10,873 matches
-
0 a ajust la capăt deoarece jocul era încă încet și instabil . Codul sursă a fost revizionat și parțial rescris pentru a putea face față mai multor jucători , și o limită de clickuri a fost introdusă. Noul server a fost închiriat pentru a susține jocul și a fost lansat în aceeași luna ca versiunea 2.1 . În iulie 2005 Omerta 2.2 a fost lansată . După aceasta , jocul a fost updatat și resetat o dată la 6 luni . În versiunea 2.4
Omerta (joc video) () [Corola-website/Science/326318_a_327647]
-
încercare de a-l ucide pe Sean, l-a ucis accidental pe fiul cel mic al agentului, Michael; cei doi au devenit de atunci obsedați unul de altul. FBI-ul primește informații că fratele lui Castor, Pollux (Alessandro Nivola), a închiriat un avion la aeroportul LAX. Sean știe că Pollux nu va zbura fără Castor, așa că organizează o echipă comună FBI / LAPD pentru a prinde avionul, care se lovește de un hangar. În haosul care a urmat, Pollux este capturat de
Față în față (film din 1997) () [Corola-website/Science/326327_a_327656]
-
unul din locurile preferate ale „lumii bune ieșene”, inclusiv al cărturarilor care la 21 octombrie 1872 se întrunesc aici sub conducerea lui Titu Maiorescu și pun bazele Societății literare „Junimea”. După 1873, falimentul hotelului îl determină pe avocatul Sculy să închirieze sălile de la etaj "Jockey Clubului", club hipic ce fusese înființat oficial în Iași în 1862 și printre membrii căruia se numărase și domnitorul Cuza. Marea sală de la etaj era folosită uneori de junimiști, care se întruneau aici din când în
Palatul Beldiman din Iași () [Corola-website/Science/326408_a_327737]
-
anul 1948. După această dată castelul va avea mai multe destinații printre care orfelinat, azil pentru orbi, centru de reeducare pentru copiii orfani sau sediu al Cooperativei Agricole. După Revoluție,incepand cu anul 1991, castelul și grădină botanica au fost închiriate de către Universitatea de Vest "Vasile Goldiș", fiind într-un final achiziționate de această recent. Din punct de vedere arhitectural, castelul prezintă o îmbinare de stiluri. Există elemente de baroc târziu (la parter și intrarea principala) ce aparțin perioadei în care
Castelul Csernovics din Macea () [Corola-website/Science/322548_a_323877]
-
Gold lucrează la televiziunea britanică pentru producerea unui film de documentar, care caută să dovedească tinerilor convențiile societății ne încorsetează viața. El face cu această ocazie pe stradă cunoștință cu Diana Scott, un fotomodel. Cu toate că fiecare au o legătură, ei închiriază împreună o locuință, Robert își părăsește familia. Diana este însă totdeauna geloasă când Robert își vizitează soția și cei doi copii. Ea începe o aventură cu Miles Bran, șeful ei. Diana începe să savureze viața londoneză de noapte. Rămasă gravidă
Darling (film din 1965) () [Corola-website/Science/322821_a_324150]
-
a îmbarcat fără incidente.Zborul de la Portland a decolat la timp și a ajuns în Boston la 06:45. Alți trei teroriști, Waleed al-Shehri, Wail al-Shehri, si Satam al-Suqami, au ajuns la aeroportul Logan la 06:45, lăsându-și mașină închiriată în parcarea aeroportului. La 06:52, Marwan al-Shehhi, pilotul terorist al zborului 175 al United Airlines, a sunat de pe un telefon public pe telefonul mobil al lui Atta care se află în aeroportul Logan. Având în vedere că nu aveau
Zborul 11 al American Airlines () [Corola-website/Science/322092_a_323421]
-
unde echipele de știri staționau dinainte. La un teren de campare la 16 km NE, amatorul fotograf Garz Rosenquist precum și la Universitatea din Washington, absolvent Keith Ronnholm aștepta. În direcția aerului de deasupra vulcanului, geologiștii Keith și Dorothy Stoffel au închiriat un avion Cessna de la Yakima să facă câteva documtații fotografice pentru vârful umflăturii. La vest de South Fork Toutle River, operatorii ham radio Ty și Mariana Kearney staționau la locul paznicului monitorizând activitatea pentru o rețea radio de urgență. La
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
pentru The Wall Street Jurnal la o săptămână după atacuri. Aveam numai un fiu și-mi era frică că va muri într-un accident." Din 1995 până în 1996, în timp ce locuia în Liban, potrivit familiei sale, cineva cu același nume a închiriat un apartament în Brooklyn, New Zork. Proprietarii susțineau că este același Ziad Jarrah ca în fotografiile FBI. În primăvara anului 1996, Jarrah s-a mutat în Germania cu vărul său, Salim. Au mers acolo ca să își ia un curs certificat
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
lui mai religioși. În 1997, Jarah a părăsit Greifswald și a început să studieze ingineria aeronautică la Fachhochschule (Universitatea de Științe Aplicate) în Hamburg, în timp ce lucra la o vopsitorie de mașini a firmei Volskwagen în apropiatul Wolfsburg. În Hamburg, a închiriat un apartament pentru Rosemarie Canel, care îi va picta portretul și pe care el îl va duce mamei sale ca pe un cadou în acel decembrie. Raportul Comisiei 9/11 explică că Jarrah a fost un membru a celulei Hamburg
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
Florida, pe care, mai târziu, o va reînnoi pentru încă două luni ajungând până la urmă să aibă lecții de CQC cu Bert Rodriguez. Se crede ca, luna aceea, , care sosise în 8 iunie, s-a mutat cu Jarrah. Jarrah a închiriat un nou apartament în Lauderdale-by-the-Sea după ce amândoi i-au dat proprietarului fotocopii ale pașapoartelor lor germane. Proprietarul le-a înmânat mai târziu FBI-ului. În 25 iunie,la sfatul proprietarului Charles Lisa, Jarrah l-a dus pe Ahmed al-Haznawi la
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
Reeve, aventurier și prezentator la TV. britanică, susține că echipele Mosadului erau formate din cincisprezece oameni împărțiți în cinci echipe : „A” (în , doi executanți antrenați, „B" (în , două gărzi de acoperire, „H” (în , doi agenți care se ocupau cu logistica: închiriau camere de hotel, apartamente, mașini, ș.a. „Y” (în , cuprinzând între șase și opt agenți, coloana vertebrală a operațiunii, mușamalizând țintele și stabilind o cale de scăpare pentru trupele Aleph și Bet.; și „K” (în , doi transmisioniști. Această descriere este similară
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
au urmărit la Beriut în toamnă târzie din 1978.În Noiembrie 1978 , un agent care făcea parte din Mossad s-a identificat că fiind Erika Chambers intrând în Lebanno cu un pașaport Britanic eliberat pe data de 1975, și a închiriat un apartament pe strada Rue Verdum care era frecventata de către Salameh . Mai mulți agenți au ajuns dintre care doi identificați sub numele de Peter Scriver și Roland Kolberg, care călătoreau cu pașapoarte englezești respectiv Canadiene .După câtva timp ce au
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
rue Saint-Honoré, dar călugării și-au păstrat porecla de "iacobini". Din prima mănăstire din strada Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Sf. Iacob nu a mai rămas decât biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas. În secolul al XVIII-lea, criza religioasă a obligat puținii dominicani rămași să caute surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările Generale - în principal Le Chapelier, Lanjuinais și Glezen, avocați la baroul din Rennes - au
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
unde a trăit pe "rue Blanche" împreună cu a doua sa soție și fiica lui. În Paris era adeseori căutat ca profesor, iar el era mereu încântat să ajute tinerele talente. Printre alții, el a fost profesorul lui Josef Hofmann. Vara închiria o vilă în apropiere de Montigny deținută de poetul și romancierul francez Henri Murger. El era de asemenea foarte căutat de fabricile de pian din Statele Unite pentru reprezentații, dar în ciuda sumelor mari de bani care i se ofereau, acesta refuza
Moritz Moszkowski () [Corola-website/Science/329729_a_331058]
-
este omniprezent. Nu este o situație unică. O găsim de mult prea multe ori în localitățile mici și mari din România. Și de cele mai multe ori oamenii aceștia necăjiți nu au decât vina de a fi prea săraci pentru a putea închiria sau construi sau cumpăra altceva. Instituțiile de creditare nici nu se uita la ei și nici măcar pentru cămătari nu mai prezintă niciun interes. Însă ei sunt partenerii noștri. Nu doar beneficiari ci parteneri care se implică trup și suflet în
Habitat for Humanity () [Corola-website/Science/329801_a_331130]
-
moartea lui Anton Staiger la 2 ianuarie 1781, cafeneaua a fost preluată de fiul său, Franz Anton, și extinsă prin achiziționarea a două magazine alăturate. După moartea sa în 1819, de afacere s-a ocupat fiul său Josef, care a închiriat clădirea în curând. În 1852 Johanna Staiger a vândut cafeneaua cofetarului Carl Tomaselli, fiul tenorului Giuseppe Tomaselli de la Milano. Familia proprietarului a conviețuit cu familia lui Wolfgang Amadeus Mozart. Văduva lui Mozart, recăsătorită Constanze von Nissen, a trăit și ea
Café Tomaselli () [Corola-website/Science/328293_a_329622]
-
Klampferergasse 3) După 1408 casa a fost numită „spittlhaws an der alten Prucken”. În apropiere s-a aflat între anii 1316-1598 podul principal peste râul Salzach. Numele casei provenea de la faptul că în clădire funcționa spitalul orășenesc. Casa a fost închiriată în anul 1639. Clădirea era cunoscută prin 1800 sub numele de Klampfererhaus, din cauza faptului că aici locuiau tinichigii. Această „Egkhaus an der Wexlpank, das des Samer gewesen” a fost o lungă perioadă casa familiei Samer. În trecut a funcționat acolo
Kranzlmarkt și Rathausplatz () [Corola-website/Science/328278_a_329607]
-
personală de picturi, multe din ele în stil cubist, a avut-o la Galeria Daniel din Manhattan în 1915. Cu acest prilej un colecționar de artă i-a cumpărat șase tablouri, ceea ce i-a procurat resursele și motivația de a închiria un studio în New York. În anii următori Mân Ray a evoluat de la pictură convențională la utilizarea unei bogații de mijloace artistice alternative - colaje, obiecte de gata, fotografii, asamblări de materiale, aerograme, - dezvoltând un stil artistic propriu, chiar dacă influențat uneori de
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
conține statui ale primilor patru regi bavarezi. Fațada principală este plasată înspre piață, în timp ce partea din spate este adiacentă unui mic parc (Marienhof). Subsolul este ocupat aproape în întregime de un restaurant mare numit "Ratskeller". La parter, unele camere sunt închiriate pentru mici întreprinderi. La parter se află și oficiul principal de informare turistică. Primul etaj găzduiește un balcon mare înspre Marienplatz, care este folosit pentru festivaluri mari, cum ar fi campionatele de fotbal sau pentru concerte organizate în timpul Crăciunului. Turnul
Primăria Nouă din München () [Corola-website/Science/328351_a_329680]
-
primesc o citație și se prezintă la Direcția Spațiului Locativ din cadrul Consiliului Popular al Sectorului 4. Funcționarul de acolo îi informează că în conformitate cu legile țării cei doi soți au dreptul la numai trei camere, iar prin urmare ei trebuie să închirieze o cameră unui „om al muncii care are nevoie de locuință”, mai precis coafezei Florentina Leu. Ajunși acasă, ei o găsesc pe chiriașa repartizată de primărie care-i aștepta cu o valiză. Dan o alungă pe coafeză, dar este săltat
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
conduse de regizorul Geo Saizescu. Personajul principal al filmului era un inginer interpretat de George Motoi care avea ca hobby mașinile decapotabile. Deoarece mașina adusă la filmări era nepotrivită pentru film, regizorul trimite doi membri ai echipei de producție să închirieze pentru 15 zile Fordul Ancăi. Scăpați de echipa de filmare, cei doi opresc mașina la o crâșmă rurală pentru a bea o cafea. Acolo tocmai avea loc o bătaie între bețivi, iar mașina este folosită pentru a transporta un rănit
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]
-
a fost numit în postul de consilier cultural la Legația Română de la Lisabona, părăsind astfel Anglia, ca urmare a ruperii relațiilor diplomatice între România și Marea Britanie. Scriitorul a locuit în această perioadă la Lisabona, dar în vara anului 1941 a închiriat casa de vacanță a avocatului Costa Pinto de la Cascais, un fost sat pitoresc de pescari de lângă Estoril transformat într-o stațiune luxoasă la Oceanul Atlantic. Frumusețea stațiunii și clima răcoroasă de pe malul oceanului îi erau prielnice activității literare. Și-a stabilit
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
împreună cu fiica sa vitregă Giza (Adalgiza) și cu bătrâna servitoare Măria, din metropola Lisabona (unde locuise într-un apartament spațios situat pe avenida Elias Garcia nr. 147, la etajul III, în apropierea parcului Gulbenkian) în pitoreasca stațiune Cascais. Scriitorul a închiriat pentru șase luni o casă veche, dar încă solidă, ce aparținea unei familii de moșieri scăpătați. Clădirea se afla pe o străduță pitorească (rua da Saudade nr. 13) și avea o mică terasă deasupra stâncilor, la câțiva metri de ocean
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
aflat la poalele Munților Bucegi. Mircea Eliade cunoștea localitatea deoarece își petrecuse acolo în două rânduri câteva zile din concediul de vară: mai întâi în iulie 1932, când se afla în permisie militară și a petrecut o zi la casa închiriată de Floria Capsali și Mac Constantinescu, înainte de a pleca spre Sinaia pentru a urca la Pietrele Arse, iar apoi în 1933, după publicarea romanului "Maitreyi" și susținerea doctoratului în filozofie, plecând de acolo după câteva zile, împreună cu grupul său, într-
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]