10,860 matches
-
poeziei. Cu toate acestea, în poemele majore, el a refuzat aceste reguli. A dat o nouă formă poeziei, convingându-și cititorii că rimele și ritmurile știute nu pot transmite muzica adâncă a sufletului. Aceste poeme feline îi dezvăluie poetului fața ascunsă. Îl așează de fapt în adevărata lui lumină: aceea a unui poet care a refuzat muzica tradițională în poezie, fiindcă a vrut un tipar poetic mai sugestiv pentru epoca lui. Tiparul încă există și încă funcționează, dar el refolosește de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
însăși (și cu lectorul), dar generoasă în dezvăluiri. O putem cunoaște bine din text. Lectorul o descoperă cu admirație dincolo de arta cuvântului pe femeia ce dublează poeta. Nu că versurile ei nu ar fi misterioase. Adcock se folosește de rime ascunse, o muzică insidioasă și mai ales de ritm, ritmul vorbirii îmbinat cu accente dramatice gâfâite. Verbul este suspansul sentimentului și descoperim într-un sfârșit că sentimentul e mai puțin îndreptățit decât poemul la atenția lectorului. Am putea-o descrie pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu afirmarea ieșirii poetului din banal. Șiretlicul e descoperirea poeziei, care pune lumea în echilibru pentru poet, dar nu și pentru copiii uitați pe maidan. Aparenta nostalgie a vârstei pierdute se preschimbă în bucuria creației, care înfrânge vârsta, află cheia ascunsă. Sensul vieții este poezia. Martor ocular e un poem enigmatic, o întrebare de fapt. Începe la timpul trecut și se încheie cu un semn al întrebării. S-a întâmplat ceva, înțelegem, dar acel ceva e departe de "spectacolul strălucirii ori
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
treaz. Lumea copilăriei poetei este New York. Lumea vieții ei adulte este Londra. Locuiește la Londra, dar fuge la țară adeseori. Nu e totuși un spirit rural. Trecutul și prezentul sunt legate de oraș. Author! Author! (Authorul! Autorul!) dezvăluie planul ei ascuns, care e "propria mea poveste". Scrie poezie fiindcă vrea să înțeleagă "ce și de ce s-a întâmplat". Se contemplă rătăcind printre magazine, parcuri, străzi, ca "un personaj oarecare / în acest scenariu extravagant, / dintr-o poveste care continuă încă". Handbag (Geanta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mie și una de nopți să aibă în prim plan o eroină. Găsim acolo micimea omului, fabula morală, dar nu eroine principale, ori nu în sensul știut de europeni din Albă ca Zăpada, Frumoasa din Pădurea Adormită, Cenușăreasa. Căutând motivul ascuns care o plasează pe Mimi Khalvati mai degrabă în literatura britanică decât oriunde altundeva, îmi dau seama că acesta este tocmai firul roșu al poetei din zid ceea ce vrea să spună că volumul de față e în primul rând despre
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poți mai iute, Și mai ales nu face copii. Poet care a scris puțin, Philip Larkin asistă la lenta retragere a lirismului din narațiune și reversul ei, amestecul poeziei cu proza, sau, mai bine zis, la apariția poetului Desperado. Intenția ascunsă a poeziei lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intenția mea a fost să reconstitui figura stranie a Doctorului Dee; de când eram student m-a interesat necromanția. Este una din figurile pe care le am mereu în minte. Mi-am dorit să redau viață Londrei acelor vremi. În ce privește sensul ascuns, generat de starea mea de spirit, acela nu depinde de mine. Țelul meu conștient a fost să recreez Londra veacului al XVI-lea și s-o pun în oglindă cu Londra veacului XX. Student: Spuneați că nu scrieți cu gândul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poezie în alte limbi (fie în original, fie în traducere), cu atât se lărgește și se nuanțează domeniul poetic. LV. Cred că detectez oarecari ecouri eliotiene în poezia ta, cu toate că s-ar putea să mă înșel, fiindcă sunt tare bine ascunse. Unul dintre ele apare în The Cumaen Sibyl, I, II. Am să-l citez pe al doilea, fiindcă mi se pare a fi un rezumat al poemului The Waste Land: "Fiindcă a uitat să ceară și tinerețe / când Apollo i-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amintiri din trecut, ci de un fluid ce depășește hotarele istoriei. LV. În marginea luminii e un volum îndrăgostit de strălucire. Și totuși toate poemele au nopțile lor de jale, de spaime nemărturisite. Ce altceva dacă nu suferința ta bine ascunsă dă viață versului? MK. Așa e, nu pot scăpa de această față ascunsă a mea. Nu există lumină fără întuneric, dar nici suferință fără bucurie. Nu pot scrie decât dacă ceva foarte frumos îmi face inima să bată mai iute
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
marginea luminii e un volum îndrăgostit de strălucire. Și totuși toate poemele au nopțile lor de jale, de spaime nemărturisite. Ce altceva dacă nu suferința ta bine ascunsă dă viață versului? MK. Așa e, nu pot scăpa de această față ascunsă a mea. Nu există lumină fără întuneric, dar nici suferință fără bucurie. Nu pot scrie decât dacă ceva foarte frumos îmi face inima să bată mai iute. Sigur, fața ascunsă a frumosului e suferința, nu există câștig fără pierdere. LV
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
versului? MK. Așa e, nu pot scăpa de această față ascunsă a mea. Nu există lumină fără întuneric, dar nici suferință fără bucurie. Nu pot scrie decât dacă ceva foarte frumos îmi face inima să bată mai iute. Sigur, fața ascunsă a frumosului e suferința, nu există câștig fără pierdere. LV. Ai rime seducătoare în unele poeme, însă multe dintre versuri merg pe un ritm al sufletului și al sensibilității. Muzica vorbelor e la tine mai degrabă ca un balsam, decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
remarca și el la daci regimul vegetarian, inițierea pitagoreică, cultivarea sentimentului cosmic, preoții daci fiind și astrologi, creatori de calendare și interpreți de semne cerești. Ei și apropiații lui Zalmoxis aveau acces în peștera din adâncul muntelui sacru Kogaion, muntele ascuns al dacilor cu situare imprecisă: muntele Omul?; la Grădiștea Muncelului, unde era și capitala?; muntele Găina? sau Ceahlăul din Moldova? Zalmoxis „stăpânul oamenilor“ (Mircea Eliade) putea fi în toate aceste vârfuri sacre cu sanctuare și considerate, scrie Romulus Vulcănescu, „hieropole
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
nici bani pentru a studia electrizarea prin frecare la numeroase corpuri din chihlimbar, diamante, safir, opal, ametist, rubin, smarald, cristal de stâncă, sticlă, sulf, ceară, rășină, arsenic, sare. Și-a adus materiale de pe înălțimile munților, din adâncurile mărilor, din minele ascunse. A făcut pentru prima dată distincție între corpurile care se electrizează sau nu se electrizează prin frecare. Deoarece electroscopul său nu era izolat de pământ nu a putut descoperi acțiunea de respingere a corpurilor electrizate. Gilbert a sesizat că atracția
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
în același moment cum din conductorul mașinii a țâșnit o scânteie. Eu eram ocupat atunci cu altceva, dar când mi s-a atras atenția asupra acestui fapt, am dorit mult să încerc eu însumi experiența și să-i descopăr principiul ascuns. Galvani și-a dat seama imediat că făcuse o descoperire importantă: electricitatea animală. Descoperise un detector extrem de sensibil la curenți sau la descărcări electrice,care nu a fost încă studiat; acest detector i-a dezvăluit în curând un mod de
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
metaforice (pe unele le-a schimbat, după starea ei sufletească): Pavilionul priveliștii îmbătătoare, Lăcașul brocartului imprimat, Lăcașul parfumurilor discrete. Inspirată, a scris versuri precum acestea: În munți o volbură e apa, Ca lângă noi ea și apare Fior al gândului ascuns. Vreme n-a curs îndeajuns Pământ și Cer - o panoramă Desfășurată peste toate Priveliștile încântătoare. Și cei dragi s-au întrecut în a-i compune versuri, i-au plăcut în special cele create de Baochai: Spre-apus de zidu-mpărătesc, Locuri divin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
au cum să o grăiască și, dacă fericiții acestei lumi ar putea măcar să-i întrezărească umbra, ar muri pe dată de uimire... Exaltat și torturat de iubire, starețul Pafnutie o îmbie să vină în pustiu: Vino să bei din izvoarele ascunse ale pustiului care țâșnesc până la ceruri... Vino să guști din adevărata fericire: sărăcia, renunțarea, uitarea de sine, părăsirea întregii ființe în sânul lui Dumnezeu. Azi, vrăjmașă a lui Hristos, mâine, mireasa lui Iisus... Îți aduc fericirea veșnică. După încheierea spectacolului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
nu toate adevărurile sunt bune pentru teatru, și că acesta este cazul unora ca aceste crime enorme în care Judecătorii ordonă arderea proceselor odată cu criminalii. Există adevăruri monstruoase, care, fie trebuie suprimate pentru binele societății, fie că, neputându-le ține ascunse, trebuie să ne mulțumim a le observa ca pe niște lucruri stranii. În asemenea situații mai ales Poetul are dreptul să prefere verosimilul adevărului, și să lucreze mai curând pe un subiect inventat și rezonabil decât pe unul adevărat și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
motiv să fie. Filosofii să nu ne mai sâcâie cu privire la presentimente, la instinctele pe care le utilizăm în aceste întâlniri; să nu mai aibă nimic de criticat, de exemplu, că un tată, în prezența unui fiu necunoscut, simte o emoție ascunsă care o ia înaintea lămuririi situației: ei ne demonstrează, fără îndoială, că aceste instincte nu sunt firești, și că numai prejudecata ne face să ni le imaginăm: dar să-i lăsăm să demonstreze ce-o să le placă; noi să ne
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
obiecte de proporții ciudate vor apărea la fel cu imaginile verbale, vor insista asupra laturii concrete a oricărei imagini și a oricărei expresii având drept compensație faptul că lucrurile care cer de obicei o figurație obiectivă vor fi escamotate sau ascunse." Ca și Craig, Artaud este convins că o figurină ar putea avea asupra spectatorului o forță magică mai mare chiar decât actorul în carne și oase. Asemenea unei apariții divine, ea i-ar provoca spaimă. "Un alt exemplu, scrie el
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Epoca de aur, echivalentul său contemporan, Abdallah, lucrător imigrat. Cu privire la Epoca de aur, ea declară, în numele întregii trupe: "Realitatea socială din 1975 ne apare ca un mozaic de universuri inegale și impermeabile unele în raport cu altele, a cărui funcționare ne este ascunsă. Pentru ca să o povestim, să încercăm a-i face înțelese resorturile, preferăm să o recreăm prin mijloacele specifice teatrului. Vrem să arătăm farsa lumii noastre, să creăm o sărbătoare senină și violentă reinventând principiile teatrelor populare tradiționale. Dorim un teatru în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de autorul dramatic. Prin extensie, denumește personajul principal al unei piese. Scenă deschisă. Vizibilă (la origine, scenă în aer liber). Este cea mai veche. Scenă închisă. Ascunsă în parte, fiind închisă într-un fel de cutie, deschisă în față, total ascunsă când e coborâtă cortina. Este scena după moda italiană. Scenografie. Arta de a da formă spațiului reprezentației (se naște în secolul al XVI-lea, odată cu introducerea perspectivei). Spațiu dramaturgic. Spațiu imaginar pe care scena nu-l arată niciodată (evocat numai
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din literatura română a Voivodinei. A. recurge aici la o deliberată și inteligent condusă subminare a structurilor și procedeelor consfințite. Cele șase părți, oricât de diferite între ele, încheagă o atmosferă de tragism existențial, perceput deopotrivă senzorial și intelectual, tragism ascuns precar în disperare și dezgust. Personajele au comportamente bizare și sunt purtate de un violent erotism pe cărările neverosimile ale cotidianului și ale banalului cel mai concret. Lirismul supravegheat și tehnica dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
redevenit una dintre componentele esențiale ale panoramei noastre culturale. Odată apusă teza amurgului sacrului și odată smulsă secularizării masca mitului științific extins pentru a explica și legitima originile „profane” ale gândirii moderne, soarele sacrului luminează din nou colțurile cele mai ascunse, Îndepărtate și refractare ale societății postindustriale. Oricum ar fi interpretat și evaluat acest fenomen, semnele metamorfozei sunt dinaintea ochilor tuturor. Acea confruntare cu modernitatea ce părea pierdută Încă din start se dovedește a fi o controversă cu final deschis. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morților În „strămoși” (ca În Africa). Chiar și astronomia devine parte esențială a cultului. Monumentele megalitice erau În același timp morminte comune, marcare ancestrală a teritoriului, observatoare a cerului și anotimpurilor. Dacă aceste mari case ale morților aveau partea interioară ascunsă (Încăperi În care aveau acces doar câteva persoane, locuri retrase și reprezentări „vizibile” numai pentru defuncți), ele aveau, În general, anticamere, locuri de adunare și esplanade exterioare deschise tuturor, care constituiau teatrul ceremoniilor tribale complexe. Aceeași construcție era, evident, și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]