11,066 matches
-
reușit și eu să ajung aproape de ea. — E în ordine? Suntem pe drumul cel bun? am întrebat. — Da, cel puțin deocamdată. — De unde știi? — Nu ți-e suficient că știu? A luminat pământul cu lanterna. Vezi? Uită-te bine! M-am aplecat și am privit petecul luminat. Sclipea argintiu. Am întins mâna ca să văd despre ce e vorba. Erau clame. — Vezi? Suntem pe drumul cel bun, spuse fata autoritar. Bunicul a trecut pe-aici. Știa că o să pornim în căutarea lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
albastră, nici maro, Era cea mai grozavă nuanță de roz. Imediat după ce-a terminat ea de cântat, am ajuns la un platou întins. Se terminase deci urcușul. Am respirat ușurați și am luminat cu lanternele în jur. S-a aplecat și a mai ridicat de jos vreo jumătate de duzină de clame. — Până unde o fi ajuns bunicul tău? — Cred că nu-i departe de-aici. Mi-a vorbit de nenumărate ori despre platoul ăsta. — Deci el a mai venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Peste o sută, cred. Vremea își pusese amprenta pe ele prin stratul gros de praf care le acoperea. Nu știu prin ce împrejurări ajunseseră acolo toate, dar ar fi fost imposibil să o iau pe fiecare la mână. M-am aplecat și am ridicat capacul cutiei în care se afla mașina de scris. S-a stârnit un nor de praf ce s-a înălțat la tavan. Parcă se pornise viscolul. Mașina de scris era un model vechi, cu clapele rotunde și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a îndreptat singură spre mine. Cu pași mărunți. Cred cu toată convingerea că lumea cealaltă e dincolo de acest lac. Ești pregătit să plonjezi? Tot îți mai este frică? Am clătinat din cap fără să scot o vorbă. Umbra s-a aplecat să-și desfacă șireturile. Înghețăm dacă mai stăm mult aici, așa că hai să ne luăm avânt. Scoate-ți ghetele și ne prindem unul de altul prin curele. Nu ne servește la nimic dacă scapă doar unul dintre noi. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
volume: Der Abendstern (1943) Luceafărul - Az esticsillag - Der Abendstern (1972). Reeditate, aceste volume nu reproduc prima versiune, ci sunt sensibil revăzute, din dorința traducătorului de a se apropia cât mai mult de individualitatea paginii pe care o transpune. S-a aplecat deopotrivă asupra poeziei românești clasice, în volumul Rumänische Lyrik (1969), cât și asupra poeziei contemporane, în Földi üzenet (1979). Cu toate ca F. este prin excelență traducător de poezie, realizează versiuni în limba germană pentru Desculț de Zaharia Stancu (1951) și în
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
duratei și ambivalenței timpului, evaziunea din timp. Dense sunt și capitolele Eminescu și tradiția; substratul autohton al culturii sale și Reflexe ale tradiției în câteva figuri ale limbajului eminescian. Autoarea demonstrează, pentru prima dată în critica europeană care s-a aplecat asupra operei poetului, universalitatea poeziei acestuia, unicitatea ei în contextul romantismului european. Exegeta a pornit de la constatarea că „Lipsește României... o operă care să examineze această poezie pornită din adâncimea poetului, pentru a-i identifica sămânța germinală unică, sâmburele, din
DEL CONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286714_a_288043]
-
redevine bilunar. Rubrici mai importante: „Îndreptar”, „Probleme sociale”, „Documente”, „Politica”, „Străinătatea”. Publică poezie Ion Șugariu (Tristeți de toamnă, Gând, Elegie, Sârg, Sonet tânăr, Geremia da Valacchia), Ștefan Baciu (Plimbarea-n zi de vară), Vintilă Horia (Cântec de muritor), Mihai Beniuc (Apleacă-te lin), V. Voiculescu (Curcubeul), Teohar Mihadaș (Închinare), Vasile Flueraș, Iulian Popa, George Petcu, E.Ar. Zaharia, Ion Crețu, Marcel Olinescu, Ioan Tudose, D. Karnabatt, Al. Tzigara-Samurcaș, George Dumitrescu. Proza este reprezentată prin Dumitru Rugină, Ioan Tudose, Vasile Flueraș. Constantin
DECALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286711_a_288040]
-
știe nimic din toate astea. El îmi va continua psaltirea” (VIII. Celălalt Lazăr); „Se sfârșea luna april și începea luna martie. Daniel se apropie de fântână. [...] Era într-o noapte de vineri spre luni. Luni stătu toata ziua și plânse aplecat peste fratele său Daniel. [...] Dedesubtul lui plângea celălalt Daniel. Era o sâmbătă neagră, fără sfârșit.” (IX. Coborârea lui Daniel). Dacă poezia autentică e „coborâre” în fântâna-infern, revelație și blestem, lepădare de sine, așa cum mărturisesc cele Nouă variațiuni..., în Arlechini la
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
N. Petra, Mircea Popescu, I. Popinceanu, G. Racoveanu, Ion Rațiu, Aureliu Răuță, Mira Simian Baciu, Horia Stamatu, Pamfil Șeicaru, V.V. Tilea, Octavian Vuia. Până la numărul 10 din 1956 revista este consacrată în exclusivitate studiilor, comentariilor critice și recenziilor („aproape toate aplecate spre etosul românesc”), ceea ce-l va determina pe Nicu Caranica să declare într-un număr aniversar (15/1966): „Ceea ce respect adânc în viața acestei reviste este încăpățânarea cu care a știut să se împotrivească atâta vreme ispitei de a-și
DESTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
Nicolae Densușianu, și de fiul său, Ovid Densusianu. În publicistică, a mai semnat cu pseudonimele Radu Năsturel, Radu Calonfirescu, I. Corban și N. Berea. D. a fost unul dintre primii critici de profesie din literatura română, asupra căreia s-a aplecat cu perseverență și convingere. Bun cunoscător al literaturilor clasice, a practicat o critică doctă, profesorală, analitică, subminată însă de lipsa de gust. La 1868 și-a început în „Federațiunea” seria articolelor critice. Curând se angajează însă într-o polemică dură
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Rimbaud à nos jours, realizată împreună cu Irina Mavrodin și Micaela Slăvescu. Va colabora la dicționarul Scriitori francezi (1978) cu articole ce se remarcă prin seriozitatea și noutatea informației ca și prin amprenta personalității sale asupra interpretării operelor. Ca traducător se apleacă mai cu seamă asupra epocii moderne și contemporane, publicând, între 1956 și 1971, traducerea romanelor Izbânda familiei Rougon de Zola, Familia Thibault de Roger Martin du Gard și Obermann de Sénancour (ultimele două însoțite de ample prefețe). SCRIERI: Istoria literaturii
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
angajații sunt supuși unor sancțiuni dacă nu dețin un control intern adecvat și înregistrări contabile corecte. Capitolul 4. Comitetele de audit 331 331 Legea a contribuit în mod evident la conștientizarea membrilor Consiliului de administrație ai companiilor care s-au aplecat mai mult asupra unui control intern eficace și a comitetului de audit în supravegherea controlului intern. Comitetul de audit ar trebui să înțeleagă efectele care pot să apară ca urmare a unor schimbări majore în organizație, mai ales prin disponibilizări
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
De la străbunii mei până la tine, / Prin râpi și gropi adânci, / Suite de bătrânii mei pe brânci, / Și care, tânăr, să le urci te-așteaptă. / Cartea mea-i, fiule, o treaptă.” Iar la D., poemul Destin cu cioburi începe așa: „Crâșmarul aplecat peste tejghele / Înfige-n noapte șiș, până-n prăsele; / La masa cu clondire de răvac / S-au așezat strămoșii mei și tac. / Știu, ați venit pe drumuri cristaline / Cerșind din târg în târg, până la mine, / Reptile oarbe din care mă trag
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
convinși de utilitatea demersurilor lor pentru propensiunea spirituală a lumii românești. Lucrând adesea în tandem cu Radu Greceanu, fratele său, G. s-a aflat printre cărturarii care au participat la apariția Bibliei în 1688. Editorii acestei cărți fundamentale s-au aplecat, în privința Vechiului Testament, pe un text tălmăcit de Nicolae Milescu, text ce suferise cel puțin o îndreptare însemnată. Vor supune acest „text revizuit” propriei lor „revizii”, confruntându-l iarăși cu originalul grecesc și, poate, cu versiunea păstrată în manuscrisul 4389
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
biblică a poeziei atinge notele ei cele mai profunde: „Totul va fi o mistică nuntire, / și-n naos de cleștar, la mănăstire, / vom veșnici în geamănă tulpină, / de-a pururea-n stihare de lumină. // Și când și când ne-om apleca-mpreună / cătând încolo, dincolo de lună. / Și poate-așa afla-vom că în Țară / S-a-ntors Cristos, și-ai noștri-n padini ară.” Cartea se încheie cu unul dintre poemele cele mai semnificative, Dor, al cărui mesaj, ultim cuvânt, se impune premonitoriu
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
acordat o importanță mai mare structurii persoanei și motivațiilor profunde decât actualizării sale curente în viața de zi cu zi. Psihologia trăsăturilor este și ea interesată în mod deosebit de ceea ce e mai constant la o persoană. Alți psihologi s-au aplecat asupra nevoii continue de afirmare a subiectului, de satisfacere curentă a nevoilor sale în cursul vieții de zi cu zi. În acest sens, o concepție devenită deja clasică este aceea a lui Maslow, care pune accentul pe motivație, pe o
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
renunță definitiv la nota meditativă clasică. Folosind un instrumentar imagistic similar celui din pictura impresioniștilor, I. descinde într-o zonă de neliniște aproape firească, în care se întrevăd însă tensiuni mai adânci. Atras de literatura italiană și franceză, s-a aplecat ca traducător asupra operei lui Chateaubriand, preocupat fiind mai ales de latura ei educativă. SCRIERI: Piatra cu lilieci, Buzău, 1931; Cartea cu vise, Buzău, 1934; Siena, veche cetate a Fecioarei, Buzău, 1939; Florile Paștilor, Buzău, f.a. Traduceri: Chateaubriand, Martirii, pref.
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
atotstăpânitoare melancolie. Zarea tremurătoare este aceea a ținutului natal, martor al zburdălniciilor copilăriei și al înfiorărilor primei iubiri. Stârnind regrete, întoarcerea în trecut e, însă, o cărare pierdută. Și în Aur vechi (1936), paseistul, mai împăcat, căzut pe gânduri, își apleacă urechea la felurite „glasuri de demult”, gata să capteze ecouri din vremuri scitice și, cum va proceda și în Versuri de după amiază (1940), din epoci de legendă. Străbătută de o undă de pesimism, reflexivitatea, vrând parcă să se degaje din
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
ediții de autor aparținând clasicilor literaturii franceze precum Balzac, Flaubert, dar și ale unor autori contemporani că Michel Butor, Marguerite Duras, Samuel Beckett ș.a. Că traducătoare, dovedind o bună cunoaștere a limbilor în și din care a transpus, s-a aplecat atât asupra unor clasici ai literaturii franceze din secolul al XIX-lea (Émile Zola, Théophile Gautier, Hippolyte Taine ș.a.), cât și asupra unor mari scriitori ai secolului al XX-lea (André Gide, Julien Green, Marguerite Yourcenar ș.a.). Fără să urmărească
CISMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286279_a_287608]
-
sau identice. Ca atare, experimentele pot să producă doar imitarea unor răspunsuri specifice modelate. Aceasta i-a făcut pe mulți cercetători să creadă că limitările severe în schimbările comportamentale pot fi datorate influențelor modelatoare. Bandura și colaboratorii săi s-au aplecat cu migală asupra acestei problematici. Într-o încercare de a demonstra că limitările atribuite modelării au fost intrinsece în metodologia experimentală, mai degrabă decât în cadrul fenomenului însuși, Bandura și colaboratorii săi au condus câteva experimente care au presupus o formă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de lungă durată, atât de natură exterioară, cât și prin participare. 3) Studiile acestea sunt folositoare nu numai științei, ci și neamului din care cercetătorul face parte” (Traian Herseni, 1940/2007, 48). Traian Herseni (1962, 1963, 1966, 1980) s-a aplecat pios asupra „culturii psihologice românești” - termen pe care l-a creat pentru a exprima ansamblul reflecțiilor despre stările sufletești ale oamenilor și grupurilor umane, așa cum sunt ele încifrate în proverbele, zicătorile și în întreg folclorul românesc. A sondat adânc în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
din start, a le înscrie într-un cadru cultural, mental, confesional de cu totul altă natură; înseamnă, de fapt, a le plasa într-un context creștin, deci a le atribui intenții străine lor. De aceea, singurul critic care s-a aplecat competent și răbdător asupra acestei probleme, Petru Vaida, are dreptate să constate, pe de o parte, că "Seneca este însă cu totul adaptat moralei creștine, fie prin preluarea numai a acelor idei care concordă cu spiritul acesteia (deșertăciunea bunurilor lumești
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
genunchi. Fiindcă au pe limbă un fel de țepi foarte lungi și ascuțiți: când vor să atace, doboară prada și o calcă cu genunchii vătămând-o apoi cu limba. Au capul asemeni cu cel al mistrețului și îl țin întruna aplecat în pământ; le place mult să se scalde în mocirlă și glod. E un animal hidos la înfățișare; nu e deloc așa cum spunem și povestim despre el în țările noastre: că e o vietate care își așează capul numai în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sexuale pe care le pot întreține un bărbat sau o femeie și un/o android(ă). Să-i remarcăm mai întâi pe tinerii sentimentali zugrăviți de Alain Dorémieux în nuvela sa intitulată La Femme modèle / Femeia model (1967). Ne vom apleca pe urmă asupra altui text, mai romantic: nuvela lui Lester Del Rey Helen O'Loy (1938). Femeia model se prezintă ca o variantă la L' Ève future / Viitoarea Evă (Villiers de l'Isle Adam, 1886) 113. Un îndrăgostit căruia nu
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]