12,426 matches
-
mesajul fiind în esență același, numai că Steinhardt o făcuse sub incidența unei filosofii de viață, a unei filosofii scolastice. La bunica, totul părea cu mult mai simplu și într o manieră tradiționalistă, simplistă. Obișnuiam să-i spun adesea „Tibetul înțelepciunii noastre” și mai mereu avea câte o soluție la problemele noastre. Spre deosebire de Maia Alexandrina, bunica din partea mamei, ale cărei principii de viață erau dominant conservatoare, bunica din partea tatălui, văduvă de ceferist, era suficient de liberală, în formularea și respectarea perceptelor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
emoțiile îi răvășeau puternic trăirile, erau mult prea multe amintiri ce nu mai puteau fi stăvilite. Bunica fusese o femeie distinsă, respectată în comunitatea cartierului, o femeie care dincolo de eleganța așezată a ținutei sale, vorbea frumos și avea o anume înțelepciune ce venea din lăuntrul ființei sale. Adesea o însoțeam în oraș și bunica nu-mi putea refuza nimic. Erau nelipsite bomboanele fondante făcute în prăvăliile grecești, sarailiile și baclavalele turcești ori trigoanele însiropate în nucă abundentă, precum și fisticul. Șerbetul se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu-mi puteai impune ceva anume decât în virtutea unor argumente solide. Vreme îndelungată, până pe la opt-zece ani, mama a tot încercat să schimbe ceva din fibra genetic comportamentală a fiicei sale. A înțeles în cele din urmă, ajutată desigur de înțelepciunea bunicii și diplomația tatălui, că nu-mi va putea vreodată impune ceva anume, că orice nemulțumire a mea era afișată în mod firesc și exprimată prin cuvinte, pentru că era ceva din mine, probabil spiritul armâno-balcanic care uneori se revolta, cerându
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
decât suficient pentru a înțelege mesajul mamei și a ne proteja o parte din arealul de joacă. Adeseori când amintirile mă copleșesc, gândesc ca orice om în virtutea firescului din noi, că bunul Dumnezeu picură fiecăruia dintre semeni acel licăr de înțelepciune în a face noi înșine alegerile în viață. Așa s-a întâmplat și cu noi. Cine ar fi putut gândi atunci că patima unui simplu joc ar putea influența pe undeva alegerile în viață. În cazul fratelui meu, lungul drum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
frățiorului tău. Din acel moment am început să-l văd altcumva pe Păcurel, era parcă mai înalt, nu într-atât de tuciuriu, crescuse parcă cu cel puțin câțiva zeci de centimetri în percepția mea, și asta doar datorită permisivității și înțelepciunii tatălui nostru. Printre alte lucruri importante, tata mi-a explicat că Păcurel își câștiga existența onest, era un mod existențial prin care putea asigura hrana copiilor săi. Mai târziu am aflat și-am preluat vestea ca un reper de voință
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
chipul ni-l Înfățișează În costumul său de muntean, Într-o maiestuoasă și definitorie ținută; om al adevărurilor rostite necruțător, care știe să lupte cu adversi tățile și să biruie spunând cuvinte de duh sau pline de har și de Înțelepciune, moș Ghiță Beldie și-a fascinat nepoții. Unul dintre copiii săi, Dumitru, s-a născut la 18 octombrie 1858 și din cauza sărăciei a plecat În lume, la București, să-și caute norocul. Numele de Beldie nu a plăcut celor de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I Domnului tăria și Înțelepciunea pentru a le exprima. Gabriel García Márquez 150 de zile Începute și sfârșite la fel de brusc, aceste Însemnări s-au vrut un mémento al celor 150 de zile pe care mi le-am acordat pentru a mă decide dacă renunț sau
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
indispensabile pentru a putea păși pe acest drum, care nu-i intrarea Într-un târg, nici Într-un scaun regesc. Este intrarea În cerul lui Dumnezeu! Oh, Doamne, cât de departe sunt de acest drum și câtă nevoie am de Înțelepciunea acestor inițiați! Ce voi face? Pentru că nu mă văd În stare, cel puțin În faza actuală, să mă desprind total de cele lumești. Nu mai departe de această după-amiază, În loc să reflectez la cele citite sau să-mi continui lectura, am
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
să fie lumea aceasta! Atunci ea merită să fie pedepsită și să fie ștearsă de pe fața pământului! Lazarus parcă mi-a citit gândurile: -Copile, nu gândi astfel, nu aceasta e calea! rostește el cu blândețe. Tonul său liniștit și cumpătat, înțelepciunea lui mi se par total nepotrivite în situația de față, mă irită și-mi vărs toată revolta, tot necazul, toată neputința asupra lui: -Nu mai vreau să visez, nu mai vreau să visez lumea de jos, oprește, te rog, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asta și cum o suportă, cum o ține Cel de Sus? Cum o suportă Lazarus și cei ca el, cum privesc ei netulburați toată grozăvia? Ei bine, nu înțeleg și deodată mă cuprinde furia, sunt furios pe îngerul Lazarus cu înțelepciunea sa și echilibrul său, cu mutra lui imperturbabilă, toate absolut ridicole, nelalocul lor... Simt nevoia să mă iau de el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și prof. Ioan Alexa, tatăl domniei-sale, pentru care simțeam o atracție deosebită, am așteptat sosirea la Iași a unui autocar cu români basarabeni, veniți să viziteze țara. întâlnirea a avut loc în fața Palatului Culturii, unde Ioan Alexa, cu profunda sa înțelepciune și cu amintirea momentelor trăite în Cernăuți, de unde a fost obligat să fugă din calea ocupanților ruși în 1940, refugiindu-se în țară cu soția și cei doi copii mici, le-a vorbit de tragedia neamului românesc. Discursul a fost
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
-l eviți, atât cât reușește să ți se bage în suflet, să tropăie cu funcția lui publică în cotidianul tău privat. Un mare intelectual acordă trei interviuri scurte într-o viață și jumătate, iar vorbele pe care le rostește ajung înțelepciuni de patrimoniu. Deputatul turuie mai multe mandate și nu naște nici o frază pentru istorie. Oamenii ăștia, politicienii, par indispensabili scenei sociale, dar când ies din rol mai mult timp, când nu mai au în spate partidul sau gașca, sunt inoportuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
flori și de verdeață fiind admirată de trecători și vizitatori. Lungă perioadă de timp, cât a condus destinele prestigiosului liceul, profesorul Erast Viforeanu a dat dovadă de spirit rațional și întreprinzător, impunea respectul colegilor și elevilor prin autoritatea profesională și înțelepciunea deciziilor cât și prin perseverența pentru înfăptuirea lor. Îi plăcea să călătorească, să cunoască și a admire valorile istorice și artistice ale lumii. A avut ocazia, în acest sens, să realizeze o excursie în Algeria prin intermediul unei rude, cu care
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]
-
fortificațiile Întinse și Îngustarea naturală a culmii dealului reprezintă un pas dificil pentru atac. Dacă vă amintiți și că Învolburatul Vilcanota curge În jurul bazei muntelui, vă puteți da seama că primii locuitori ai lui Machu Picchu au dat dovadă de Înțelepciune cînd au ales acest loc. În realitate, nu prea contează care sînt originile primitive ale acestui oraș. În orice caz, cel mai bine e să lași dezbaterile pe acest subiect În seama arheologilor. Oricum, ce este important și incontestabil este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Iată-ne. Te onorăm cu prezența noastră, cu Învățătura noastră Îți arătăm greșelile tale, lipsa ta de raționament și de cultură generală“. Trebuie să pornim cu poftă de cunoaștere și cu modestie, ca să Învățăm direct de la această mare sursă de Înțelepciune, poporul. Adesea ne dăm seama cît de greșite erau concepțiile noastre, În care aveam atîta Încredere; deveniseră o parte din noi și, implicit, din conștiința noastră. Adesea este cazul să ne schimbăm toate concepțiile, nu doar pe cele generale, sociale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
lume. Ne vom da seama atunci că, În asemenea Împrejurări, trebuie să fim destul de didactici, uneori chiar foarte didactici; că va trebui să fim și politicieni; că primul lucru pe care Îl avem de făcut este nu să le oferim Înțelepciunea noastră, ci să le arătăm că sîntem gata să Învățăm Împreună cu ei, să ducem mai departe această măreață și minunată experiență comună - de a construi o nouă Cuba. Am parcurs deja mulți pași, iar distanța dintre 1 ianuarie 1959 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din București pe care o păstorește până la pensionare, în 1990. În noua calitate, vine profesor la Nisiporești și apoi la Roman, în Seminarul Franciscan. Actualmente activează în parohia din Galați. (cf. Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har) Înțelepciunea celor mici Într-o zi, apostolii se apropiară de Mântuitorul Isus și-l întrebară: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” Dumnezeiescul învățător luă un copil mic, simplu și nevinovat și așezându-l în mijlocul lor le spuse: „Adevăr vă zic
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
invită azi să ne gândim la aceste adevăruri, și „lepădând toată răutatea, tot vicleșugul și fățărniciile, și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți să iubim laptele cel spiritual și curat” (1Pt 2,1-2), și să primim înțelepciunea cea de sus, - înțelepciunea pruncilor - care este „curată, făcătoare de pace, așezată, ușor îngăduitoare, plină de milă și de roade bune, fără îndoială și nefățarnică”. (Iac 3,17). „Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
gândim la aceste adevăruri, și „lepădând toată răutatea, tot vicleșugul și fățărniciile, și pizmele și toate clevetirile, ca niște prunci de curând născuți să iubim laptele cel spiritual și curat” (1Pt 2,1-2), și să primim înțelepciunea cea de sus, - înțelepciunea pruncilor - care este „curată, făcătoare de pace, așezată, ușor îngăduitoare, plină de milă și de roade bune, fără îndoială și nefățarnică”. (Iac 3,17). „Dacă nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
03.1992 București - Lourdes jurnal de călătorie Tot ce ni se întâmplă în viața noastră pământească, se întâmplă prin dispoziția și cu permisiunea divină. Atunci când Dumnezeu ne încearcă cu boli sau nenorociri, el are în vedere niște scopuri pline de înțelepciune și bunătate, căci suferințele primite cu credință din mâna Domnului, devin pentru cei încercați prin ele un izvor de haruri și o ocazie de mântuire. Sunt preot și vă vorbesc acest lucru din experiența proprie. Din anul 1960 sunt paralizat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
iubite Lui, mai ales la începutul vieții lor spirituale, pentru ca datorită lor, acestea să câștige o cunoaștere de sine cât mai profundă, și pentru a le învăța să-și pună toată încrederea în El. Sf. Augustin spune că Dumnezeu în înțelepciunea sa nemărginită a preferat să facă să se nască binele din rău decât ca El însuși să împiedice răul. În felul acesta, când știți să scoateți roade de umilință din greșelile voastre, corespundeți întocmai sublimelor scopuri ale inefabilei Providențe. Dacă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de zile grele, Un bătrân și-oprește pasul, sprijinit între proptele. Nepoțelul, ce spre școală, se grăbește de-astă dată Îl salută..., iar bunicul: „bună dimineață, tată!”. 22 mai 1941 Ia seama Văd suflete muncite
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ai dori grozav s-o abandonezi... Scrisoare către mine însumi Îmi pare cu adevărat rău, tinere Domn, ca tocmai Voi, care îmi sunteți o rudă atât de apropiată, să fiți o ființă într-atât de lip sită de caracter, de înțelepciune și de vigoare. La vârsta Voastră e o adevărată catastrofă! O ființă nebună, lașă, geloasă, ridicolă, un pierde-vară pretențios și agasant, un dezechilibrat care se aruncă cu ochii închiși dintr-o extremitate într-alta; un leneș fără pereche, lipsit de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dimineața, a fost Tata cel care m-a trezit ca să mă duc la piață. Culcat din nou, am fost trezit de Sibylla [Tulliu] care venea să-și ia mașina de cusut. Iar la orele zece am primit o lecție de înțelepciune de la Mihai. Audiție muzicală în trei (al treilea era Giglio). Foarte frumos: Bach, câteva fugi și fragmente din Matthaeus Passion, Tiel Eulens piegel de Strauss, Strawinsky etc. După-amiază - vizită la spital la Mama. După ce am trecut pe acasă pentru a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lua rămas-bun de la ospitalierele gazde, am fugit la gară. Mihai urma să mai rămână câteva zile la Dinu, până la sfârșitul concediului său. și din nou plecam singur la București... Așa se sfârșeau cele trei hagialâcuri ale mele către Frumos, către Înțelepciune și către Sublim din lunga vară de neuitat a acelui an de răscruce care a fost 1953. Joi 17 septembrie am plecat de la Brașov la Câmpulung, iar de acolo la București. Vineri 18 septembrie m-am prezentat la facultate și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]