10,995 matches
-
vânătoare germane au fost distruse la sol de atacurile aliate. Intensitatea campaniei împotriva orașelor germane nu a scăzut. Printre cele mai controversate raiduri s-a numărat cel împotriva Dresdei din februarie 1945. Scopul declarat al acestui bombardament a fost sprijinirea înaintării Armatei Roșii pe frontul de est. Dresda a fost un nod important de comunicații care, se credea, era folosit la transportul rezervelor germane spre front. De asemenea, se considera că în oraș și în zona imediat înconjurătoare se află importante
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
la orice afaceri comerciale și industriale"”, bancă ce a fost cunoscută cu numele de „Banca Cristoveanu” și care a funcționat până în 1931, când, la 28 februarie, a devenit o sucursală a „Băncii Românești”. În 4 decembrie 1913 primește brevetul de înaintare la gradul de locotenent în rezervă. În anul 1914 este ales deputat în Parlamentul României. La 23 septembrie 1916 locotenentul Cristea Cristoveanu are misiunea din partea Artileriei Armatei de Nord de a se deplasa „"pe frontul armatei, la toate unitățile, pentru
Criste Cristoveanu () [Corola-website/Science/333534_a_334863]
-
XXI (21 AG) de pe flancul stâng al capului de pod din Normandia. Pe flancul drept al forțelor aliate a fost creat Grupul de Armată XII american (12 AG) de sub comanda generalului Omar Bradley. După debarcarea cu succes din Normandia și înaintarea în interiorul teritoriului francez, a fot declanșată debarcarea din sudul Franței pe 15 noimebire 1944 a Grupului de Armată VI american (6 AG) sub comanda generalului Jacob L. Devers. În timpul luptelor din sudul Franței, 6 AG a fost sub comanda Cartierului
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
de la Verdun din prima parte a Primului Război Mondial. La 9 octombrie 1914 este numit comandant al Corpului I Armata dislocat pe frontul de est la granița cu Lituania. După o retragere inițială în fața forțelor rusești mult superioare numeric, reușește să oprească înaintarea acestora, obținând victoria în a doua bătălie din Lacurile Mazuriene. Pentru acest succes, Kosch a fost decorat cu Ordinul "Pour le Mérite". La 11 iunie 1915 este numit comandant al Corpului X Rezervă, pe care l-a condus în luptele
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
Diviziei 4 Infanterie „Preslav” din a cărei organică făcea parte. Divizia 4 era subordonată Armatei 3 bulgare comandată de generalul Radko Dimitriev, cu obiectivul de a ataca fortăreața Kirk Kilisse. Regimentul colonelului Kiselov a fost parte a avangardei diviziei pe timpul înaintării pe teritoriul Imperiului Otoman, fiind angajat imediat în lupte grele în împrejurimile satului Seliolu. Forțele bulgare au reușit să înfrângă trupele otomane în bătălia de la Kirk Kilisse dar nu au continuat imediat urmărirea acestora, fapt care a permis otomanilor să
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
pe front, Armata de Nord a reluat acțiunile ofensive, la 3 septembrie 1916. Divizia 14 Infanterie cu forțele principale a atacat prin trecătoarea Toplița - Deda, eliberând orașul Toplița la 7 septembrie și pătrunzând în depresiunea Giurgeului. Divizia și-a continuat înaintarea traversând versantul estic al Munților Giurgeu atingând la sfârșitul etapei pe aliniamentul Dealul Negri (sud-vest Vatra Dornei) - înălțimea Gropșoara (cota 1.684 m) - vârful Curmătura (cota 1.386 m). Divizia 8 Infanterie, după terminarea concentrării grosului forțelor, a intrat în
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
septembrie orașul Gheorghieni. Brigada 15 Infanterie, care alcătuise „"Grupul de acoperire Ghimeș"”, a ocupat flancul sudic al dispozitivului de luptă al diviziei, asigurând joncțiunea cu forțele Diviziei 7 Infanterie. După participarea la acțiunea de ocuparea a orașului Miercurea Ciuc, a continuat înaintarea forțând Oltul în două sectoare, la Sântimbru și Sânsimion pătrunzând pe pantele estice ale Munților Harghita. În urma pierderilor suferite în aceste acțiuni militare, Brigada 15 Infanterie a fost retrasă de pe front și trecută în refacere în rezerva Armatei de Nord
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
vârful Bătrâna (1.634 m) - Bucin - muntele Cucului - imediat vest Bixad. Obiectivele principale ale operațiilor Armatei de Nord au fost realizarea și menținerea joncțiunii cu Armata 9 rusă la flancul drept, respectiv Armata 2 la flancul stâng, concomitent cu continuarea înaintării forțelor din flancul stâng în vederea scurtării și rectificării frontului. Forțele inamice erau reprezentate de Divizia 61 austro‑ungară și Brigada 1 Husari (Landsturm), ocupând aliniamentul: vârful Pietrosul (2.100 m) - Lunca Bradului - 12 km est Praid - imediat est Vlăhița - Sânpaul
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
regiunea cuprinsă între Valea Bistriței și Valea Cașinului"”. Sub presiunea evenimentelor și datorită erorilor înaltului comandament român, retragerea avea să se materializeze extrem de repede. După cum arăta uletrior, malițios și subiectiv, dar pe fond corect generalul Gheorghe Dabija: „"Se străbate în înaintare 130 km în timp de 23 de zile iar aceeași distanță se străbate în retragere în timp de 6 zile. Armata de Nord a stabilit în istoria militară un record de încetineală la înaintare și de iuțeală la retragere"”. Trebuie
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
generalul Gheorghe Dabija: „"Se străbate în înaintare 130 km în timp de 23 de zile iar aceeași distanță se străbate în retragere în timp de 6 zile. Armata de Nord a stabilit în istoria militară un record de încetineală la înaintare și de iuțeală la retragere"”. Trebuie spus însă, că atât înaintarea cât și retragerea s-au executat conform ordinelor Marelui Cartier General, căruia îi revine principala responsabilitate pentru amploarea și durata operațiilor ordonate. „"Surprinsă în mijlocul succeselor sale de evenimentele nenorocite
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
de 23 de zile iar aceeași distanță se străbate în retragere în timp de 6 zile. Armata de Nord a stabilit în istoria militară un record de încetineală la înaintare și de iuțeală la retragere"”. Trebuie spus însă, că atât înaintarea cât și retragerea s-au executat conform ordinelor Marelui Cartier General, căruia îi revine principala responsabilitate pentru amploarea și durata operațiilor ordonate. „"Surprinsă în mijlocul succeselor sale de evenimentele nenorocite petrecute pe alte fronturi, Armata de Nord fu nevoită să-și
Armata de Nord () [Corola-website/Science/333748_a_335077]
-
al golfului Zuider Zee până la frontiera cu Belgia, avea un mare număr de fortificații, a căror apărare era sprijinită de existența unor obstacole naturale precum zonele mlăștinoase sau câmpiile inundabile. Apărarea belgiană se baza pe o linie de încetinire a înaintării inamicului de-a lungul Canalului Albert și o linie defensivă principală de-a lungul râului Dyle. Această ultimă linie defensivă asigura atât protecția capitalei Brussels cât și a portului Antwerp. Liniile defensive belgiene aveau plasate în avanposturi o serie de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
de pe malul estic al canalului ar avea la dispoziție timpul necesar să se retragă peste poduri, să le arunce în aer. Forțele reunite belgine ar fi avut mai apoi posibilitatea să lupte protejate de fortificații o bătălie de întârziere a înaintării inamicului. Când apărarea fortului nu ar mai fi fost posibilă, garnizoana ar fi trebuit să se retragă pe linia defensivă principală de-a lungul râului Dyle, unde să facă joncțiunea cu restul trupelor aliate. Asaltul parașutiștilor asupra Fortului Eben Emael
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
avea să țină deschise, să împiedice trimiterea trupelor de rezervă olandeze din nord-vestul Olandei și Franței pentru sprijinirea defensivei aliate din sud și să îi împiedice pe aliați să folosească aerodromurile pe care le controlau, toate acestea urmând să sprijine înaintarea rapidă a Armatei a 18-a. 400 de avioane de transport Junkers Ju 52 urmau să fie folosite la transportarea și lansarea parașutiștilor, precum și la transportul până pe pistă a soldaților germani care nu urmau să fie parașutați sau debarcați din
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
dar parașutiștii au rămas pe poziții până la ora 07:00 a zilei de mai 11. Rezistența puternică a belgienilor și distrugerea mai multor poduri penste Meuse i-a obligat pe geniști să construiască noi poduri, ceea ce a întârziat mult ritmul înaintării. După ce parașutiștii au fost înlocuiți pe câmpul de luptă, geniștii și regimentul de infanterie sosit în zonă au organizat un atac împotriva intrării principale a fortului. În fața atacului conjugat inamic, garnizoana belgiană a capitulat la 12:30. Garnizoana fortului a
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
și sub comanda capabilului . Brusilov și Ruzski au produs austro-ungarilor înfrângeri atât de grele, încât deși calitatea proastă a drumurilor i-a obligat pe ruși să se oprească două zile, austriecii nu au reușit să se regrupeze pentru a opri înaintarea rusească. Acest atac a devenit cunoscut sub numele de . Cum întreaga armată a III-a și Grupul Kovess erau în plină retragere, von Hötzendorf a retras forțe de pe frontul nordic, pe care îl considera suficient de asigurat. În realitate, rușii
Bătălia Galiției () [Corola-website/Science/333827_a_335156]
-
Juda, pârcălabul Ieremia Golia, vându o suvenire, un amic, o patrie, o religiune!”. Cronicarul Grigore Ureche, boier, trece sub tăcere trădarea și menționează în letopisețul său varianta lui Ieremia Golia potrivit căreia oastea pârcălabului nu ar fi reușit să oprească înaintarea oștii turcești, fiind copleșită ca număr. „Iară Ion vodă, daca au înțeles, cu oastea sa, cu toată, s-au pornit și au supus oastea sa suptu Tighina și au trimis o samă de oaste cu Ieremiia pârcălabul de Hotin, ca să
Ieremia Golia () [Corola-website/Science/333825_a_335154]
-
a fost îndreptată spre Nicorești și Bahna, în partea dreaptă a golului creat între diviziile de infanterie 6 și 7 ("Brigada a 14-a"), prin care înaintau germanii. Descălecate înainte de intrarea în Bogdănești, trupele diviziei au atacat și au oprit înaintarea inamicului: la dreapta "Brigada a 3-a Roșiori" (col. Olteanu) spre Dealul Știborului, la centru "Brigada a 2-a Roșiori" (col. Mircescu) spre Marginea, iar în stînga detașamentul de automitraliere pe șosea spre Grozești (actual Oituz). "Brigada a 2-a
Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial (Pasul Oituz) () [Corola-website/Science/333833_a_335162]
-
doua zi însă, proiectilele de Gamma-Gerät au distrus Fortul I și germanii și-au transferat atenția asupra Fortului II. Luptele se duceau acum în interiorul inelului larg de apărare a complexului. Cu prețul unor pierderi grele, apărătorii Fortului III au întârziat înaintarea germanilor, dar au fost forțați să evacueze și să se retragă în aceeași zi. A doua zi, Fortul IV a fost abandonat și Fortul V a fost cucerit la scurt timp. Într-o reacție în lanț, celelalte redute au început
Cetatea Kaunas () [Corola-website/Science/333842_a_335171]
-
de armată, rezistența sa eroică a permis restului Armatei a X-a Ruse să se regrupeze pe o nouă poziție defensivă. La 22 februarie, a doua zi, Armata a XII-a Rusă a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
permis restului Armatei a X-a Ruse să se regrupeze pe o nouă poziție defensivă. La 22 februarie, a doua zi, Armata a XII-a Rusă a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu s-a apropiat de obiectivul
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
a lui Plehve a contraatacat și a frânat înaintarea germană. Contraatacul a pus capăt înaintării germane și a dus la sfârșitul bătăliei. a fost ultima operațiune a ofensivei germane din nord. Rușii pierduseră mulți soldați și mult teren, dar împiedicaseră înaintarea germanilor adânc în Rusia. Germania, la rândul ei, nu s-a apropiat de obiectivul de a scoate Rusia din război. Mai la sud, ofensiva lui eșuase cu pierderi grele, și cetatea Przemyśl a fost obligată să capituleze în fața rușilor. Per
A doua bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333852_a_335181]
-
doua conflagrații mondiale, când cadeții Școlii de ofițeri de rezervă de cavalerie comandați de colonelul Charles Michon s-au apărat de-a lungul râului Loara la Saumur și Gennes. Cadeții și militarii altor câteva unități militare care se retrăgeau din fața înaintării germane, au ținut piept timp de două zile invadatorilor. Dat fiind faptul că bătălia a avut loc după mesajul mareșalului Philippe Pétain prin care acesta a cerut încetarea focului pe 17 iunie 1940, evenimentul este considerat de unii istorici unul
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
o foarte slabă acoperire aeriană. La 10 iunie, linia defensivă franceză de pe râurile Somme și pe Aisne a cedat. Retragerea armatei franceze s-a transformat în debandadă, deși au existat și unele unități care nu au intrat în panică. În fața înaintării de nestăvilit a armatei germane, guvernul s-a retras la Bordeaux iar, pe 14 iunie, orașul Paris a fost declarat oraș deschis. Liderii francezi le-a cerut soldaților să reziste cu orice preț pe aliniamnetul rârurilor, pentru împiedicarea înaintării armatei
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]
-
În fața înaintării de nestăvilit a armatei germane, guvernul s-a retras la Bordeaux iar, pe 14 iunie, orașul Paris a fost declarat oraș deschis. Liderii francezi le-a cerut soldaților să reziste cu orice preț pe aliniamnetul rârurilor, pentru împiedicarea înaintării armatei germane spre sudul țării. Loara, date fiind așezarea, lățimea și adâncimea sa, trebuia sădevină un obstacol major împotriva înaintării Wehrmachtului. Sectorul dintre Candes-Saint-Martin (Indre-et-Loire) și Le Thoureil (Maine-et-Loire) a fost repartizată Școlii de cavalerie de la Saumur comandată de colonelul
Bătălia de la Saumur (1940) () [Corola-website/Science/333858_a_335187]