15,033 matches
-
Zeului Cutremurelor și altarul de argint pe care e purtat dau procesiunii aerul că este vorba de un festival păgîn. Acest sentiment este amplificat de hainele viu colorate ale indienilor, care se Îmbracă cu această ocazie În cele mai bune costume tradiționale, pentru a-și exprima cultura sau stilul de viață ce Încă se mai agață de valorile locale. În contrast, un grup de indieni Îmbăcați În haine europene mărșăluiesc În fața procesiunii purtînd steaguri. Fețele lor obosite și afectate seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
e implicată În treaba asta. Privindu-l pe Cantinflas, am Înțeles panamericanismul!“ Ziua de marți a decurs la fel - În ce privește vizitele la muzeu -, dar la ora trei ne-am Întîlnit cu doctorul Pesce, care i-a dat lui Alberto un costum de culoare albă, iar mie o jachetă; ambele Îi aparținuseră. Toată lumea a fost mulțumită - aproape că arătam omenește. Restul zilei nu a fost de vreo importanță Însemnată. Au mai trecut cîteva zile, iar noi eram pe picior de plecare, Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trăia o familie. Modul lor de viață era fascinant - locuiau afară, sub scînduri de lemn, și aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea de țînțarii care atacă În grupuri compacte. Femeile Își abandonaseră costumul tradițional, În favoarea unor haine obișnuite, astfel că nu le-am putut admira țîțele. Copiii au burțile umflate și sînt foarte costelivi, dar oamenii mai În vîrstă nu dau semne ale vreunei deficiențe de vitamine, spre deosebire de rata acesteia printre alte populații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și, totodată, acțiune individuală. Alături de fiii funcționarilor și ai târgoveților, evrei, germani, polonezi, ucraineni și armeni, veniți de pe cuprinsul Austriei Mari, la început cu sfială, apoi din ce în ce mai mulți, fiii de țărani au început să urmeze cursurile liceului din Rădăuți. Purtau costume populare nationale, care aveau să devină în perioada interbelică uniformă. Datorită motivației intrinseci și extrinseci a învățării, mulți dintre aceștia aveau să-și transforme numele în renume. De la Mihai Pitei, Orest Renei, Ernst Rudolf Neubauer, Gabriel von Mohr, Leonida Bodnărescul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Prof. dr. Marian Olaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93268]
-
Brașov. Moare pe 2 aprilie 2003, la Bran. Filmografie (selecție): Cetatea Neamțului, 1958; Ceramica, artă mile nară, 1960; Secretul unui tablou, 1961; Letopisețul de piatră al Dobrogei, 1962; Geme și camee, Comoara, 1963; Casa cetate, 1964; Tradiții mara mureșene, 1966; Costumul de ceremonie românesc, 1967; Ultima primă vară la Ada-Kaleh, 1968; Nicolae Iorga, 1969; Arhitectura feudală românească, 1970; Triptic bizantin, 1970; Carpații Orientali, 1971; Străbunii, 1972; Cultura dacilor, 1972; Pictorul Stoenescu, 1973; Alba Iulia 2000, 1975; Vlad țepeș, 1976; Caietele de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o mână de ajutor la construcția Odessei. Asistând la săpăturile de la mormântul lui Negru Vodă, află de la Corina Niculescu, pe atunci șefa Secției de artă feudală de la Muzeul Național, un amănunt ce îi permite să propună studioului încă un film - Costumul de ceremonie la curțile medievale românești. Costumul descoperit în mormântul lui Negru Vodă era al patrulea, de-acum în dotarea muzeului bucureștean. În 1972 face parte din delegația română la un alt festival, de data aceasta la Leningrad și Moscova
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Asistând la săpăturile de la mormântul lui Negru Vodă, află de la Corina Niculescu, pe atunci șefa Secției de artă feudală de la Muzeul Național, un amănunt ce îi permite să propună studioului încă un film - Costumul de ceremonie la curțile medievale românești. Costumul descoperit în mormântul lui Negru Vodă era al patrulea, de-acum în dotarea muzeului bucureștean. În 1972 face parte din delegația română la un alt festival, de data aceasta la Leningrad și Moscova. În Leningrad face imprudența să se intereseze
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-se de nereușită, nu-mi spuse lucrul acesta decât într un sfârșit, atunci când, scoțându-mă la plimbare, ne întâlnirăm la un colț de stradă cu amicul în chestiune. — Ce treabă bine ticluită! am gândit eu. Era Mihai R. Purta un costum alb și un zâmbet sfios, ce ținea de o latură ascunsă și de mulți necunoscută a caracterului său. Atât am remarcat. După câteva cuvinte de circumstanță, Jean H. se retrase, lăsându-ne singuri. La ora aceea, străzile înecate în lumină
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar totodată foarte chic. De fapt, „popularul“ avea loc în sălile de jos, în timp ce „foarte șicul“, în sălile de la etaj. Eu și Navarra eram la etaj, bineînțeles... La început eram îmbrăcați în ținută de seară, dar apoi ne deghizam în costume naționale. și jucam, și jucam... Din Cronicile Spaniei Noi, Florentino de Tobias, Rege al Leónului, am hotărât urmă toarele: Să nu mai îngăduim maurilor de a pătrunde în palatul nostru din Estremadura! Singurele persoane de parte bărbătească care vor fi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a liniștit și se va sfârși definitiv în chipul cel mai fericit prin plecarea noastră la munte. Aici la București e o căldură îngrozitoare, însă pe mine nu mă supără întru nimic: acasă stau cu toate perdelele trase, într-un costum din cele mai sumare, și sug sifon cât este ziulica de mare. Citesc, dar destul de puțin. Activitatea mea intelectuală scade pe zi ce trece și nici că-mi pare rău. De altfel, de două zile Mama și Tata sunt plecați
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ori singur, umblam zi și noapte pe străzile pestrițe din centrul Bucureștilor, mă băteam pe bilete la diversele spectacole și concerte, mă îmbulzeam în fața estradelor înălțate sub cerul înstelat, pe care evoluau non-stop echipe de dansuri, coruri și ansambluri în costume multicolore, îmbătându-ne de muzica lor uneori precară, dar mai cu seamă de prezența lor neașteptată și incre dibilă alături de noi, cei pierduți la capătul unei lumi uitate de Dumnezeu, de istorie și de contemporaneitate... Teatrul de Artă din Moscova
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din toate punctele de vedere, mai cu seamă fizic. Educat la frumoasa școală sovietică a „trăirii în rol“, ne obliga pe noi, cei peste patruzeci de studenți împărțiți în colective artis tice, să ne repetăm spectacolele în decorul și în costumele respective, doar-doar s-o trezi în noi freamătul trăirii adevărate... Toate acestea se întâmplau însă într-o cameră de bloc neîncăpătoare, împărțită juma-juma în sală și scenă, lipsită de culise, cu o singură ușă în fund și două ferestre laterale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și cu zâmbet îmi amintesc de examenul de măiestrie de la sfârșitul anului: opt fragmente din cei mai diferiți autori și din cele mai deosebite epoci, puse în scenă cu toată pedanteria unor regizori începători! Mese, scaune, divane a toate stilurile, costume și recuzită a toate vremurile, îngrămădite pe pasarela îngustă a unui balcon de curte interioară, așteptându-și rândul la o biată fereastră, pentru a fi instalate pe o scenă de trei pe patru! Era o ilustrație pe viu a legendei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
3 iulie 1954 Dragul meu, băiețașul meu turbat! Mi-a spus Vally că, într-un acces de furie, mi-ai sfâșiat com binezonul... Dar nu există rău fără bine... Acum mă fudulesc în acest combinezon mult prea decoltat ca în costumul meu de lucru obișnuit. Nu-mi pare rău de el și nici lui de mine: mă dezvăluie din toate părțile... Deocamdată fii însă sănătos, bunul meu! Te aștept, dar tare mă tem să nu ieși prea devreme din spital. Îți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
al convalescenței. Am uitat că am fost bolnav! 23 august 1954 În noaptea aceasta Roland Barthes a venit la mine în vizită. Nu s-a schimbat aproape deloc, doar că era puțin obosit și puțin trist. Era îmbrăcat într un costum gri. Părinții mei aveau musafiri. Roland s-a retras în spatele biroului, părea trist și vorbea puțin. Eu i-am arătat scrisorile sale, pe care le-am păstrat toate, ca să-i fac plăcere... Mă simt destul de rău. Mi-e teamă să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de mic în ierarhia artei românești. Or, eu eram deja o tânără speranță a cinematografiei documentare românești... Nu eram mulți, dar aleși: Nelly Sterian cu soțul, Traian Nițescu - fostul meu profesor de scenografie - cu bine-cunos cuta lui soție, creatoarea de costume Gabriela Nazarie, și câțiva alții. Interiorul Camil Petrescu era plăcut, fastuos chiar, bucatele bune, căci Ghighi moștenise de la maică-sa - doamna SergentMa jor Marian - talentul bucătăriei; atmosfera selectă, așa că ne-am plictisit cu toții în modul cel mai distins posibil până pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din curte nu s-a auzit nimic. Fiica a spus că, spre ora trei dimineața, a vrut să vadă cum se simte tatăl ei. Pe pat se afla doar pijamaua, fără el, dulapul era deschis și umerașul pe care atârna costumul lui cel bun era gol. Primul ei gând a fost că ieșise în curte ca să-și mai răcorească durerile. De ce însă în hainele de duminică? S-a încumetat să iasă afară, lumina lunii scosese din întuneric întreaga curte. Găinile erau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scară, găinile și cu el. Însă doctorul cel cu penicilina nu-și făcea reproșuri. A avut nerușinarea să pună la îndoială sinuciderea, insistând să fie făcută autopsia. L-a despuiat pe mortul gata îmbrăcat de gravitatea ce i-o dădea costumul cel bun, s-a erijat în mare specialist și i-a făcut mortului autopsia într-o zi toridă de vară, chiar lângă scara dudului, pe-o masă de tăiere, în mijlocul curții. De aceea a trebuit pus imediat capacul la sicriu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
crestei oricărei găini, dâra de la gât devenise acum coroana lui. Mortul rupsese tovărășia cu propria-i carne, trecuse într-un alt material, într-unul tăcut, schimbase tabăra, intrând în carnea fructelor. Cu dâra aceea întunecată de la gât și vârât în costumul lui cel bun, făcuse din el însuși cea mai mare dudă ce crescuse vreodată într-un copac. și a intrat în pământ ca rege al dudelor. În romanul lui Alexandru Vona Ferestrele zidite, pe neașteptate, regele dudelor se ițește iarăși
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acestei trânte cu viața, au dat farmecul acelor ani. Altfel, au fost ani grei, încarcați cu îngrijorări de tot felul și neajunsuri materiale, pentru noi și pentru părinții noștri. Mulți dintre cei care proveneam de la țară, veneam la școală în costume naționale specifice elevilor și studenților din Bucovina. Cei de prin satele apropiate făceau naveta acasă, pește câmpuri, cu încălțăminte șubredă sau desculți. Alții stăteam la internat, mereu somați de către directorul internatului, să ne plătim taxele, cu care eram veșnic în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
loc la Câmpulung Moldovenesc, când a concurat alături de viitorul poet Nicolae Labis, cu care a avut acolo și o dispută, după cum martuisea chiar el mai traziu. A fost un coleg sociabil, având o înfățișare eminescina în clasele mari, purta frumoase costume naționale, iubea mult folclorul din zona noastră și particpa la multe manifestări alături de generația lui de la Bilca, la scoala era bun prieten cu Siretchi Gheorghe, care a devenit profesor universitar de mateamatici la Universitatea din București, A susținut bacalauriatul de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93311]
-
adesea numele astfel, e mai ușor de pronunțat pentru ei, dar eu simt chestia ca pe un furt de identitate) este acuzat de mauvaise conduite și de nerespectarea clauzelor contractuale (de fapt, nu am semnat nici un contract cu hienele în costum, greșeala mea principală). După asemenea episoade de viață, devii de stânga fără să vrei. Ce înseamnă 400 de franci elvețieni pentru o bancă putred de bogată ca aceea pentru care am lucrat? Un fir de nisip strecurat în încuietoarea cufărului
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
capăt. Am renunțat după două săptămâni. 20 noiembrie 1998 Reclamă televizată pentru celebra brânză Appenzeller, ce poartă același nume cu idilicul, dar foarte conservatorul canton montan elvețian, acolo unde femeile au dobândit drept de vot abia în 1974. Țărani în costume populare helvete, Alpii în zare, muzică tradițională, vaci bălțate mergând legănat, în fine, tot imaginarul popular al acestei țări pas comme les autres concentrat în 30 de secunde. Un lucru totuși le-a scăpat celor care au conceput reclama. Vacile
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mine. Pentru moment mă simt minunat. Dar, ca toate lucrurile bune, simt că nu va dura foarte mult. Într-adevăr, nu a durat prea mult. Două săptămâni mai târziu, soțul lui Madame Shishiné, un iranian mândru, cu mustața pe oală, costum impecabil, mirosind a tutun de pipă, tipul de client al magazinului de lux Davidoff, m-a privit absent timp de câteva minute ce aranjam, ce oficiam în fața cuptorului, așezând înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște ofrande păgâne. A
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cioară pe ogor în Bărăgan, "Cardoso". Dona Maria, o portugheză în vârstă cu mâinile distruse de acizii de curățare; zâmbea tot timpul și cânta imnuri religioase cu voce joasă, prin sălile de conferința golite de tipii scorțoși și borșiți în costume de 3000 de dolari bucata. Joaquim, șeful de echipă, dat cu gel în cap de parcă ar fi căzut în cuva cu gelatină, preocupat tot timpul de tunigul și elogiul mașinii sale, un Golf obosit. Am spus deseori rugăciunea Tatăl Nostru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]