144,219 matches
-
imediat azvârlite în Nil. Trecuse apoi la hamam spre a se purifica înainte de a merge la rugăciunea de seară într-o moschee din apropierea debarcaderului. După ce se lăsase noaptea, se întorsese în tabără și-i chemase pe câțiva dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la piept, spunând tare: — Știam că voi întâlni în această tabără prieteni și aliați, dar nu mă așteptam să regăsesc aici un frate pe care l-am pierdut de ani îndelungați. Când dragomanul soliei otomane a tălmăcit aceste vorbe, întreaga adunare n-a mai avut ochi decât pentru mine, iar Guicciardini a răsuflat ușurat. Eu însumi nu aveam pe buze decât un singur cuvânt, năuc și incredul: — Harun! Mi se spusese, într-adevăr, în ajun că ambasadorul Marelui Turc se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unul dintre oamenii de vază, ceva mai în vârstă și îmbrăcat într-o robă lungă, s-a apropiat de Giovanni spre a schimba câteva vorbe cu el, un grup de persoane a început să scandeze: „Palle! Palle!“1, strigătul de adunare al celor din familia Medici, la care însoțitorul meu a răspuns printr-un salut, în timp ce-mi spunea: — Să nu cumva să crezi că toți membrii familiei mele ar fi aclamați în felul ăsta. Sunt singurul care încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
buzele. — Rămânem aici. Nu avem ce face. Nu vom muri de frig; avem blănurile, iar mie mi-a mai rămas pâine și un pic de vin. Din castru, vântul aduse până la ei sunetul grav al unui corn. Acel cornicen suna adunarea subofițerilor. După câteva clipe se auzi cornul Pretoriului, iar apoi cornurile celor zece cohorte anunțară celor șase mii de oameni trezirea oficială. 10 Antonius Primus își trecu degetul peste harta întinsă pe pământ, în mijlocul cortului. — Castrul nostru e aici, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
satul batavilor. Câteva ceasuri mai târziu se afla într-o tavernă, în fața unei siluete masive înfășurate într-o mantie. În localul luminat de strălucirea câtorva lămpi și de focul din cămin nu mai era decât hangiul. — A avut loc o adunare, la două nopți după ritul funerar în cinstea preotesei, spunea bărbatul în timp ce hangiul îi punea în față un vas cu mâncare de grâu. Ia spune, Hector, medicul a fost judecat? Vitellius își scoase mantia. Nu. Tribul meu consideră că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la Bedriacum, ne-am trezit asediați de cele două armate unite ale vitellienilor. O mare nesfârșită de soldați. S-au prefăcut că ne cer să facem pace, ne-au îndemnat să aruncăm armele, să ne alăturăm lor, să organizăm o adunare ca să hotărâm căruia dintre cei doi rivali i se cuvine titlul de împărat. Iar noi am căzut în capcană, i-am ieșit dușmanului în întâmpinare fără apărare. Dintr-odată, au pornit atacul. Soldații noștri nu știau ce să facă. Signifer-ii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noștri cad în mâinile vitellienilor când străbat Italia de miazănoapte în căutarea unor noi aliați sau când vin din Orient, aducând poruncile lui Vespasianus. Medicul luă de pe foc un instrument. Cornelius se ridică. — Crezi că vei putea lua parte la adunare? Va începe peste câteva ore. Antonius îi făcu semn medicului. — Grăbește-te. Se uită apoi spre Cornelius. — Voi fi acolo. De asta am venit. Cornelius se grăbi să iasă. În clipa următoare, în aerul sufocant al infirmeriei se răspândi mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
grav amenințată de Vitellius. Vitellius învinsese. Era adevărat că Vespasianus fusese ales împărat în Africa, dar Orientul nu era oare prea departe? La capătul pieței era o masă lungă, pe care servitorii se grăbeau să pună torțe pentru a lumina adunarea. Din Pretoriu ieșiră, unul după altul, Cornelius Fuscus, Arrius Varus și Vedius Aquila, comandantul Legiunii a treisprezecea, care se așeză încruntat. Printre soldați înaintă încet și solemn Tampius Flavianus, legatul întregii Pannonii, pe care soldații îl priveau cu neîncredere pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
siguri, drept, cu atitudinea lui mândră care trezea admirația soldaților. Acum îl admirau și mai mult, pentru că Antonius se mișca dezinvolt, cu toate că avea umărul bandajat și brațul legat de gât. Zâmbetul lui sincer mai risipi tensiunea ce domnea în acea adunare, de parcă simpla lui prezență era de-ajuns pentru a-i liniști pe soldați. — Zeflemitor și greu de stăpânit, ca întotdeauna, șuieră Tampius. După ce i-a făcut medicul nostru nepriceput, ar trebui să sufere îngrozitor, dar el... Uită-te la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă Cremona, acoperit de cadavre sub cerul de octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o adunare și îi convinse pe soldați, care erau prea obosiți și înfometați, să amâne pentru a doua zi atacul asupra Cremonei, unde se refugiaseră vitellienii. Dar Titus și Errius se întoarseră dintr-un raid cu câțiva cremonezi pe care-i prinseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că vei domni multă vreme dacă ai să-i supraviețuiești. Vitellius clătină din cap, izbucnind în hohote. — Dușmanii mei... n-au făcut decât să mă denigreze. Eu sunt nevinovat. — Liniștește-te. Ai plâns în fața poporului, în fața palatului, la Rostra, în timpul adunării. Încetează cu plânsul. Acceptă propunerea lui Antonius Primus și abdică. — Poporul mă iubește și nu vrea să abdic. Eu aș pleca imediat din Roma, fiindcă nu mai pot - lacrimile prinseră să i se prelingă din nou pe obraji, în timp ce Listarius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rotocoale de fum și scântei. Flăcările distruseră templul lui Jupiter Optimus Maximus, ridicat de strămoși, și continuară să se întindă, distrugând arhivele unde se aflau cele trei mii de tăblițe de bronz pe care, din vremuri străvechi, fuseseră scrise textele adunărilor senatorilor și ale plebiscitelor - într-un cuvânt, însăși istoria urbei. De la o fereastră a palatului, Vitellius contempla incendiul. Continua să mănânce, mereu hămesit, golind farfuriile pe care i le aducea Listarius. Privea flăcările și asculta strigătele soldaților săi care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l prindă pe împăratul înlăturat de la putere, care dusese poporul la ruină. Se strânseră în jurul siluetei înalte, sinistre, și-i smulseră mantia neagră. Îi recunoscură imediat chipul, pentru că îl văzuseră de nenumărate ori, nu doar la Ludi, ci și la adunări, pe străzi, la ceremoniile publice, căci Vitellius voise să-l imite pe marele Augustus, potrivit căruia conducătorii trebuiau să se arate în fața poporului cât mai des cu putință. Fără să stea pe gânduri, îi smulseră și centura cu plăcuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu mâna. Pollex versus: literal, „degetul mare spre“ adversar. Gestul simulează împlântarea lamei, reprezentată de degetul așezat orizontal, în corpul adversarului. Pompa magna: cortegiu mare. Cuvântul pompa provine din greacă și înseamnă „suită“, iar magnus înseamnă „mare“, „suprem“. Pontifex Maximus: adunarea pontifilor, care dirija viața religioasă, era formată din 16 membri și condusă de împărat, care era pontiful suprem. De altfel, împăratul era cel care îi alegea pe cei șaisprezece membri. Porta Decumana: este situată în partea din spate a taberei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
școlii de cartier copiii perfect aliniați pentru festivitatea de deschidere a noului an școlar... Nici un zvon de glasuri, râsete sau șoapte... Doar adierea vântului prin frunzișul salcâmilor copleșiți de atâta risipă de culoare. Se zvonise că profesorul care stăpânea întreaga adunare numai din priviri, venise de la Școala de Corecție prin transfer, la noi... Altceva nu mai trebuia.. Om în putere, cu trăsături ale feței voluntare, ochi albaștri-cenușii, părul blond, ușor ondulat și rebel, noul nostru profesor era întruchiparea perfectă a autorității
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
Uită-te la el cum stă acolo, lâncezește ca de obicei, fără nici o mărire de salariu sau promovare în perspectivă. Domnul Chawla se uită înspre partea de masă unde ședea cocoșat fiul său, cu micul dejun întins dezordonat într-o adunare de firimituri în jurul farfuriei. În fața lui, vibrând ca un mecanism, o muscă se rotea deasupra unui castron cu fructe pe care soția lui le cumpărase după multă târguială de la tarabă. Atentă ca un pilot, aceasta se așeză pe cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o țineam în poală, m-am simțit ca un criminal din care scaunul electric a stors prima apă. Inițial pe George Orwell l-a chemat Weric Blair. Nu-l condamn că și-a schimbat numele. Cartea lui începe cu o adunare a animalelor care dau glas suferințelor. Era o viață tare grea - numai muncă, fără odihnă, fără bani - și totuși, la ce se așteptau ele? Nu mă simt mistuit de vreo ambiție reală în legătură cu Martina Twain. Sunt mistuit de cele nerealiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
determinase să îi construiască o alternativă la Efect, iar alternativa devenise ceva independent. Efectul nu-i putea invada. Se scufundaseră prea adânc în ei înșiși. Astupă gropile, gropar, a spus Flann O’Toole și ceremonia a luat sfârșit. înainte ca adunarea să se împrăștie s-au întâmplat trei lucruri, care au dovedit că, în ciuda discursului funerar al Irinei, K nu urma să rămână complet neschimbat. Primul din ele s-a petrecut atunci când Elfrida a mers la Irina și i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
bucur că te revăd, draga mea. A dat mâna cu Sebastian într-un stil foarte masculin, iar pe a mea a bătut-o ușor, în timp ce m-a sărutat - un amestec de salut englezesc și continental. —Permite-mi să te prezint adunării, continuă el. În dreapta e fiica mea Susan, pe care o știi, bineînțeles. Tânărul Granville și dânsul - Rattray-Potter - presupun că îți sunt familiari. Ea e Geneviève Planchet, o prietenă dragă dintr-ale mele, și fiul ei, Dominic. Nume pronunțate altfel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
față. Am avut impresia că ar fi avut ceva interesant de spus dacă ar fi avut dispoziția s-o facă și m-am hotărât să îl prind singur, dacă se poate, să-i aflu părerea despre surorile Fine și despre adunarea asta. Totuși, pe neașteptate, mi s-a făcut milă de Suki Fine. Iubiții, chiar pretendenții, nu lipseau, dar veneau și plecau, și ai nevoie de cineva pe care să îl suni și căruia să i te plângi când aceștia dispar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca de peste timp pe țiganul care se hlizea în fața noastră. „La lichidare, cum e ca acu’, c-am tras la culoamne, po’ să iau și șapte bătrâne. Când am chef e dă bine, când nu, dau aeru’ afară din Marea Adunare Națională și tot iese de-o fasole cu ciolan.“ Celălalt țigan se așezase pe ciotul acela de coloană și scosese o sticlă cu un lichid verzuliu. Bău cu sârg. Dădu să se ridice să vină spre noi, se răzgândi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie. Cântam din ea când mergeam, în alai, cu steagul unității de pionieri, cu toba și goarna, să ducem salutul nostru pionieresc la adunările de bilanț de la gospodăria colectivă sau când se premiau mulgătoarele fruntașe ori se încheia anul de învățământ politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceea. Văzuse că m-am supărat și încerca să mă convingă să nu fiu atât de prost, încât să nu înțeleg că mă bucuram de încrederea lor. La intersecția din fața librăriei „Eminescu“, i-am spus că nu mai vin la adunare. Dar e o prostie, nu înțelegi? tot repeta Lia. N-ai ce să pierzi. Nu-mi venea să-i spun că mi-era teamă să intru din nou în jocul lor. Știam că nu va înțelege, nu putea înțelege. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prima dată nu avea ce să fie. Nu știam ce să fac pentru că nu voiam nimic. Voiam doar să fiu lăsat în pace, nimic mai mult. Mi-am spus că cel mai bine era să nu mă mai duc la adunarea aceea. O absență nu însemna mare lucru și nu aveau cum să hotărască fără mine, măcar din ciudă că nu venisem la ședință. Și am plecat. Credeam că este cel mai normal lucru. M-am suit în primul troleibuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apă. Nu-i nici măcar navigare sau proiecție din timp. Textul în care mă cobor acum este același din începuturi și va fi același și după ce eu voi muri. Un timp nesfârșit proiectându-mă doar în vremelnicia acestei coborâri și în adunarea acestor șiruri de cuvinte. Zilele trecute am dat un interviu unei tinere pentru o revistă a cinematografelor. Nu știu prin ce m-a făcut să-i vorbesc pentru interviu. Fiorul că dau primul interviu „profund“ de până acum? Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]