1,887 matches
-
eșarfă. Două flori, probabil de crin, marchează acest nod decorativ. Animus și anima se află într-o armonie deplină în această ființă, a cărei indeterminare sexuală este fondatoare pentru natura sa celestă. Ca majoritatea pictorilor simboliști, Khnopff a reușit să pună în scenă o enigmă în recuzita căreia intră ca temă esențială floarea răului, sexualitatea feminină. O litografie-guașă a lui Georges de Feure, Femei damnate (1896-1898), ilustrează elocvent relația pe care femeia o întreține cu florile în estetica decadentă. Femeia damnată, ca ipostază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al acestei nimfete, o încoronează. Din alegoriile medievale ale Frumuseții și Morții, sau a motivului miroir de la mort, sau a "craniului oglindit", sensibilitatea decadentă reține și cultivă dimensiunea senzual-morbidă și nu lecția morală pe care o oferă contemplatio morosa. Avem pusă în scenă o fascinație rea a artei, în locul adevărului ei avem seducția, și dincolo de ea, vidul. Loghi a ales o adolescentă în care instinctele sexuale sunt abia trezite, asocierea acestei sexualități juvenile cu moartea este în spiritul sensibilității decadente. Capul apare redus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un spațiu unde distincția între adevărat și fals este depășită, unde criteriile de autentic și apocrif nu mai sunt decât miza secundară a unei reprezentări permanente. Univers al spectacolului al cărui decor, făcând să dispară viața sub aparență, este scrupulos pus în scenă. Casa fin de siècle este o scenă, o piesă imposibilă compusă din trei pereți și deschisă asupra unui spațiu vid cel al spectatorului. Estetul solitar, personaj al artei, se bucură spiritual de materialitatea decorului inutil și luxos care maschează un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nevoie de ea. Mi s-a spus și mie: De ce nu pui o voce, a ta? De ce nu spui: M-am întors la Kabul ca să văd... Nu, e oarecum obscen. Sunt gusturi personale. Eu detest, aproape violent, regizorii care se pun în scenă, vizual. Îi vezi acolo, dând din cap în fața personajului și arată compasiune, e obscen. Sau narațiunea off, iarăși nu-i găsesc rostul și o grămadă de alte lucruri care par elementare, de exemplu, urăsc muzica. Nici nu vă puteți închipui
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
știi unde să plasezi camera. Aici nu e vorba de unghiuri, e vorba de un ochi permanent, care alunecă în mod continuu peste lucruri. Dacă nu ai asta în minte, riscul este să nu iasă. Și, niciodată să nu te pui în scenă, în fața camerei, dacă nu e vorba de familia ta. Acesta este unul din lucrurile cele mai obscene, este unul dintre motivele pentru care nu mă uit la televizor, nu pot să văd reportaje, nici măcar la BBC sau pe ARTE, cu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
patriotice și religioase. Marșurile „trebuiau să aibă un caracter entuziast, Ziua Eroilor morți pentru Patrie fiind un simbol al Reîntregirii Neamului”. Partea finală a programului a fost dedicată manifestărilor culturale, organizate cu sprijinul numeroaselor asociații locale de profil, ce au pus în scenă festivaluri cu caracter exclusiv patriotic. Seara, programul s-a încheiat prin „retragerea cu torțe”. Cu mult fast au fost organizate și festivitățile prilejuite de aniversarea victoriei de la Mărășești (6 august 1917). Având o încărcătură simbolică aparte, momentul era sărbătorit prin
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
cu un mod inedit de a privi lucrurile. tenta, bineînțeles, impresia de spectacol, de producere aproape la un nivel artistic. Cum am mai precizat deja, conferențiarii aveau și abilități actoricești, convinși fiind că sunt percepuți asemenea unor actori care își pun în scenă un rol. Și, probabil, pentru mulți din sală, a merge la teatru, la spectacolele "domnului Alecsandri", bunăoară, echivala cu a merge la spectacolele conferențiate ale altor domni despre care începuse a vorbi lumea; bineînțeles, nu putem exclude o doză, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
-și facă publicitate ucigând suflete"130. Autoarea ridiculizează întreaga istorie a mântuirii și schimbă voit întreaga logică a textului scripturistic dorind a obține efecte cvasi-artistice tocmai prin falsa demonstrație "literară" că Pavel ar fi artizanul "plăsmuirilor evanghelice" despre Hristos. "Realitatea" pusă în scenă de Pippidi ar fi aceasta: Iisus Hristos n-ar avea legătură cu nimic din ceea ce relatează evangheliștii. El ar fi fost un profet-povestitor șters, care ar fi inspirat pe Pavel să născocească tot ceea ce a ajuns până la noi ca adevăr
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Los smild with joy. / He the vast spine of Urizen siez'd / And bound down to the glowing illusion" (E: 94). Urmând distincția ierarhică, propusă de Ioan al Crucii, dintre eul senzual și cel spiritual, se poate deduce că Blake pune în scenă un conflict dintre expresia primară și cea rafinată ale personalității poetice. Accederea la viziune este condiționată de înăbușirea tendințelor ego-ului. Earle J. Coleman punctează un fapt similar în raport cu fenomenologia psiho-mistică generală, iar considerația în cauză este valabilă și în cazul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
manifestă o preferință netăgăduită pentru plăcerea de a reda întâmplările prin dialog, care „imită” vorbirea. Fragmente precum cel de mai jos, în care dialogul se îmbină cu monologul, se întâlnesc peste tot în povești și ar putea fi cu ușurință puse în scenă: „ Prietine - zise Dănilă - nu mi-i da capra ceea, să-ți dau carul ista? Apoi... dă... capra mea nu-i de cele săritoare și-i bună de lapte. Ce mai la deal, la vale; bună, ne-bună, na-ți carul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
muzica unui tînăr autor care face primii pași? Sophie Edelman s-a născut la Paris, în 1954. După studii de drept, intră la școala Florent, apoi la Centrul de artă dramatică de pe strada Blanche. Joacă în piesa de teatru Horațiu, pusă în scenă de Denis Llorca și în filmul Litan, regizat de Jean-Pierre Mocky. Destinul unei cîntărețe de blues este primul ei roman. Acest text de prezentare de pe coperta a patra ne permite să reunim observațiile precedente într-un studiu al caracterului parodic
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Aragon) și a operei (La Mise à mort) implică un contract ferm de lectură, fără ambiguitate prin însăși puterea lui. Cartea "pe jos, ruptă, ruptă..." este tocmai distrugerea memoriei, a istoriei, a umanității pe care romanul lui Arthur London o pune în scenă atît de admirabil. Cît privește dorința de a supraviețui, speranța făcută din "spaimă" și "revoltă", împrumutul lui Aragon nu poate să convină mai bine acestei spirale a morții, "în angrenajul Procesului de la Praga" (subtitlu al romanului L'Aveu). Există și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este dedicată Doamnei de Montespan care, în 1678, era favorita regelui; a treia (Cartea XII) este pentru Ducele de Bourgogne, nepotul regelui. Acestea nu sînt doar texte de circumstanță prin care fabulistul își asigură sprijinul și protecția celor mari. Ele pun în scenă poziții din cîmpul literar și politic care tind să instituie și să asigure, unul față de celălalt, o relativă autonomie. Astfel, dedicația pentru Delfin: Ilustru bastard al prințului iubit de zei, La care astăzi privește-o lume-ntreagă, Și care, făcînd
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cauzală. Rămîne o ultimă componentă, esențială pentru înțelegerea textului publicitar: o finalitate sub formă de "morală", o evaluare în care ironia este explicită. [P6] ne-o oferă spre lectură. Sensul configurațional al textului este explicit actualizat în această morală. Morala pune în scenă două modalități enunțiative care denotă prezența enunțătorului: [P6] "Imbecilul! Spărsese ambalajul sticlei de Balafre!" Să marcăm acest caz de ambiguitate anaforică: "spărsese" face referire la agresor, nu la John; noțiunile de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită, evocate mai sus
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
coperte sau a extraselor din presă: elementele de paratext editorial pot recurge la stereotipuri, la clișee, esențialul fiind ca tema-titlu din descriere (cartea descrisă) să fie ușor identificabilă prin proprietățile considerate drept cele mai importante. Prezentarea primei povestiri, Altarul morților, pune în scenă funcția definitorie a descrierii: situată în timp și spațiu, ea este descrisă după modelul definiției metaforice: (6) Altarul morților, scris la Londra în 1894, evocă un eveniment determinant din viața lui James. Prezentarea celei de-a doua povestiri, În cușcă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Patronul ei, inaccesibilul și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta... Aceste anafore apelează la două moduri de legătură între propoziții: P3 actualizează anafora și legătura interfrastică: variabila o este controlată intern de "Rosary" (legătură). P4 pune în scenă anafora și legătura interfrastică; pe de o parte, formele ei și o trimit la tînăra femeie. Pe de altă parte, asta trimite la rema din propoziția precedentă (faptul că e altfel decît altele). În acest cadru, care este rolul conectorului
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
lumea televizualității și a internetului) modul de funcționare a statului. S-a produs astfel o abdicare radicală a statului de la misiunea sa educațională, așa cum era aceasta concepută la vechii greci; pentru rolul educațional al cetății pledează Socrate în Criton, atunci când pune în scenă celebra prosopopee a legilor. În același sens, interpretează Werner Jaeger concepția lui Protagoras (și a sofiștilor, în general) despre relația statului cu educația: "Cultura sofistă nu apăruse numai dintr-o necesitate politică practică, ea considera în mod deliberat statul drept
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
se constituie într-una dintre formele cele mai radicale ale nihilismului ateu și materialist. În romanele sale, dar și în cele două dialoguri filozofice ale sale (Dialog între un preot și un muribund, 1782 și Filozofia în budoar, 1795), Sade pune în scenă cu o fantezie debordantă toate consecințele corozive și nefaste pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
critici extrem de vădite privind alegerile editorilor 166, iar circumstanțele colaborării sale cu Arhiva-Nietzsche pentru o reeditare a Voinței de putere clarifică rațiunile digresiunilor sale filologice ulterioare. Ceea ce îl interesează în primul rând este însă confruntarea filozofică cu Nietzsche, în cadrul căreia pune în scenă o subtilă strategie de apropriere și distanțare. Limitându-ne la cele două doctrine fundamentale ale voinței de putere și ale eternei reîntoarceri, vom observa că interpretarea voinței de putere în cheie ontologică sau ca manieră în care Nietzsche concepe viața
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de incertitudine, fie creînd capcane referențiale. Astfel, în Lecția despre lucruri a lui Claude Simon (pp. 22, 23-24), o anumită scenă marină, prezentată ca fiind "reală", se vădește a fi, de fapt, reprezentarea unei imagini, în timp ce tablourile (și alte figurații) pun în scenă subiectele lor, imaginile devenind personaje: (80) Pe fundul apei limpezi precum cristalul, unduind ușoare valuri de perle lucitoare, se pot vedea nenumărate stînci. Cele mai multe, sparte în cădere, au muchii drepte și ascuțite, de parcă cineva le-ar fi tăiat anume. Stau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asertată. Într-adevăr, așa cum sugerează teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot), locutorul poate să se angajeze sau să se eschiveze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată. Această posibilitate de eschivare se află la originea faptului că locutorul (L) poate să "pună în scenă" enunțiatori (E1, E2 etc.) și să prezinte propoziția ca adevărată-ratificată (E1 = L) sau nu (E1 ≠ L) în universul său de credințe (Martin) sau spațiu (Fauconnier) semantic (pentru un exemplu simplu, a se vedea pagina 116): dacă E1 = L: propoziția este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și prăbușirea instantanee, doar în câteva ceasuri, în decembrie 1989. În ultimă instanță, falimentul total al Partidului Comunist ca identitate politică asumată și diferitele conversii pe care cei aproape 4 milioane de membri le-au trăit sau măcar le-au pus în scenă în lunile și anii care au urmat sunt de asemeni, consecința faptului că, în fața unei situații fără precedent, generată de politicile catastrofale și destructive pentru România, puse în practică de clica lui Ceaușescu exact în momentul în care sistemul comunist
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
doar reformarea comunismului. Provine din faptul că echipa care a pus mâna până la urmă pe putere s-a proclamat "emanația revoluției" tocmai ea, care nu participase în niciun fel la revoluție și că, pentru a masca această definitorie absență, a pus în scenă spectacolul televizat al "revoluției în direct", unde a putut interpreta rolul principal fără prea multe riscuri. Revoluția în direct și protagoniștii acesteia Odată cu fuga lui Ceaușescu, două centre vizibile ale Puterii vor coexista în imaginile și în imaginarul revoluției române
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care se proclamă/este proclamată drept "emanație a revoluției", în frunte cu Ion Iliescu, are drept principală caracteristică tocmai faptul de a NU fi o emanație a revoluției, ci doar un produs al "revoluției în direct". Televiziunea, secondată de radio, pune în scenă, începând cu seara de 22 decembrie, un reality show care oferă o versiune revăzută și corijată a prăbușirii comunismului în România. Această prăbușire nu se mai datorează curajului civic al unor anonimi care scandează "Jos comunismul" înfruntând gloanțele, ci unui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
activiști de partid luminați, comuniști de omenie, care înlătură dictatura clanului Ceaușescu și dăruiesc poporului român libertatea și democrația. Tragica realitate a unor figuranți inocenți, uciși sau răniți în acest spectacol de "sânge și lumină", e atent instrumentalizată, pentru a pune în scenă rezistența eroică a noii puteri în fața inumanei agresivități a acestor imaginari susținători ai dictaturii. Mass media și rumoarea publică răspândesc zvonuri sinistre despre apa sau sângele infestate, imaginea de sălbăticie a "teroriștilor" e întărită de distrugerea emblematică a valorilor culturii
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]