10,800 matches
-
au cauzat proteste. Actele de nesupunere deseori aveau formă de „parade” (demonstrații de forță) petrecute la capitală cu scop de a manifesta dezacordul cu deciziile curții imperiale. Treptat, Enryaku-ji a evoluat într-un centru monastic budist, care a produs numeroși călugări de renume, fondatori de școli proprii, așa ca: Hōnen (școala Jōdo-shū), Eisai (școala Rinzai), Shinran (școala Jōdo Shinshū), Dogen (școala Sōtō), Nichiren (școala Nichiren) și Ryōnin (școala Yuzu Nembutsu). La vârful puterii sale Enryaku-ji cuprindea circa 3.000 de temple
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Pe timpul lui Ryōgen (912 -- 985), al 18-lea stareț al Enryaku-ji, au fost puse bazele armatei de călugări-războinici, . Inițial reprezentând un grup de mercenari, angajați temporar să apere templul, ei treptat s-au transformat într-o armată permanentă, alcătuită din călugări. Către sfârșitul secolulu X, Enryaku-ji a devenit o importantă forță militară și, datorită faptului că stareții deseori aveau origine nobilă (unii făcând parte din familia imperială), o forță politică. Sōhei de la Enryaku-ji au participat în lupte cu alte templuri și
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
al mănăstirii (și fratele împăratului Ōgimachi), a fost forțat să plece în provincia Kai (în regiunea Kantō), unde a primit protecția nobililui Shingen Takeda. După asasinarea lui Nobunaga la putere a ajuns Toyotomi Hideyoshi, care a permis reconstruirea mănăstirii. Unii călugări s-au întors pe munte, însă timp de 11 ani Enryaku-ji nu a avut stareț. După instaurarea shogunatului Tokugawa, călugărul Tenkai, care a servit drept consilier la trei shoguni, a inițiat restaurarea mănăstirii. Deși guvernarea militară ("bakufu") a impus reglementări
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
protecția nobililui Shingen Takeda. După asasinarea lui Nobunaga la putere a ajuns Toyotomi Hideyoshi, care a permis reconstruirea mănăstirii. Unii călugări s-au întors pe munte, însă timp de 11 ani Enryaku-ji nu a avut stareț. După instaurarea shogunatului Tokugawa, călugărul Tenkai, care a servit drept consilier la trei shoguni, a inițiat restaurarea mănăstirii. Deși guvernarea militară ("bakufu") a impus reglementări stricte asupra activității templelor budiste (în special se interzicea implicarea instituțiilor religioase în activități politice), Enryaku-ji și-a recăpătat vechea
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Ea reprezintă o reconstrucție mediavală a unei clădiri mai vechi, , intemeiate de Saicho în anul 788. Principalul obiect de venerare este statuia lui , care a fost sculptată de însuși Saicho și care se păstrează aici. Lanternă din fața lui Buddha, conform călugărilor, a fost aprinsă de Saicho și arde în continuu timp de 1200 de ani (după incendiu și reconstrucția ulterioară lanterna a fost aprinsă din nou cu focul adus din templul Risshaku-ji din Yamagata). Denumirea de provide de la poziția relativă a
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
muntele Hiei și s-au ascuns în Konponchudo, unde au fost omorâți. Clădirea originală a Konponchudo a fost distrusă în 1571 de armata lui Oda Nobunaga, iar cea actuală reprezintă o reconstrucție, efectuată între anii 1634 și 1641 sub conducerea călugărului Tenkai, la ordinul shogunul Iemitsu Tokugawa. Întreaga construcție a fost executată din lemn de , arbore endemic din Japonia, Coreea și Taiwan. Împreună cu curtea interioară și galeria din partea de sud formează o structură tipică în stil arhitectural "Shinden-zukuri". Interiorul Konponchudo este
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Partea interioară (cea mai sacră parte, în care se află statuia lui Buddha) este situată cu circa 3 m mai jos decât celelalte zone și este pavată cu piatră. Datorită amplasării sali și faptului că anume aici are loc închinarea călugărilor, ea este numită „Vale a învățăturii”. Datorită acestei diferențe de înălțime, statuia lui Buddha (aflată în partea interioară) se află la aceeași nivel cu capurile credincioșilor (aflați în partea de mijloc). Această structură neobișnuită a devenit o particularitate a templelor
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Hiei, și transportată la Enryakuji în 1964. În timpul relocării a fost găsită o inscripție care a confirmat anul fondării a vechii clădiri Daikō-dō. Obiectul principal de venerare este statuia lui Buddha Vairocana. În afara de Buddha, aici sunt expuse portretele marilor călugări, cum ar fi Nichiren, Dogen, Eisai, Enchin, Honen, Shinran, Ryōnin și Shinsei. Toți acești călugări în tinerețe au primit inițiere budistă la Enryakuji și au fondat școli proprii. Portretele au fost donate de sectele respective ca semn de recunoștință. În
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
a confirmat anul fondării a vechii clădiri Daikō-dō. Obiectul principal de venerare este statuia lui Buddha Vairocana. În afara de Buddha, aici sunt expuse portretele marilor călugări, cum ar fi Nichiren, Dogen, Eisai, Enchin, Honen, Shinran, Ryōnin și Shinsei. Toți acești călugări în tinerețe au primit inițiere budistă la Enryakuji și au fondat școli proprii. Portretele au fost donate de sectele respective ca semn de recunoștință. În prezent, spațiul interior al Daikō-dō servește drept sală pentru ceremonii și întâlniri religioase. La 3
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
nord a drumului dintre Daikō-dō și Amida-dō, cu fațada orientată spre sud. Este o reconstrucție a unei structuri mai vechi. Peste o săptămână după moartea lui Saichō în 822, împăratul Saga a ordonat construirea templului. Construcția a fost întreprinsă de către călugărul , urmașul lui Saicho și primul stareț ("zasu") al școlii Tendai, și a fost finalizată în 828. Anume aici se petrecea ceremonia de confirmare ("abhișeka") a călugărilor Tendai. Clădirea actuală a fost ridicată în 1678. Situată pe un fundament masiv din
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Saichō în 822, împăratul Saga a ordonat construirea templului. Construcția a fost întreprinsă de către călugărul , urmașul lui Saicho și primul stareț ("zasu") al școlii Tendai, și a fost finalizată în 828. Anume aici se petrecea ceremonia de confirmare ("abhișeka") a călugărilor Tendai. Clădirea actuală a fost ridicată în 1678. Situată pe un fundament masiv din piatră, clădirea are un singur etaj și este compusă din trei secții de-a lungul și trei secții de-a latul. Privită dinafară, însă, clădirea pare
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
considerat cel mai sacru loc din toată mănăstirea, deoarece aici se află mormântul lui Saichō. Clădirea originală a fost construită în 854 de către Enshin, după modelul templului Zhulin de pe în China. Aici locuiesc călugării în timpul celor 12 ani de instruire. Călugării îl consideră Saichō drept un „Buddha viu” și îi aduc ofrande (mâncare) ca și cum ar fi fost în viață. O parte a instruirii o constituie îngrijirea „grădinii aride” din curtea Jōdo-in -- curățarea și greblarea pietrișului din curte pentru a înlătura frunzele
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
frontal și în șapte secții lateral. Interiorul este împărțit lateral în două zone: cea „exterioară” (2×7 "ken"), care este accesibilă publicului larg, și cea „interioară” (5×7 "ken"), unde se află statuia lui Buddha și care este accesibilă doar călugărilor. La 7 aprilie 1900 Tenpōrindō a fost declarat Patrimoniu Cultural Important. este denumirea comună a două clădiri de aceeași formă, Jōgyōdō și Hokkedō, construite una lângă alta cu fațada orientată spre sud și unite printr-o galerie acoperită. Clădirile originale
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
fost distruse de către Oda Nobunaga în 1571. Clădirile actuale reprezintă o reconstrucție efectuată în 1595. În cultura populară clădirile Ninaidō se asociază cu (? -- d. 15 iunie 1189), un sōhei medieval care într-adevăr a petrecut o parte din viață ca călugăr la Enryaku-ji, înainte de a se înrola în armata nobilului Minamoto no Yoshitsune. Legenda îl descrie pe Benkei drept om puternic și uriaș, care odată ar fi ridicat ambele clădiri cu un umăr folosind galeria drept cumpănă. Interiorul Ninaidō nu este
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
una din cele patru tehnici de meditare a școlii Tendai. este aripa stângă a Ninaidō. Obiectul principal de venerare este statuia lui Fugen Bosatsu, sau bodhisattva Samantabhadra. Clădirea este folosită pentru practicarea tehnicii Hokke-zanmai („meditație prin recitirea Sutrei Lotosului”) de către călugării școlii Tendai. a fost construit la începutul perioadei Edo. Clădirea este dedicată venerării călugărului Eryō (800-859), din curentul lui Ennin, cunoscut ca maestru în practici budiste ezoterice și exoterice („maestru a două învățături”) și ca fondator al templului în Kyōtō
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Ninaidō. Obiectul principal de venerare este statuia lui Fugen Bosatsu, sau bodhisattva Samantabhadra. Clădirea este folosită pentru practicarea tehnicii Hokke-zanmai („meditație prin recitirea Sutrei Lotosului”) de către călugării școlii Tendai. a fost construit la începutul perioadei Edo. Clădirea este dedicată venerării călugărului Eryō (800-859), din curentul lui Ennin, cunoscut ca maestru în practici budiste ezoterice și exoterice („maestru a două învățături”) și ca fondator al templului în Kyōtō. este cea mai veche clădire a mănăstirii Enryaku-ji și unica, dintre cele existente în
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Clădirea originală a fost distrusă în 1942 de o lovitură de fulger. Clădirea actuală reprezintă o reconstrucție, efectuată pe o fundație din beton armat. Obiectul principal de venerare este statuia lui bodhisattva Avalokiteśvara. , sau , este legat de viața și activitatea călugărului Genshin (942-1017). Denumirea Eshin-in provine de la , titlul onorific al lui Genshin. Anume aici el a practicat tehnica Nenbutsu-zanmai (meditarea prin vizualizarea continuă a chipului lui Buddha Amida) și în 985 a scris , care a influențat gândirea școlilor Pământul Pur. Interiorul
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
adresa poștală este aceeași cu restul mănăstirii: prefectura Shiga, municipiul Ōtsu, Sakamoto-honmachi 4220. Denumirea de provine de la zeitatea , cărei inițial a fost dedicat templul. Clădirea originală a fost construită pe timpul starețului Ryōgen. Templul este cunoscut ca locul de instruire a călugărului Hōnen, întemeietorul școlii Jōdo-shū. La vârsta de 13 ani Hōnen a venit la Hiei pentru a studia budismul, iar la 18 ani s-a retras la Kurodani unde a devenit discipolul călugărului . Clădirea a fost distrusă în 1571 de armata
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
Templul este cunoscut ca locul de instruire a călugărului Hōnen, întemeietorul școlii Jōdo-shū. La vârsta de 13 ani Hōnen a venit la Hiei pentru a studia budismul, iar la 18 ani s-a retras la Kurodani unde a devenit discipolul călugărului . Clădirea a fost distrusă în 1571 de armata lui Nobunaga. Clădirea actuală este o reconstrucție, efectuată în 1967 de către călugării de la , templul de reședință al școlii Jōdo-shū. Cu toate că templul aparține de școala Tendai, în prezent responsabilitatea pentru gestionarea clădirii a
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
al școlii Jōdo-shū. Cu toate că templul aparține de școala Tendai, în prezent responsabilitatea pentru gestionarea clădirii a asumat-o templul Chion-in. Seiryū-ji este cea de-a 13-cea stație de pe ruta de pelerinaj „”. Clădirea este folosită ca loc de inițiere a tinerilor călugări în practicile . Obiectul principal de venerare este statuia lui Buddha Amida. Alte două obiecte de venerare din Seiryū-ji (statuia lui din sec. IX și statuia starețului Ryogen, ambele cu statut de Patrimoniu Cultural Important) actualmente se păstrează în Sala Tezaurului
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
statuia starețului Ryogen, ambele cu statut de Patrimoniu Cultural Important) actualmente se păstrează în Sala Tezaurului Național al Enryakuji. este un templu situat în Mudojidani, la cca 1,5 km de la Konpon-chūdō. Clădirea originală a fost construită în 865 de către călugărul (831-918), fondatorul practicilor kaihōgyō. Templul este dedicat venerării deităților budiste Acala și . La baza doctrinei Tendai stă ideea buddhismului universal, adică ideea că diferite învățături și curente (ezoterice, tantrice, zen etc.) nu se contrazic, ci pot fi unite într-un
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
și . La baza doctrinei Tendai stă ideea buddhismului universal, adică ideea că diferite învățături și curente (ezoterice, tantrice, zen etc.) nu se contrazic, ci pot fi unite într-un sistem universal. Deaceea practicile spirituale ale acestei școli sunt foarte variate. Călugării mănăstririi, după ce au primit ordinarea la Kaidan-in, se retrag la Jōdo-in, unde se dedică practicii . Pe lângă pregătirea de ofrande pentru Dengyō Daishi (Saichō) pe care îl consideră drept „Buddha viu”, activitățile zilnice ale călugărilor includ meditația în șezut ([[zazen]]) și
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
ale acestei școli sunt foarte variate. Călugării mănăstririi, după ce au primit ordinarea la Kaidan-in, se retrag la Jōdo-in, unde se dedică practicii . Pe lângă pregătirea de ofrande pentru Dengyō Daishi (Saichō) pe care îl consideră drept „Buddha viu”, activitățile zilnice ale călugărilor includ meditația în șezut ([[zazen]]) și studierea sutrelor, precum și menținerea curățeniei în curte și în sala de exerciții ([[dojo]]). Astfel călugării petrec 12 ani, fără să părăsească muntele Hiei, locuind departe de grijile lumești. Cea mai importantă parte a practicilor
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
practicii . Pe lângă pregătirea de ofrande pentru Dengyō Daishi (Saichō) pe care îl consideră drept „Buddha viu”, activitățile zilnice ale călugărilor includ meditația în șezut ([[zazen]]) și studierea sutrelor, precum și menținerea curățeniei în curte și în sala de exerciții ([[dojo]]). Astfel călugării petrec 12 ani, fără să părăsească muntele Hiei, locuind departe de grijile lumești. Cea mai importantă parte a practicilor ascetice de la Enryaku-ji este . Aceste practici au o istorie lungă și sunt tradițional trasate până la călugărul Sōō (831-918), cunoscut pentru autoizolarea
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]
-
sala de exerciții ([[dojo]]). Astfel călugării petrec 12 ani, fără să părăsească muntele Hiei, locuind departe de grijile lumești. Cea mai importantă parte a practicilor ascetice de la Enryaku-ji este . Aceste practici au o istorie lungă și sunt tradițional trasate până la călugărul Sōō (831-918), cunoscut pentru autoizolarea sa pe panta sudică a muntelui Hiei (în prezent templul Mudo-ji) și pentru pelerinajul său prin munții Hira la nord de Hiei. De-a lungul secolelor, aceste practici au fost preluate de către alți călugări, modificate
Enryaku-ji () [Corola-website/Science/335867_a_337196]