12,639 matches
-
Brooklyn. Primele mele poeme, "Musca" și "Cuibul", deși trimise la câteva reviste mici, au fost, totuși, acceptate de revista Bitterroot (1972), editată de Menke Katz, care, grație prieteniei pe care mi-o purta, m-a introdus în lumea poeziei. Ca editor asociat, pe o perioadă de patru numere de revistă, am aflat care erau cerințele de depunere a poemelor de pretutindeni, și am găsit spațiul necesar pentru primele mele poeme. Mai mult decât atât, pe vremea când mă aflam la niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
primele mele poeme. Mai mult decât atât, pe vremea când mă aflam la niște cursuri de vară despre poezie, în San Miguel de Allende, Mexic, o parte din opera mea a fost evaluată și apreciată de Harold S. Cook, fost editor de poezie la revista New Republic, pe vremea când îl publica pe F. Scott Fitzgerald. În aceeași vară, anul 1966, ziarul local, El Vocero del Norte, a acceptat să-mi publice câteva poeme în spaniolă, precum și traduceri. V.P:: Întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la o călătorie interculturală, străduindu-mă să îi traduc opera în multe limbi: bulgară, franceză, italiană, ucraineană. Și poemul cu semnătura lui, "Straturile", tradus în 57 de limbi până în prezent. Invitația din 2006 a lui Peter Thabit Jones, poet și editor al revistei The Seventh Quarry, la Centrul "Dylan Thomas" din Swansea, Țara Galilor, în calitate de oaspete special, m-a transformat ca poet. De câte ori simțeam că reușeam să scriu, citeam Poemele Alese ale lui Dylan Thomas (ediția New Directions) și lucrurile se schimbau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
eu). Când Nina Cassian a plecat în California, a cunoscut-o pe prof. Mary Ann Caws, care a anunțat: "prima carte a Ninei Cassian va apărea curând în America", în Poetry Flash. Când am văzut anunțul, l-am contactat pe editor și i-am subliniat că Blue Apple și caseta audio erau deja la tipar. Așadar, mai era, oare, vorba de "prima carte" pe care prof. Caws intenționa să o publice? Editorul dorea să știe cu cine vorbea și i-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Flash. Când am văzut anunțul, l-am contactat pe editor și i-am subliniat că Blue Apple și caseta audio erau deja la tipar. Așadar, mai era, oare, vorba de "prima carte" pe care prof. Caws intenționa să o publice? Editorul dorea să știe cu cine vorbea și i-am spus. În felul acesta puteam să dovedesc existența primei cărți a Ninei în America. Editorul mi-a spus că Nina nu îi spusese nimic în legătură cu acest lucru. Prin urmare, era evident
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Așadar, mai era, oare, vorba de "prima carte" pe care prof. Caws intenționa să o publice? Editorul dorea să știe cu cine vorbea și i-am spus. În felul acesta puteam să dovedesc existența primei cărți a Ninei în America. Editorul mi-a spus că Nina nu îi spusese nimic în legătură cu acest lucru. Prin urmare, era evident că, dincolo de tot ce făcusem eu și Eva, nu era nici urmă de gratitudine. Ținând cont de această experiență, am inventat un aforism: "Oamenii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și, astfel, a încercat să repare o nedreptate? Care este părerea dvs.? S.H.B.: E bine de știut că Eva Feiler este menționată în Dicționarul general al literaturii române, însă mă îndoiesc că Nina are legătură cu acest lucru. Cred că editorul a găsit cartea în listările generale și a făcut ce trebuia, potrivit faptelor, incluzând creditarea Evei Feiler. Nu cred că Nina avea vreun fel de conștiință. Săracă era Eva Feiler ca un șoarece de biserică. De multe ori trebuia să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
conștiința fiindcă nu am fost de acord cu un împrumut pe care mi l-a solicitat ca să ajungă în Israel pentru operația de liposucție, care a ucis-o. Poeți precum Nina au făcut așa încât eforturile mele de poet intercultural și editor de carte să fie mai mari. Din fericire, totuși, am avut alte experiențe cu scriitorii români, însă numai în sensul cotraducerii și editării, ajutând-o pe Eva Feiler, în special, să editeze numărul românesc al revistei Shantih (1977), care includea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Mihai Eminescu "Ce te legeni", fiind aleasă și considerată cea mai bună dintr-un număr de 30 de traduceri. V.P.: Aveți o Editură (Cross Cultural Communication CCC) foarte cunoscută, unde scoateți multe ediții bilingve. Ce este cartea pentru scriitorul și editorul Stanley H. Barkan? Un obiect de artă, un produs care se vinde și se consumă? Când vine vorba să tipăriți o carte, ce contează, în primul rând: autorul, valoarea estetică/literară sau valoarea vânzărilor programate? S.H.B.: La început pentru mine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
au marcat din punct de vedere spiritual? Citiți The New York Times Book Review? S.H.B.: Cred că am răspuns deja la prima parte a acestei întrebări, însă voi reveni curând asupra ei. Cât privește The New York Times Book Review, o citeam când Harvey Shapiro era editor (cândva, eram printre cei trei care citeau alături de el, celălalt fiind David Curzon). Din cauza orientării respingătoare din NYT plasarea articolelor de fond pe prima pagină și mascarea lor ca știri nu mai citesc ce apare în NYT, adică "acele știri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Koriyama, Stanley Kunitz, Gabriel Preil, Gregory Rabassa, Kyung-Nyun Kim Richards, Nat Scammacca, Louis Simpson, Mark Strand, Henry Taylor, Tchouki, Alfred Van Loen, Leo Vroman, Daniel Weissbort. Cei care au avut cea mai mare influență asupra vieții mele de poet și editor de carte au fost Menke Katz, poet idiș, și Nat Scammacca, american sicilian din Sicilian Antigruppo. Prin puritatea exemplului ilustrând reala lor consacrare pe altarul creativității, prin iubirea neamului omenesc, am învățat, i-am urmat, m-am descoperit și mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
spus: "De la bun început, oamenii au rezistat schimbării. De exemplu, când s-a inventat scrisul, oamenii cu memorie bună au obiectat!". Sau un alt exemplu: când i s-a pus o întrebare referitoare la computere, Isaac a povestit că un editor l-a rugat odată să îi dea manuscrisele copiate pe un CD. A răspuns: "Ce înseamnă computer?". Apoi a relatat cum i-a fost trimis un computer, și a adăugat: "Ei bine, m-am plimbat în jurul lui aproape o lună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe un CD. A răspuns: "Ce înseamnă computer?". Apoi a relatat cum i-a fost trimis un computer, și a adăugat: "Ei bine, m-am plimbat în jurul lui aproape o lună. Eram pe punctul să îl arunc pe fereastră, când editorul mi-a venit în ajutor, trimițând pe cineva. Acum am 10 computere cu diferite manuscrise în lucru. Mi-am sporit producția de cuvinte de la 1.500 la 15.000 pe zi, dar cine le numără?". Deși am înregistrat această sesiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și lirică, colorată cu înțelepciune profundă și răsunătoare, amintind de Robert Frost. Această carte frumoasă, cu totul încântătoare, este o contribuție necesară, de bună seamă, la grădina poeziei, aflată într-o continuă creștere. Stanley H. Barkan merită, așadar, recunoaștere ca editor de carte și poet, ambele dovedite a fi de primă clasă și vădit singulare." Peter Thabit Jones, editor al revistei The Seventh Quarry Cronică la volumul lui Stanley H. Barkan, STAFIDE CU MIGDALE/ PÀSSULI CU MÈNNULI, tradus în siciliană de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
este o contribuție necesară, de bună seamă, la grădina poeziei, aflată într-o continuă creștere. Stanley H. Barkan merită, așadar, recunoaștere ca editor de carte și poet, ambele dovedite a fi de primă clasă și vădit singulare." Peter Thabit Jones, editor al revistei The Seventh Quarry Cronică la volumul lui Stanley H. Barkan, STAFIDE CU MIGDALE/ PÀSSULI CU MÈNNULI, tradus în siciliană de Marco Scalabrino (Mineola, NY: Legas Publishing, 2013) Arba Sicula, 2014. "Cu textele originale în engleză pe verso, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
v-au adus în fruntea revistei Ateneu, ce ne puteți spune? C.M.: Am preluat funcția de redactor-șef al revistei după retragerea din această poziție a lui Sergiu Adam, aflat la vârsta pensionării. Mi s-a propus acest lucru din partea editorului, Consiliul Județean, eu nu aveam nici un plan în privința aceasta, pentru că nu m-au interesat niciodată funcțiile. Firea mea independentă și înclinațiile mele artistice nu suportă prea bine chestiunile organizatorice, administrația, dar, având un puternic simț al datoriei, am făcut ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Artistic al Tineretului Liber, Luceafărul și în cotidianul Dreptatea; 1991-1992 șef secție Dialoguri politice la ziarul Cotidianul; 1993-1994 șef secție la cotidianul Evenimentul zilei; 1994-1995 redactor (secția Cultură) la cotidianul Ziua; 1995-1996 secretar general de redacție la revista lunară Cartea (editor: Fundația DEC Nemira), prima publicație de actualitate editorială din peisajul publicistic autohton; 1996 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România; 1997 lucrează în cadrul Muzeului Literaturii Române; 1997-2000 titularul unei rubrici permanente de poezie (Muzeul întâmplărilor de ceară) în revista lunară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din cadrul Publimedia Int'l S.A.; 2007-2008 publisher al revistei Descoperă. Publicația a primit, în anul 2003, Premiul pentru Debut al Fundației PRO și, în 2004, Premiul de excelență UNESCO "Cecilia Banc" acordat de Comisia Națională a României pentru UNESCO; 2009 editor Ziarul de duminică (subdomeniu de actualitate culturală al site-ului Ziarului Financiar); 1990-2013 publică poezie în Luceafărul, Suplimentul Literar Artistic al Tineretului Liber, Dreptatea literară, Contrapunct, Arc, Nouăzeci, Contemporanul, Literatorul, Poesis, Art Panorama, Vatra, PLAYBOY, Ziua literară, Viața Românească, Bucovina
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ce reprezintă, azi, marginalizarea celor mulți și care spun: răul vine dintr-o clasă politică mafiotă. Cele scrise până aici sunt în acord cu atitudinea explicită a editorialelor propuse de Lucian Vasilescu în "Ziarul de Duminică", în calitatea sa de editor șef. Să cităm: "Cei mai mulți nu sunt "plecați", sunt ALUNGAȚI. Alungați de un sistem "democratic", care-i disprețuiește și-i umilește cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, de mai bine de 25 de ani. Iar pe reprezentanții acestui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
la întâmplare, un număr al revistei "Descoperă", unică în felul ei. Conținut și condiții grafice excepționale. Ce ne oferă sumarul? Iată: Podul Rion-Antirion; Anul Ștefan cel Mare; De ce suntem unici?; Guatemala; Planeta nisipurilor; Astăzi, acum 7000 de ani etc. Ca editor-șef al revistei, Lucian Vasilescu ne propune o altă fațetă a sa. Să-l cităm: ""Descoperă" este, sperăm, o îndrăzneală cumpătată și cu folos. [...] Număr de număr, pas cu pas". Totuși, să consemnăm și primul pas al poetului: 1 aprilie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în 2003 și am coordonat-o până în 2008 când... A trăit șase ani frumoși și am trăit lângă ea șase ani minunați... A fost și un prilej grozav de a redeveni coleg cu Ioan Es. Pop și Dan-Silviu Boerescu, seniori editori ai revistei. Dintre toți "homo" evocați de tine, mie îmi place cel mai mult de "homo faber". Ăsta, făuritorul, este cel care duce/ trage după sine lumea către înainte. Lume care, din punctul meu de vedere, este alcătuită din două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
precum muzeograful Constantin-Liviu Rusu, precum și relația specială cu graficianul și poetul Vasilian Doboș... V.P.: "De cărți nu au nevoie sfinții și animalele. Animalele pentru că nu au conștiință, sfinții pentru că au prea multă", spunea Petre Țuțea. Ești autor de cărți, ești editor și te întreb: în secolul acesta bolnav, tehnicizat până la refuz, guvernat de mari inechități sociale, ce nevoie mai are omul de carte tipărită? L.V.: Fără carte tipărită, nu avem identitate. Fie ea Biblia, cartea de imobil sau cartea de vizită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
187 apucat cu mâna-mi de copil toiagul pribegiei. Plecam din Tg. Ocna să-mi câștig o pâine amară, căci nu m-a primit la liceu pe motivul că sunt fiu de țăran (mai exact, „chiabur”, „dușman de clasă” - nota editorului). De atunci datează cele mai negre poezii pe care le-am scris. Când scriu aceste rânduri vă rog să mă credeți, dragi prieteni, că lăcrimez. După această dată memorială (sic!), cu mari intervenții am intrat la blestematul liceu pe care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
187 apucat cu mâna-mi de copil toiagul pribegiei. Plecam din Tg. Ocna să-mi câștig o pâine amară, căci nu m-a primit la liceu pe motivul că sunt fiu de țăran (mai exact, „chiabur”, „dușman de clasă” - nota editorului). De atunci datează cele mai negre poezii pe care le-am scris. Când scriu aceste rânduri vă rog să mă credeți, dragi prieteni, că lăcrimez. După această dată memorială (sic!), cu mari intervenții am intrat la blestematul liceu pe care
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fiecare an, nu mai pridideai de atâtea evenimente epocale. Însă am realizat că aceste fantasmagorii, butaforii au hazul și durata lor. Ele sunt uitate încă de a doua zi, și lumea nu e deloc tulburată de această radiere, altfel firească. Editorul stingher chiar a fost mulțumit cu iluzia că prestația sa a contat. Autorul publicat de el a fost încântat că cei cinci prieteni convocați la marea lansare i-au cerut câte un exemplar cu autograf. Cei cinci prieteni buni, impresionați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]