovedească nevinovăția și se întorsese la ai lui. Deodată, Tarosh dădu drumul lăncii și îl apucă pe Valerius de braț. Îl examină lung, din cap până-n picioare. Îi observă silueta zveltă sub veșmântul scurt de blană, umerii lați, puternici. Îi privi atent chipul. Când întâlni privirea lui Valerius, zâmbetul îi dispăru. — Ești un om care se teme, zise încruntat. — Eu sunt medic, ți-am mai spus... Sunt un om care vindecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gura. Dacă nu taci, ești mort. Am un pumnal. Valerius îi simți vârful împungându-i gâtul. — Fă cum îți spun. Cu o smucitură, omul din spatele său îl făcu să se ridice. Lui Valerius i se păru că zărește o siluetă zveltă dispărând în întuneric, în fundul grajdului. Ajunse afară, în lumina lunii, strângându-și traista la piept, cu pumnalul atingându-i șoldul și prins de după umeri de agresor, care-i îndruma pașii. Nimeni n-ar fi băgat de seamă ceva neobișnuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
brațul drept. Piciorul stâng era protejat până la genunchi de o bucată de bronz de sub care se ivea o bucată de lână. Tunica albastră, care în față se termina în colț, era mai scurtă pe părți, dezvelindu-i picioarele musculoase, dar zvelte. Brațul stâng susținea un scut dreptunghiular, convergent, de culoarea purpurei, în centrul căruia era o cunună rotundă de laur, galben-ocru. În mâna dreaptă își ținea coiful. Se opri și se întoarse. — Vezi? - grăsanul îl prinse iar de braț pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Titus. Viața veșnică... Zeul meu îmi dăruiește viața veșnică. Întotdeauna am încercat să lupt de partea Binelui... Deodată, o mână hotărâtă îndepărtă draperia de la intrare, dincolo de care se zărea cerul cenușiu din acea dimineață de noiembrie. Intră un bărbat scund, zvelt, înfășurat într-o paenula de lână. În urma lui mergea un servitor care ducea un sac mare. — Proculus! Errius Sartorius sări în picioare și veni în întâmpinarea maestrului. — Proculus... Moare, zise, arătând spre Antonius. Uită-te la el... Moare... — De ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
N. Ostrovski; Ion Bujen iță, profesor de matematică ce se străduia să i învețe obiectul pr etențios și care, după ce avea deficiențe de comunicare cu elevii se mai și fâstâcea dacă avea inspecții; domnișoara Floarea Irimescu, tot profesoară de matematică „zveltă, nu prea înaltă, brunetă, cu ochii negri, o fată de-a dreptul frumoasă” care, analizată din cap până în picioare, îi făcea pe mulți dintre elevii ei „s-o urmărească cu privirile pierdute în unele zone ale corpului ei...”; Nicodim Ițcuși
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
obosită din aripă din clipa ce mai trece o clipă. Program de note Calendar 1995 1996, 97, 98... Lipsește timbrul tânăr de altădată, când iubeam cu întinderi largi, cu lună. Ascultam cum sună 7 iunie a praznic. Era ziua mea zveltă și frumoasă ca o prințesă spunea uneori Nichita, poetul nostru cel mare: paznic alb, grăbit, întins ca un arc. I-ascult glasul în fiecare an, bucuriile au îngălbenit, cu fiecare toamnă. În veacul măsurat de ceasuri reîntoarse în vârsta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o secretă satisfacție, potrivindu-și nodul cravatei. Apoi își apropie obrazul de luciul rece al oglinzii. Arăta, așa cum îi spuneau toți, ca de 30 de ani, cu 15 ani mai puțin decât avea. Și credea că știe de ce: era înalt, zvelt, blond și-și păstrase părul așa cum îl avusese în liceu: căzîndu-i rebel pe frunte. Frumos ca îngerul Morții, îi spusese cineva. Fără îndoială, o fată. Dar cine? Cine? Îl trezi o ușă care se deschise undeva, destul de departe, pe coridor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tragedia... Maria îl privise și-l ascultase zâmbind. - Are să fie greu, vorbi cu o voce neașteptat de blândă. Are să fie greu să convingi spectatorii că ești fantoma regelui asasinat. Așa cum arăți acum, în uniforma asta de general român, tânăr și zvelt, și, o știi și dumneata, mai frumos decât are dreptul să fie un bărbat, semeni mai degrabă cu un erou romantic, din Byron sau din Pușkin. Ieronim păli ușor și o stranie tristețe îi întunecă deodată privirile. - Vasăzică, numai atâta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe unul nu scria dacă e pentru băieți sau pentru fete. În cele din urmă, a pășit pragul magazinului. L-au Întâmpinat câteva priviri galeșe, dornice să-l cucerească pe „client”. Mai ales că aveau și pe cine! Bărbat Înalt, zvelt, cu privire de azur, limpede... Dar... „Undeva, În spatele siguranței afișate, se ascunde oarecare timiditate. Să-l ajutăm” - și-au spus ele, ca niște cunoscătoare a firii omului.... ― Bună ziua. Ce doriți? - și-a Înfipt privirea ademenitoare În ochii lui una din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
început de dispreț. - Pe zei, - spuse Czinczar cu dezgust - voi linneenii sunteți cu toții la fel - niște oameni slabi. Clane nu scoase o vorbă. Deseori se uitase cu regret la oglinzile care îl arătau exact așa cum îl vedea Czinczar. Un tânăr zvelt, cu un chip alb și efeminat și ei bine... nu avea ce-i face. Czinczar se schimbă din nou la față. Brusc, i se putu citi ironia pe chip. - Vorbesc - întrebă politicos - cu lord Clane Linn? Nu e nici o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]