11,853 matches
-
Ești îngîndurat, iubitule. Mai vrei o felie de pîine cu unt? mă întreabă Livia, întinzînd mîna să-mi atingă obrazul. Nu, mulțumesc! Ești tare drăguță, dar mi-ajunge. Livia rîde, în timp ce cu piciorul, pe sub masă, caută piciorul meu, să mă calce. Parcă văd că azi întîrzii... Îi prind mîna în care ține cuțitul și-o strîng încet, cu dragoste: Pot întîrzia, iubito. Spun șefului că m-am dus întîi pe la șantier, tot am treabă pe la lotul de construcții-montaj. Mihai! rîde Livia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
l-am servit cu o vodcă. A treia zi după asta, știau toți din secție că la mine femeile vin gîrlă, iar băutura stă în rafturi, pe sortimente, ca într-un depozit. De-atunci, sub semnul jurămîntului făcut, nu-mi calcă pragul decît cei pe care îi consider eu prieteni. Chiar și pe ofițerul de miliție, într-o dimineață pe la patru, l-am ținut la ușă. Blocul fiind locuit mai mult de băieți, se mai făcea din cînd în cînd control
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
împreună Oratoriul de Crăciun de Bach, știu că n-ai auzit de el; vei învăța de la mine tot ce trebuie, apoi vom urca masa și scaunele pe pat, să putem valsa pe muzica lui Strauss; cînd n-o să mă mai calci pe picioare, vom elibera patul..." Brrr! mă cutremur eu, scuturat de frisoane. Mă cutremur de fiecare dată cînd ceva îmi amintește de Doamna Ana, și nu știu dacă pentru că, după aproape opt luni, mi-a hotărît brusc să nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de pe vremea studenției cînd venea la noi la bibliotecă, tot așa umblă. Lidia, îi spun, mai fă trei lucruri și-i rupi gîtul profesorului. Unu: îndoi fusta pînă la jumătatea genunchiului, o însăilezi cu un fir de ață și-o calci la presa pentru polietilenă. Doi: îți tai părul scurt, pînă deasupra umerilor, îl umezești, îl pui pe bigudiuri și-l usuci în cîteva minute la aerotermă; dai jos bigudiurile și-l piepteni într-o parte, tinerește. Trei: îți pensezi sprîncenele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cîți au zis "îl iau la mine în secție"? Nici măcar eu, care eram șef la Metrologie și aveam liber un post de fizician... Norocul tău că te-ai dus la municipiu. Știți, zic eu, culmea e că nici n-am călcat pe la municipiu. Încă nu mă legasem prea mult de locurile astea. Așteptam să treacă termenul de preaviz, apoi mi-aș fi luat cartea de muncă și m-aș fi întors pe litoral la " Spații verzi", la vreun șantier, sau ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dealuri, liniștit și plin de aluviuni la cîmpie, neclintit la intrarea în mare... Mai sînt și rîuri care dau din munte direct în mare, îi zic eu. He-he! rîde Graur. Ia vezi, continuă el pe un ton grav, nu cumva calci pe urmele lui Vlad, construindu-ți și tu o poză? Aș vrea eu să fiu ca scriitor măcar pe jumătate din cît e Vlad ca inventator. La revedere, Petre! Cobor în fugă pînă la etajul următor, obsedat de același gînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dinu izbucnește într-un rîs sincer, gîlgîitor, așa cum nu l-am văzut niciodată, dar cum îmi închipui că a fost de multe ori înainte de a-l fi părăsit prietena. Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe coadă și... am rămas fără ea. Domnul Florea bagă cheia în lăcașul de la portieră, dar cînd vrea să tragă portiera, o bubuitură surdă zguduie văzduhul. Rămînem cu toții încremeniți, uitîndu-ne la portieră. Un șuier strident se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tovarășa Roman, nu văd cîtă bază poate fi pusă în vorbele dînsului... Un val de destindere trece peste cei prezenți. Tovarășe secretar, îi spun eu secretarului Comitetului P.C.R., vreau să clarific ceea ce-ați spus. Mai întîi, nici n-am călcat astăzi prin restaurant, cu-atît mai mult, n-am băut. Pot merge la dispensar să mi se ia sînge pentru analiză... Unde l-ați găsit, tovarășe Ștefănescu? intervine Brîndușa. Eu și ceilalți care am plecat după dînsul, spune Don Șef, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi ascuțit, s-o faceți și cu fapta... Bibeloul a fost lovit mai de multe ori, de vînt și de ploaie, doamnă; acum e colțuros, zgîrie... Băiețelul de-atunci a crescut între timp. Nu v-aș recomanda să-i mai călcați pragul; s-ar putea să vă dea cu ușa în nas... Asta e "regula jocului" pe care a învățat-o el! Ești... Sînt! Da-da, sînt! La ce te-ai fi așteptat? S-o fac pe Hristos? Voi să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-mi dau seama, răspund încet, cu zîmbetu-mi trist, închis în paranteza din colțul gurii. Ba, dacă stau să mă gîndesc bine și să fiu sincer, cred că noi doi ne asemănăm pe alocuri. De asta să fii sigur! Amîndoi am călcat cu stîngul, de la început, în combinatul ăsta, luîndu-ne în colți cu impostorii. Însuși faptul că eu îndrăznesc să fac invenții, iar tu să scrii literatură deranjează. Oricîte rezultate am avea noi doi, acolo în instalații, mereu se va spune: "Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că Iordache a fost numit șef în locul lui Muraru? Normal ar fi fost să fii numit tu. Cum naiba se face că dintre toți colegii tu ai salariul cel mai mic? mă întreabă el, privind în continuare cadranele. Eu am călcat strîmb cînd am venit aici din cauza accidentului de la picior, dar tu, de ce naiba, că ești zdravăn, slavă cerului! Vlad întoarce fața spre mine și surîde. Ar merita să știi cum a decurs instaurarea lui Iordache în funcția de șef al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de lebădă? Mouette, trebuie să ne dezvățăm să ne mai atașăm de lucruri, așa cum vor să ne dezvețe de dragostea excesivă în familie. A trebuit, draga mea, ca în pragul tragic al bătrâneții mele să învăț să silabisesc ura, să calc cu pas profanator pe mormintele strămoșilor mei, să învăț să uit și să silabisesc alfabetul urii, să ridic în slăvi ceea ce urăsc. Luni, 26 iulie [1948] Nu mai avem statui: bunicul lui Șaga (cum de știi că [Șaga] se află
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acum... Dumnezeule, ce urlă și Lucy asta. Și acum ridică vocea și Tom, apărându-se. — În seara aia când ne-am dus... n-ai făcut decât să te plângi încontinuu... făcut nici cel mai mic efort... Trosc! Rahat. Rahat. Am călcat pe o crenguță. O clipă mă gândesc s-o iau la fugă. Dar e prea târziu, capetele lor au apărut deja peste gardul grădinii, Tom roșu la față și supărat, Lucy neagră de furie. — A, bună! zic, încercând să par
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
te mai gândi la ea. Indiferent cine e, e pur și simplu geloasă. — Mersi, spun și îmi aranjez părul cu gesturi mecanice, încercând să-mi pun gândurile în ordine. Dar, sinceră să fiu, încă mă simt de parcă m-ar fi călcat un tractor. Nu m-am gândit niciodată că am să mai dau ochii cu ea. — Becky, îmi pare rău, spune Erin, în clipa în care Laurel se întoarce în cabină. Habar n-am avut că vă cunoașteți. — Nici eu habar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tranzacționarea de acțiuni. Și că îi mergea foarte bine. Expiră încet. Chestia asta te cam pune pe gânduri, nu? Te face să te gândești ce faci cu viața ta. Și să te minunezi. — Îhm... da, zic, simțindu-mă de parcă aș călca pe coji de ouă. Da, așa e. E prima oară când îl aud pe Luke spunând așa ceva. De obicei, dacă eu încep o conversație despre viață și cât e de important totul - OK, nu o fac foarte des - el fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pierde numele neutru de Iefonias și capătă unul cu conotații extrem de negative : „un jidov cu numele de Iuda, un urmaș de a lui Iuda Iscarioteanul, care a vândut pe Isus Cristos” <endnote id="(142, p. 306)"/>. Din nou, evreul hagiocid calcă pe urmele evreului deicid. În orice caz, prezența evreilor În biserică la catafalcul unui mare sfânt sau al unui mare ierarh al creștinătății a devenit simptomatică. Mai ales atunci când „jidovii” nu vin să răstoarne năsălia, ci să i se Închine
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reprezentării iconografice a lui Isus. În ambele cazuri se considera că este vorba de ipostaze ale deicidului, pentru că - din punctul de vedere al dogmei creștine - ostia și icoana nu simbolizează, ci chiar sunt Corpus Domini. În toate cazurile, din ostia călcată În picioare, din crucifixul Înțepat sau din icoana Înjunghiată țâșnește sânge - simbolul vieții. După cum relatează Evanghelia, la fel s-ar fi Întâmplat și la moartea lui Cristos : „Și venind la Isus, au văzut că murise [...]. Dar unul dintre ostași l-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sau, mai adesea, corupeau cu bani un creștin să le aducă de la biserică o bucată de ostie. Apoi - În casa unuia dintre ei sau la sinagogă -, evreii profanau ostia (de regulă, În prezența unui crucifix), Înțepând-o, arzând-o sau călcând-o În picioare. În aceeași epocă, și vrăjitorilor li se punea În seamă cam același tip de ceremonii, Înfăptuite În cadrul așa-numitelor „liturghii negre” <endnote id="(85, pp. 49 și 76 ; vezi și 134, p. 192)"/>. Conform legendelor creștine, ostia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Împodobite cu mărgăritare ale sfintelor icoane din toate mănăstirile și s-a Împodobit pe sine” (călugărul Azarie) <endnote id="(822, p. 579)"/>. În fine, dom nitorul moldovean Ilie Rareș (1546-1551), convertit la islamism și devenit Iliaș Mahmet, nu doar a călcat În picioare „crucea pe care jurase”, așa cum am văzut mai sus. În letopisețul său, egumenul Eftimie atestă și iconoclasmul domnitorului „turcit” : „Sfintele icoane, chipul lui Hristos și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților le numea idoli, el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
află pretext de pradă, de ucideri și de cele mai neomenoase crime ; mulți hebrei fură uciși și mai mulți vulnerați și bătuți, casele hebreilor toate violate și prădate. Două sinagogi [au fost] sparte și despuiate, vasele cultului, Legea sau Tora călcate În picioare [...]. Hebreii nu mănâncă la copii În Englitera, nu În Franța, nu În Germania, nu pe nicăiri, pe unde oamenii Începură a deveni oameni, nici Însuși În Austria și Rusia hebreii nu mănâncă la copii. Pe unde mai sunt
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1846, În timpul și după jocul ritual cu măști „Turca”. Iată un fragment din descrierea acestor „ecscesuri urâte”, preluat din publicația brașoveană Gazeta Transilvaniei (nr. 5, 1847) : „Moldovenii Întărâtați se aruncară asupra caselor evreești, le sfărâ mară prăvăliile, le prăpădiră mărfile, călcându-le cu picioa rele. Persoanele evreești Începură a fi rău tratate, fără osebire de secsu și de vârstă. Către seară numărul turburătorilor sui la mai multe sute, din carii o parte se mesteca Între cei ce se bătea, iar alții
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Auziți-ne, pentru că vorbim de pământul nostru românesc, despre primejdia care ne amenință...în numele copiilor noștri care nu trebuie să ajungă robi la dușmanii tuturor țărilor creștine. Evreii uneltesc să pună mâna pe țări creștine, să robească toate neamurile, să calce crucea cu planul lor drăcesc, au acaparat pământul țării, orașele țării. Nu este partid care să nu aibă jidani și politicieni înscriși în consiliile lor de administrație. Se vor împroprietări sătenii, opriți evreii de a face comerț, scoateți jidanii din
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
aprovizionau direct de la săteni. Primarul orașului Dorohoi, la 2 septembrie 1941 face cunoscut șefului poliției că la orele 7,30, în afara orelor permise, în piață erau evrei tolerați de organele polițienești și că la bariere agenții poliției permite cumpărarea alimentelor călcându-se ordonanța dată de primărie, fapte ce trebuie raportate la Ministerul Afacerilor de Interne. În septembrie 1941, primarul ing.ioan Pascu adresează un memoriu ministrului de interne, arătând că acțiunile dușmănoase ale evreilor și complicitatea agenților de poliție, fac ca
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
pe străzile orașului, acostând sătenii ce vin la târg cu produse alimentare, oferind prețuri cu mult mai ridicate decât cele fixate prin ordonanțe, îngreunând prin aceasta posibilitățile de aprovizionare ale populației creștine a acestui oraș. În consecință, cei care vor călca dispozițiunile prezentei ordonanțe vor fi sancționați: evreilor li se va fixa domiciliul obligatoriu conform art.41, al.1, din legea sabotajului cu modificarea din 12 august 1942, iar sătenii vor fi trimiși în lagăr pe cale administrativă. Trebuie să facem precizarea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
am primit-o azi 24 iunie. Mai întîi dă-mi voie ca să te felicit, în numele meu și al familiei, cu ocazia zilei tale de naștere (22 iunie) și să-ți urăm multă sănătate. Cînd va fi o dată rotundă ca să te călcăm? (mi se pare că la anul!). Posibilitatea de a ne vedea curînd - aflu acum de la tine este la 14 iulie, la întîlnirea de promoție. îmi scrii: „Mi s-a spus că propunerea de a fi prezent ai tratat-o cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]