13,008 matches
-
devenit municipiu reședință de județ, iar comuna 23 August a devenit comună suburbană a acestuia. Patru obiective din comuna 23 August sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Constanța ca monumente de interes local, toate fiind clasificate ca situri arheologice. Trei dintre ele se află în jurul satului de reședință: o așezare din epoca greco-romană (secolele al III-lea î.e.n.-al IV-lea e.n.) de pe o mică peninsulă de pe malul de sud-vest al lacului Tatlageac; o așezare romană (secolele al II
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
au revenit la județul Constanța, reînființat, iar comuna Abrud a fost desființată și inclusă în comuna Adamclisi. În urma reformei administrative din 1968 satul "Cucuruz" (în trecut "Iusuf Punar") a fost comosat cu satul "Urluia". În comuna Adamclisi se găsește situl arheologic de interes național, ce cuprinde cetatea Tropaeum Traiani datând din secolul al II-lea e.n., precum și urmele unei basilici și ale unei necropole romano-bizantine, un ansamblu de apeducte romane, un altar roman, un turn roman, termele cetății și locuințele extramurane
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
ansamblu de apeducte romane, un altar roman, un turn roman, termele cetății și locuințele extramurane. În rest, în comună mai sunt alte șapte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Constanța ca monumente de interes local, toate ca situri arheologice. Situl de la Hațeg cuprinde așezări din perioada Latène (cultura geto-dacă, secolele al IV-lea-al II-lea î.e.n.), epoca romană (secolele I-al VI-lea e.n.) și Epoca Medievală timpurie; la „Groapa cu albeală” aflată la 2 km sud de
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (44,96%), cu minorități de reformați (32,66%), unitarieni (11,45%) și romano-catolici (7,22%). Pentru 1,82% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului în această zonă aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit "Între Anini" s-au găsit materiale ceramice din epoca bronzului. În altă zonă a comunei, numită " După
Comuna Chichiș, Covasna () [Corola-website/Science/310384_a_311713]
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,31%), dar există și minorități de musulmani (6,78%) și adventiști de ziua a șaptea (1,17%). Pentru 8,42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Materialele arheologice de la Topraisar au fost descoperite în anul 1963 într-un șanț de canalizare, la adâncimea de circa 1-1,5 m de la suprafața terenului. La momentul respectiv, cercetătorii nu s-au pronunțat dacă e vorba de o necropolă sau de o
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
în anul 1963 într-un șanț de canalizare, la adâncimea de circa 1-1,5 m de la suprafața terenului. La momentul respectiv, cercetătorii nu s-au pronunțat dacă e vorba de o necropolă sau de o așezare de sine stătătoare. Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că localitatea Topraisar, așezată în zona centrală a județului Constanța, aproape de mare, o zonă de influență și de interes pentru cetătile grecești dar și pentru romani, a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Conform
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt reformați (53,59%), dar există și minorități de romano-catolici (25,93%), ortodocși (13,02%) și unitarieni (4,27%). Pentru 1,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul comunei aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel; în valea pârâului Agriș, la poalele Dealului Mare, s-au găsit lame de silex și fragmente ceramice neolitice; tot
Comuna Ilieni, Covasna () [Corola-website/Science/310386_a_311715]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt reformați (57,83%), dar există și minorități de romano-catolici (22,62%), ortodocși (12,35%) și unitarieni (2,93%). Pentru 2,73% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satelor aparținătoare comunei Ozun au descoperit materiale ce dovedesc urmele unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Bicfalău s-au găsit mai multe materiale printre care, o mărgea de
Comuna Ozun, Covasna () [Corola-website/Science/310388_a_311717]
-
multe materiale printre care, o mărgea de piatră cu vine albe și albastre atribuită "culturii Coțofeni", un fier și un cuțit de plug din epoca romană precum și o așezare din epoca medievală. De pe teritoriul satului Lisnău provin mai multe materiale arheologice; o piatră de râșniță, un topor de trahit și diverse unelte de piatră aparținând neoliticului, precum și așezări cu materiale atribuite culturilor "Ariușd, Coțofeni, Scheneckenberg" sau "Sântana de Mureș-Cerneahov". Tot aici, între pârâul "Borzoș" și dealul "Várbérce" se află o cetate
Comuna Ozun, Covasna () [Corola-website/Science/310388_a_311717]
-
comună în județul Covasna, Transilvania, România, formată din satele Brețcu (reședința), Mărtănuș și Oituz. Localitatea a fost atestata documentar începând cu anul 1426 sub diverse nume: Bereczk (1476), Breczko (1482-1496), Bretzku (1787 și 1850), Bereck (1854). La Brețcu, primele cercetări arheologice sistematice au fost întreprinse numai între anii 1925-1926 de Emil Panaitescu. În această perioadă au fost descoperite termele castrului aflate la 100 m de castru. Stampilele de pe cărămizi aflate în castru și la terme aparțin unităților militare COH(ors) HIS
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
07%). Pentru 0,6% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (85,32%), cu o minoritate de reformați (12,57%). Pentru 0,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satelor ce aparțin actualei comune Turia aduc dovezi ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Alungeni, în locul numit "Piatra" s-a descoperit o așezare neolitică, lîngă pădurea " Capătul
Comuna Turia, Covasna () [Corola-website/Science/310389_a_311718]
-
Neamț, reînființat. Comuna Pâncești în forma ei actuală s-a separat din comuna Poenari în 2004. Două obiective din comuna Pâncești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monumente de interes local. Unul este clasificat ca sit arheologic aflat „la Saivane” în zona satului Pâncești, unde au fost descoperite o așezare și o necropolă din secolele al II-lea-al III-lea e.n. Celălalt obiectiv este clasificat ca monument de arhitectură: (1802, cu adăugiri în 1972) din satul
Comuna Pâncești, Neamț () [Corola-website/Science/310444_a_311773]
-
români , care au admirat cultură greacă, au acționat că binefăcători în orașele grecești, si mai ales in Atena. Vizitatorii în Grecia astăzi au posibilitatea de a urmări amprentele din istoria Greciei din paleolitic,Grecia în epoca română, sute de monumente arheologice, precum și în muzee și colecții arheologice, care sunt împrăștiate în întreaga țară Decizia dată de Constantin cel Mare pentru a muta capitala imperiului de la Romă la Constantinopol a mutat în centrul atenției partea de est a imperiului. Această schimbare a
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
au acționat că binefăcători în orașele grecești, si mai ales in Atena. Vizitatorii în Grecia astăzi au posibilitatea de a urmări amprentele din istoria Greciei din paleolitic,Grecia în epoca română, sute de monumente arheologice, precum și în muzee și colecții arheologice, care sunt împrăștiate în întreaga țară Decizia dată de Constantin cel Mare pentru a muta capitala imperiului de la Romă la Constantinopol a mutat în centrul atenției partea de est a imperiului. Această schimbare a marcat începutul anilor bizantini, în care
Istoria Greciei () [Corola-website/Science/310503_a_311832]
-
și preluat după declinul ordinului [...], așezământul de pe lângă capela Sf. Ecaterina din Brașov a fost fondat foarte probabil în prima perioadă de existență a orașului Corona, în paralel cu înființarea localității de către coloniștii germani catolici”." Până la descoperirea capelei pe calea săpăturilor arheologice, aceasta fusese situată cu aproximație în sudul Bisericii Negre, fiind luată în considerare și vechea denumire a străzii Paul Richter („Katharinen Hoff”). Aceasta a fost considerată ca limită vestică a așezării. În 1976 au fost efectuate niște lucrări de reparații
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
stil gotic târziu între 1383 și 1477, capelele Corporis Christi, capela Sf. Laurențiu și a Tuturor Sfinților, conventul dominican Sf. Petru și Pavel, și mănăstirea de călugărițe clarise, grupată în jurul bisericii Sf. Ioan. Arhitectura capelei a fost stabilită în urma săpăturilor arheologice din 1976, precum și a altora, de dată mai recentă (2003-2004). Construcția realizată din piatră nefasonată legată cu mortark are un plan dreptunghiular (lățime: 7,5 m în interior și 10 m în exterior), prezentând o absidă pentagonală și contraforți dreptunghiulari
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
cruce pe ogive. Fundațiile măsoară 1,30 - 1,40 m grosime, iar construcția în ansamblu prezintă similitudini cu cele de tip cistercian de la Cârța și din Bartolomeu. Acest fapt permite datarea ei la începutul secolului al XIII-lea. Acestor date arheologice li se adaugă unica imagine păstrată a capelei, împreună cu celelalte construcții din jur (azi dispărute). Este vorba despre o frescă din Biserica Neagră (din 1477), distrusă în parte de către reformați și mai apoi de către incendiul din 1689 și restaurată în
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
iar zona absidei a fost ocolită prin arce de descărcare. De asemenea, osemintele aflate în acel loc au fost înhumate la loc în interiorul capelei și în cripte construite în ziduri la subsolul noilor construcții. Ele au fost regăsite în urma săpăturilor arheologice din 2003-2004. Numele capelei s-a perpetuat asupra străzii alăturate, precum și asupra unui cartier al Brașovului, cvartalul „Katharinae”. Totuși, capela se situa în cvartalul „Corpus Christi”, nu în „Katharinae”. De asemenea, turnul-poartă construit în stilul Renașterii în 1559 a preluat
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
pe aceste meleaguri au existat așezări omenești încă din neoliticul vechi (5500-3500 i.e.n.). Perioada de tranziție de la neolitic la epocă bronzului (2200-1800 î.e.n.) este atestată de fragmentele de ceramică, vase din lut ars cu ornamente încadrate în cultură Cotofeni. Descoperirile arheologice făcute în localitatea Călan, cum sunt cele două măsele de mamut atestă o așezare din paleolitic. În neolitic au fost găsite fragmente de vase, urme de chirpice, oase de animale, coarne de cerb etc. În timpul stăpânirii romane Aquae (astăzi Călan
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
la km 282 pe DN2, în localitatea Tișița, monument istoric de for public de interes național. În rest, în oraș există alte șase obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Unul este situl arheologic de la Pădureni, aflat la km 209 pe DN2, sit ce cuprinde o așezare și o necropolă din Epoca Bronzului (cultura Monteoru), o așezare din perioada Halstatt și alta din perioada Latène (cultura carpică). Gara Mărășești (construită odată cu calea ferată București-Galați-Roman
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]
-
punctul vamal Cenad, pe drumul național DN6. Este legat de Timișoara prin calea ferată Timișoara-Lovrin-Cenad și Timișoara-Periam-Valcani. Cartierele orașului sunt: chindaresti, comuna germana, sighet, capul satului, dallas, bujac, satu nou, drumul timisorii, drumul sarafolii, drumul cenadului, gara mare, centru. Cercetările arheologice au scos la iveală dovezi care atestă că vatra satului a fost locuită încă din epoca bronzului. Mai târziu, romanii au ridicat aici un castru. Din vremea voievodatului lui Glad, a fost descoperit aici (în 1799) un tezaur medieval timpuriu
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind reformați (43,37%), ortodocși (29,39%) și romano-catolici (21,19%). Pentru 2,71% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Prima atestare documentară datează din anul 1567, dar descoperirile arheologice dovedesc prezența omului aici încă din neolitic. Pe dealul „Cetatea Zânelor”, în partea de est a orașului, se găsesc ruinele dezvelite aproape integral ale unei mari fortificații a dacilor, cu ziduri din piatră dispuse în terase (secolele I î.C.
Covasna () [Corola-website/Science/297051_a_298380]
-
Lunca Priporului, datând de la începutul secolului al XIX-lea, monument istoric de arhitectură de interes național. Alte trei obiective din oraș sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Buzău ca monumente de interes local. Două sunt clasificate ca situri arheologice: situl de la Mlăjet, aflat în lunca Topilei, cuprinde o necropolă din Epoca Bronzului (mileniile al III-lea-al II-lea î.e.n.), o așezare și o necropolă din perioada Latène (secolele al IV-lea-I î.e.n.), o altă așezare cu necropolă
Nehoiu () [Corola-website/Science/297049_a_298378]
-
se află comunele Gura Foii și Petrești. Regiunea în care se află amplasat orașul este o importantă zonă agricolă. Datorită avantajelor pe care le prezintă această regiune, zona Găeștiului a fost populată din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind descoperirile arheologice ale prof. univ. dr. docent Dumitru Berciu ce aparțin culturii Gumelnița (neoliticul târziu). Prima mențiune documentară despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498 de pe timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care „întărește ocina Găeștilor mânăstirii Râncaciovului
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
XVII-lea, format din curtea propriu-zisă și din Biserica „Sf. Gheorghe” (1492); și Biserica „Sfântul Dumitru” (1535). În rest, unsprezece alte obiective sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic aflat „Între Islazuri”, pe versantul nordic al dealului Miriște de la vest de satul Pârcovaci, sit ce cuprinde așezări din perioada Halstatt, secolele al VI-lea-al VIII-lea (epoca migrațiilor), secolele al XI-lea-al XII-lea (Evul Mediu Timpuriu
Hârlău () [Corola-website/Science/297053_a_298382]