11,051 matches
-
Vacanța Mare. Consolarea ar putea veni de la constatarea că și pe la case mai mari cam tot așa stau lucrurile. (Numai că pe-acolo, pandantul vulgarității agresive e un masiv front al valorilor autentice, în stare a menține activ un estabilshment demn de tot respectul.) Nu știu (ba știu) cît de mare e literatura nobelizatului german Günther Grass (1927), dar invariabla lui schimă stropșită fie din motive structural stîngiste, fie doar strict comportamentale produce disconfort psihic. Nu fără urmări privindu-mă în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că scorul a devenit iar favorabil binelui. Esopismul românesc și-a aflat în literatură patul germinativ cel mai reavăn. Pe lîngă cei cîțiva, foarte puțini, romancieri, întreținînd în societatea supravegheată draconic de Securitate un dram autentic de speranță oricum, exemplare demne de respect o masivă categorie de condeieri s-a dedat cu abnegație scriiturii esopice, "reflectînd" cu voie de la poliție, făcîndu-i cu ochiul acesteia realități sufocante, cu precădere anteceaușiste, evident, în beneficiul "epocii de aur". Condeieri care profitau copios de imunitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cele la îndemîna oricărui condeier, fie el și prozator oarecum notoriu al urbei, cu rubricuță obscură într-un jurnal bahluian obscur, care știe una și bună: să dea în dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii pîclișind imaginea țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însă dintr-o cu totul altă perspectivă decît cea sugerată de elefanții dictaturii. Crede dumnealui cu adevărat că aceste cancanuri ale unei mizerabile forțe malefice de import moscovit, care a sufocat Regatul României, se pot converti în fapte de istorie demnă a se supune exercițiului istoriografic? După ce ne face a înțelege că tovarășul Mizil nu a fost chiar un yesman de rînd în anturajul lui Ceaușescu, îi provoacă totuși acestuia interminabile "dezvăluiri" (destinate poate unei pene ca cea a altui dezvăluitor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secundă, palma și declanșînd astfel indicibile promisiuni. Vaclav Havel n-a trebuit să facă bezele mulțimii. Din două motive: unul stînd în chiar ființa sa notoriu făuritoare om al scrisului dar și trecînd prin pușcăria comunistă, deci asumîndu-și comportament decent, demn, cinstit, în conducerea viitorului stat; celălalt motiv: nefiind marcat de tentațiile politicianiste sau mercantile ale celorlalți lideri est-europeni, ieșiți în față după căderea comunismului. S-a crezut că lipsa experienței manageriale a pînă atunci scriitorului îi va fi handicap, iată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apoi asumarea unui act dificil, cînd, sub impuls neocomunist, Slovacia hotărî să se despartă de civilizatul stat de pînă atunci. Havel nedramatizînd patriotard momentul, ci acceptîndu-l înțelept-democratic. Și mai e ceva, iată, încîntător, în gestul său politic: retragerea simplă și demnă din nou democratică de la putere, lăsînd astfel țării iubite să-și trăiască ritmul impus de istorie. Cît de trist-departe sîntem de realitatea țării vecine! Nevoiți a suporta "șahul" în care ne ține personajul politicianist, ajuns la capătul mandatului/mandatelor, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a aparținut, firește, crăinicuțelor-silfide care, la două-trei fraze ale desfășurării ceremoniei înhumării, nu uitau să ne asigure ca în răvășitorul "Iartă-mă!" cîți metri îl despart acum pe Regele așezat în cripta voievodală de aleasa inimii sale proclete. De unde și demna motivație inițială a Regelui Mihai, privindu-i absența: păstrarea intactă a memoriei Reginei mamă. Gest care ne dă speranțe într-o Românie nu întru totul alterată. 18 martie Intervenție în peisaj. Cum suna premonitor tema unei cîndva expoziții, care, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au nimic din cele, naturale, ale națiunii ce s-a constituit prin voința unor minți românești luminate. De unde și durerosul paradox al însușirii de către o insulă de certă latinitate a unui comunism mai habotnic decît al vecinelor slave, mult mai demne, acestea, în confruntarea cu agresiunea rusească, consangvină. Dacă, după 13 ani de la răsturnarea, de iure, a comunismului, masa votantă românească rămîne constant alături de formațiunile neocomuniste cu tot fardul lor democratic fenomenul trebuie explicat tocmai prin alterarea substanței profunde a unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-l pe pontosul partener de show al lui Garcea apărînd, peste noapte, cu un speech de să-nghețe galoanele: de unde pînă atunci CNSAS-ul era un lingău de dosare și un scormonitor în gunoaiele securimii patriotice, incomoda instituție devine, hop, demnă de tot respectul (partidului și guvernului); și, ca bonne bouche, apostatul dă o fugă și pînă la Sighet, să se prosterneze (tupeu, nu glumă!) în fața efigiei martire a unui Maniu ucis de înaintașii torționari. Ar fi extrem de comod să depistăm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schimb atît de imbecil-nocivă în comunism, omniprezentă în manuale, ca irefutabil argument antimonarhic. De data asta, de sfinții Mihail și Gavril, Minciuna (cu majusculă simbolică) chiar a stat la masă cu Regele. E de neînțeles cum un monarh atît de demn și de sobru în dramatica lui existență se complace într-un scenariu pe care îl scrie unul din cei mai șmecheri politicieni (era să spun români), crezîndu-se tătuca națiunii și făcîndu-și numerele paternele cu nonșalanța impostorului. Ar exista, cumva, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu prisosință proeminența publică. Mai cu seamă în propria-i țară. Dar chiar și fără acceptarea compromisurilor provocate de fostul ștab comunist, mai ales fără ele, Regele Mihai ar fi rămas în mentalul multor români cu memoria nealterată providențialul personaj demn al unei istorii dramatice, retras în țară adoptivă, revenit, în sfîrșit, periodic, între cei care știu ce reprezintă. Și-l iubesc. Ei, aici e delicata situație. Omul acesta, născut pe pămînt românesc, implicat, dinastic, în soarta României, se simte, omenește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de la sfîrșitul conflagrației să fi estompat tragedia unei Românii pentru care ziua victoriei însemna, de fapt, începutul tragediei, iată că subconștientul nostru tăinuiește cu încăpățînare umorile frustrării. Nu-ul românilor frustrați istoric și-a găsit un surprinzător pandant în gestul demn și tranșant al Țărilor Baltice și al Georgiei, care chiar au și lipsit de la înscenarea moscovită. Și aveau toate motivele: peste jumătatea de secol acum aniversat a însemnat ocupație, sovietizare. Nu doar impunere de regim aservit, așa cum s-a întîmplat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
operă coloșii relectura/ revizuirea se arată a fi un proces nu ușor și nu la îndemîna oricui. După '90, operația a avut rezultate extrem de spectaculoase în așezarea lucrurilor la locul lor, cu toată rezistența vocilor care, surprinzător, avuseseră un timbru demn și distinct în fostul regim se plasaseră, disponibil, într-un eșantion blînd spus conciliant, cu atît mai mult cu cît, derapînd moral, acest eșalon se pusese în serviciul dubioasei puteri post decembriste. Așezarea abordării în parametri normali, neemoționali, plasează ultimele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei cu 20-30 de ani mai tineri, nu are complexe freudiene vizavi (iarăși vizavi) de ei. Mai mult, despre cîțiva, doar cîțiva din aceștia, am scris cu absolută convingere sau doar i-am pomenit, urmînd să revin aprofundat, socotindu-i demni întreținători ai climatului unui oraș ca Iașul, creuzet tradițional al valorilor autentice. Îmi face enormă plăcere să mi-i reamintesc: Zamfira Bîrzu, Dorin Baba, Felix Aftene, Grig Bejenaru, Valentina Druțu, Sorin Purcaru, Gabriela Drînceanu, Adrian Piticariu, Sorin Otînjac. Ei, aici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nenorociții din calea apelor, doar naivii (și ei de nuanță nostalgic roșie) ar fi putut crede în ardoarea aleșilor lor, orice om cu mintea întreagă dîndu-și seama de procedura joasă a profitului propagandistic. Supus și unor inimaginabile tertipuri... de palat, demnul Tăriceanu a fost nevoit, pînă la urmă, să-și modifice tonul maximal al reformei și să-și înmoaie gesturile în cu adevărat sincera îngrijorare privind tragedia apărută dintr-o meteorologie blestemată. Totul pare acum o mare apă în retragere. Pare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-și gestioneze, înțelept și fotogenic, istorica victorie, Băsescu se complace și inestetic, și periculos în animozități cu desemnatul său, periclitînd colosalul proiect al radicalei schimbări. E de admirat deocamdată (cît va mai admite discreționarul disprețuitor al codului manierelor elegante) ținuta demnă (și, de la un punct, chiar tenace) a burghezului prim-ministru, sugerîndu-i mereu colericului său companion proletar soluția întrupării proiectului inițial. Dacă ghinion absolut poate fi numit ceva, atunci pacostea fără egal a interminabilelor inundații poate fi trecută în agenda acestui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cauză a eșecului ei în voința zeilor sau în aplicarea unei legi divine a corecției, ceea ce transformă pierderea într-un sacrificiu compensatoriu și purificator. În imaginarul colectiv, datorită structurii sale dinamice, componentele sunt combinate astfel încât să dea naștere unui răspuns demn de memorat și acceptabil, corespunzător credințelor și istoriei mitizate; se ajunge astfel la o nouă structură internă, parte din rețeaua deschisă și potențial activă. Thomas și școala internațională de cercetători ai imaginarului care îi stau alături conciliază două metode afirmate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
impresia unui profund "provincialism", constatat atât în monumente, cât și în modul de trai. (Pippidi 14) Cu excepția unor domnii, printre care cele ale secolului XVII sunt cazurile mai fericite, tabloul civilizației materiale românești e departe de a fi fost unul demn întru totul de modelul său bizantin. Concentrându-și atenția și posibilitățile financiare asupra programelor militare, dar plătind și relativa independență, Țările Române au dezvoltat o civilizație semi-rurală, deși statutul lor politic și istoric inițial a fost mai curând, cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
christice, părăsind realitatea. Traseul comportamental al domnului îl urmează îndeaproape pe cel al lui Iisus și pe al apostolilor săi; ales de divinitate, tânărul voievod este așezat în imediata descendență a Mântuitorului, având menirea de a se dovedi (doar) apărător demn al dreptei credințe, apologet și zelos practicant ortodox. Toate aceste momente selectate de Neagoe în programul său inițiatic circumscriu topoï specifici, ce ordonează istoria vieții la Curte, pe care o transferă prin reprezentări arhetipale în imaginarul medieval. Masa, cu simbolistica
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mai mare sau a soțului. Rareori răzbat ecouri ale faptelor ei și atunci doar dacă slujesc intereselor domnului sau pe ale fiului său. Chiar ca regentă sau ca mamă obișnuită, nu este menționată decât în cazul în care se dovedește demnă de atributele-tip ale Fecioarei, într-o portretizare oricum impersonalizată, în care nu interesează în niciun fel trăsăturile distinctive sau realizările ei culturale. Așa cum se poate citi și în Cantemir, dar și în cronicile muntenești, personajele feminine sunt adevărate obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
față de judicativul însuși. Totodată, această fenomenologie a judicativului din prima parte a lucrării se proiectează și ca o "meontologie", deoarece gândirea (împreună cu obiectul său, fie acesta monumentul deja așezat într-un "mediu natural" filosofic, fie actul prin care apare ceva demn de a fi monumentalizat) nu poate fi tematizată, nu-și poate deveni sieși "voce a propriei conștiințe", decât prin dezvăluirea temeiului său ultim, anume "absolutul". Îi putem spune acestuia din urmă și "nimicul", ori "cel-ce-nu-se-află-printre-lucruri", ori "Fi-ul", fiind vorba
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însuși topos-ul judecății, prin structura operațională a acesteia, care conține în mod necesar tocmai "obiectul" propriu: S și P. În cazul de față, raportul temporal prin care S și P sunt ceva se stabilește între prezentuire (sunt ceva, sunt demni de a fi luați în considerare, sunt constituiți) și chemarea trecutului (ca posibili, neinterpretați, ei, totuși, nu sunt încă în forma proprie). Așadar, întâi, termenii sunt ceva, datorită raportului temporal (prezentuire chemarea trecutului) pe care unitatea lor "judicativă" (unitatea judecății
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
numitele principii logice, sau cu scopul proiectării unor scheme logice mai ample, care au, desigur, "formă" propozițională. Din perspectiva studiului etimologic și al logicii noțiunilor sau termenilor, judicativul constitutiv nu este clătinat în massivitatea sa regulativă; se întâmplă totuși ceva demn de a fi reținut: gândirea, chiar dacă este pregătită să lucreze judicativ, simte limitele acestuia și dă seamă de un asemenea fapt suspendând constitutivitatea judicativului, păstrând doar regulativitatea sa; ceea ce înseamnă că și timpul timporizează, cumva, altfel decât în mod obișnuit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
modernității, chiar negând ideea că istoria este o saga eliberatoare. La sfârșitul procesului postmodern al deconstrucției, ne găsim În fața modernității reduse la un morman de moloz intelectual și o lume anarhică În care povestea fiecăruia este la fel de atractivă, valabilă și demnă de recunoaștere. Dacă postmoderniștii au dărâmat zidurile ideologice ale modernității și au eliberat „prizonieri“, În schimb, nu le-au lăsat acestora un loc către care să se Îndrepte. Am devenit nomazi existențiali, rătăcind printr-o lume fără frontiere, plini de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ca fundamental și indivizibil. Oarecum neintenționat, postmoderniștii și-au săpat propria groapă, recunoscând că există cel puțin o idee universală asupra căreia toți pot fi de accord În principiu - că fiecare viață umană are aceeași valoare și că natura e demnă de respect și de considerație. Visul european preia inițiativa acolo unde postmodernismul Încetinește ritmul. În esență visul european este efortul de a creea un nou sistem de referință, care poate atât să elibereze individul de vechiul jug al ideologiei occidentale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]